Romanii sunt oficial in epoca "casa de piatra"

Eram mic copil cand am fost rupt din sanul prietenilor din micul petic de verdeata dintre cele doua blocuri de muncitori si mutat la... casa. De ce? Nu intelegeam exact, oricum, a fost o ruptura pentru mine: nu erau frensi pe strada aceea si cei cativa erau mai degraba violenti / ciobanoi. Ce sa faci, ca copil? Faci compromisuri, chiar mai mature decat a unui adult. Dar degeaba, am fost umilit si batut, si nu a mai fost ceea ce putea sa fie, nu mai aveam ceata aceea zgomotoasa de copii, baieti si fete, toti prietenosi. Romanul, de atunci pana si in prezent, nu intelegea ca in valoarea unei case intra si locatia ei; casa sa fie! Cine mai e ca el, ajuns la casa, nu ca sarakii de la bloc? Mai conteaza ca e la o ora distanta de locul de munca in mijlocul campului, poate chiar langa o groapa de gunoi urat mirositoare sau ca copilul merge la scoala intre tigani?

Muncitorii

Acum, "noua" casa veche de 50 de ani cu pereti vesnic umezi si de tip vagon, domnea mama si facea pe patroana: pufnea din nas la orice si trebuia sa schimbe lucrurile, sa le invarta, sa le re-aseze, sa le faca diferite dar totusi la fel, asa, dupa mintea agitata a femeilor. Am stricat o bucatarie de vara ca sa facem alta aidoma in locul ei. Am inchis usi si ferestre si am croit alte usi si alte ferestre in alte locuri. Ca sa intri in casa acum trebuia sa intri prin bucataria de vara (casa nedecomandata, dupa cum am spus) si sa urci 2x3 scari si sa cobori 2x3 scari printr-o terasa inutila unde nu batea niciodata soarele. Nu exista antecamera, hol de intrare macar, living room, doar bucatarii si dormitoare. Din care doua, camerele cele mai indepartate, nu sunt nici macar folosite, caci vine iarna si facem economie la caldura. Am schimbat un bloc de 2 camere si o bucatarie mica semidecomandat pe o casa cu mai multe camere dar din care folosim doar 2 camere si o bucatarie mica nedecomandat, la care trebuie sa lucrezi ca un bou in gradina si in vie, ca sa ai cateva kile de rosii  si o duzina de oua in plus si un vin prost pe care nu-l bea nimeni. Great success. 

Intr-o nota aparte, ca sa fiu complet onest, acele case aveau un anumit farmec prin numarul lor si variatia data, dupa cum l-a rupt pe proprietar capul, ca un set de pokemoni: unul avea un turnulet, altul un geam rotund la mansanrda, o vecina avea niste scari croite in spirala, altul o gresie extravaganta pe terasa, unul o camera la strada ce dadea intr-o mica gradinuta de flori etc. Complet incomparabil cu casele din cartierul meu, un orasel american, care zici ca au fost proiectate de un AI: diferite in detalii dar totusi una si aceeasi, imitatii proaste a unei case proaste.

Acum, tot santierul era rulat de oameni a caror fete ma inspaimantasera cand le-am vazut prima data. Imi amintesc ca o data am crezut ca sunt de la peninteciar, ceva puscariasi adusi la munca, incat mi s-a facut frica si m-am intors in casa si am intrebat-o pe mama ce sunt cu ei, mai apoi mi-am facut curaj ca sa traversez terasa, ca sa pot ajunge si eu la scoala. Bineinteles, drumul era de tara, neasafaltat si prafuit / mocirlos in zilele ploioase.

Barbatii aceea cu fete nedecente, daca ma pot exprima astfel, erau de la locul de munca a lui taica-meu, care era sef de santier la CFR. Erau oamenii lui. Aveam vreo 9-10 ani cred, dar deja intelegeam (sau nu intelegeam) ca ceva era in neinregula. Daca oamenii astia lucreaza la CFR, de ce nu sunt lucreaza la CFR? De ce au venit sa remodeleze casa parintilor mei? Cum se poate asa ceva, sa ii iei de la lucru de la tine, sa ii aduci acasa, sa ii pui la lucru si ei chiar sa lucreze pentru tine? Am intrebat-o pe mama si ea mi-a raspuns ceva de genul: ooo, stai linistit, ca daca ar fi ramas pe santier acolo ar fi muncit pe rupte si ar fi stat in soare, le este mai bine aici la noi, nici nu lucreaza toata ziua si mananca si o masa calda. 

N-am mai zis nimic, dar am plecat neconvins. Pai, tocmai: sunt platiti sa faca munca aceea grea de pe santier, in soare, nu sa ne faca noua casa. De ce nu fac ceea ce trebuie sa faca? Ce se va intampla cu CFR-ul? Sau cu noi? Stiu sefii ca scoatem angajatii de la munca si ii folosim pentru scopurile personale?

Mai apoi, ca adult, aveam sa inteleg ca nu este un fapt izolat ca tatal meu isi abuza functia de serviciu, dar ca este regula.  

Bunicii mei de la sat aveau, ca toti din acea perioada, casa din lut (chirpici). Efortul era imens, necesita multe maini si dintr-acelea zdravene, asadar casele se construiau prin sistemul de corvoada. Departe de orice sistem politico-financiar, capitalist sau socialist, lumea intelese din cele mai vechi timpuri ca viata la tara este o viata in comunitate si trebuie sa prestezi munca moca pe la vecini, ca si ei sa iti presteze tie cand ai nevoie. Nimeni nu facea pe niznaiul si chiar daca erau trogheri ce isi ratau datoria, erau putin barfiti prin sat, ocarati, dar foarte scurt, si apoi iertati - ca nu erau multi, erau exceptii. Sistemul era natural. 

Acum, romanul, scos din lumea sa sateasca, si plasat in blocuri si alei de ciment, din comunitate intr-o societate urbana, era ca pestele scos din apa. Nu mai avea consateni, prieteni, nu se nu mai cunostea cu toti, iar gaina ce incercase sa o creasca pe balcon timp de 2 saptamani (exista povesti destule) nu mai avea sa re-aduca viata satului la bloc. Iar vecinii erau mai degraba iscoditori si invidiosi. Dupa comunism, mutat la casa ce si-o construia in mijlocul ogorului la 30 de minute de trafic intens de oraselul unde locuise, nu mai beneficia de forta de munca sateasca. Noroc cu industria bugetara: acum are oamenii din subordine la discretie, pe care ii poate gestiona dupa cum doreste, coduri de deontologie neexistiind in constiinta romaneasca, de-abia acum recent au fost aduse cu corporatiile internationale. 

Orice viitori vecini or fi existand in lanul de cucuruz, nu suntem prieteni, caci sunt constructori si ei, iar orice interactiune este, asadar, competitionala. Imprumutarea unei betoniere se face cu mari greutati si obstacole sufletesti si mintale; nu poti sa i-o ceri asa, pe nepusa masa, caci refuzul este ceva infiorator, nu trebuie sa existe. Iar masurarea in stiinte este regula: mi-a fost dat sa aud cum un om, ingamfat, ne povestea ca el sapase santul pentru fundatie pana la stratul de piatra! In lipsa unui standard care sa impuna legislativ adancimea corespunzatoare, dat fiind ca comunistii nu construiau case, ci doar blocuri, iar dupa caderea lor nimeni nu se gandise la un minim de securitate a constructiilor, lumea se educa prin gura santului. De pilda, mama mea aflase din vecini ca fundatia noii bucatarii trebuia sa aiba o adancime de 45 de cm. Iar mai apoi, se certase cu tatal meu, explicandu-i ca trebuie sa obtina o autorizare - amandoi fiind confuzi in privinta oricarei permisiuni de constructie de la primarie. Foarte posibil ca in zona aceea, un ogor pe o campie, sa nu fie existe strat de piatra de prima data; mai apoi, al doilea la mana, daca exista, ar fi fost la vreo 1.5 - 2 m adancime, de vreo 3 ori mai adanc decat ar fi necesitat orice fundatie. Ce e drept, romanul are o vorba: lasa sa fie! asa ca nu am auzit vreodata vreo casa sa fi crapat sau destramat, toate sunt blindate de ciment si supra-proiectate.

Ce noroc cu comunismul! Ne-a facut industrie de stat, ca sa putem folosi / plasa oamenii in functii dupa cum dorim. Trecerea la pasul urmator s-a facut din viata sateasca comunala, de la sistemul natural de corvoada, la viata urbana societala, la un sistem artificial de abuz al subordonatilor din serviciul de stat. Teoretic, daca industria ar fi fost organica, ar fi existat firme de constructie si standarde, carti si licente scoase si impuse chiar de stat; dar de ce firme ai nevoie, cand tu poti sa iti construiesti casa ta? De exemplu, pe forumuri, prin acea perioada monumentala a anilor 2000, un topic important era cum sa iti construiesti casa. Softpedia era aproape in intregime compus din activatea discutiilor pe acelasi subiect. Si pana acum, recent, cu putin inainte de 2020, videobloggeri ca Bufnici dadeau sfaturi cum sa-ti construiesti o casa. De data asta, nu punand tu caramizile, ci sfaturi in a observa atent pe cei de la firma de constructie si usitele necesare luarii avizelor. 

Numele

Incapabili sa se organizeze intr-o societate, alta decat cea comunala / sateasca, romanii "izbuteau" sa se aseze in "randul oamenilor", adica la casa si sa casatoreasca, sclavagind pe la straini. Satele romanesti, de exemplu, nu avut niciodata in componenta lor relatii de angajat-angajator, altele decat sluga de la stana, denumire ciudata si controversata, fara vreun respect al libertatilor sau demnitatii celui angajat. Sluga inseamna stapanire completa a omului. Sluga insemna apararea orbeste a intereselor stapanului, de la pazit gospodaria, taiat lemne pentru foc, manarea oilor in ocol etc, nicidecum ceva specific, ceva nisat profesional. Numele de familie romanesti nu au in componenta lor specializarea profesionala, asa cum o este predominant in lumea anglo-saxona, ca Smith, Bakerman, Kellog (kill hog - macelar), Shepherd, Hunter etc, ci sunt covarsitor legate de provenienta regionala (Timocean = de pe valea Timocului, Muresan = de pe valea Muresului, Moldovan = moldovean) sau pur si simplu porecle, toate bazate pe defecte fizice (Schiop, Cercel, Bourean, Manz, Cocean, Coltea, Saracut, Mare - de obicei oamenii ce poarta numele acesta sunt anormal de scunzi, Obrajean, Negru si multe de animale ca Ursu, Lupu, Vulpe etc). Bineinteles ca exista si alte societati, chiar vestice, ca Austria si Franta, unde nu predomina moda numelor de familie legate de profesie ci mai degraba de regiune din care apartin oamenii. Problema este ca la romani aceste nume lipsesc cu desavarsire, de parca ar fi fost o rusine sa fii profilat pe o meserie. Romanul, din toate timpurile, nu a fost mandru si nici nu a fost modelat, format de meseria sa. Mai degraba s-a prezentat venind dintr-o regiune anume, care a fost inglobata in numele sau, iar, mai incolo, gura satului l-a pocit si poreclit in ceva rusinos, pe masura defectelor sale fizice.

Exista cateva exceptii care se pot lamuri de indata: Fierar si Lacatus sunt nume date tiganilor, nicidecum romanilor, ceea ce confirma o oarecare oroare intre randurile romanilor de a fi considerat egal cu munca prestata. Astea sunt nume ce sunt date tiganilor, ne-romanilor. Numele de familie Cioban, care ar putea fi echivalentul lui Shepherd, este un cuvant turcesc la origine, fiind pus de catre cotropitorii otomani romanilor care erau, oricum, aproape toti ciobani. Cuvantul romanesc este Pacurar sau Pastor, care, bineinteles, lipsesc cu desavarsire din catalogul numelor de familie. Si, de altfel, sa faci pe cineva cioban este o insulta, nu doar in Romania, ci cam peste tot in Balcani, printre populatii pastorale; inseamna un om necioplit, badaran, obtuz, prost, neindemanatic, nestiutor etc. Copiii ce poarta numele de Cioban sau Ciobanu au o viata foarte grea prin scoala generala... Acum, alte nume ca Croitor, Vanator, Faur sau Lemnar sunt rare, iar Morar este, intr-adevar, indeajuns de raspandit ca sa fie signifiant, probabil fiind singura exceptie a numelor romanesti.

Dar cea mai mare caracteristica a numelor de familie, de departe cea mai vizibila si batatoare la ochi, este dominatia lui Popa. Popa este cel mai comun nume romanesc. Daca privesti o harta impartita pe judete ca sa vezi care este cel mai comun nume, o sa vezi zeci de Popa, presarati pe intreg teritoriul romanesc, si numai Popa, nemaiexistand niciun alt nume sa concureze cu el. Practic, reduce harta sa fie inutila, la ce bun este o harta care are doar Popa peste tot? Ion Popa sau Popescu Ioan este echivalentul romanesc a lui John Doe sau John Smith: daca nu stii identitatea cuiva pur si simplu scrii Popescu Ioan. Asta ne spune ceva categoritc despre societatea romaneasca: preotul satului este o persoana educata, care stie sa scrie, sa citeasca, este aleasa de Dumnezeu insusi, stie sa gestioneze turma, sa vorbeasca bine, sa convinga pe cine trebuie convins, sa judece certurile si sa impace pe cei suparati. Preotul conduce satul. Preotul satului este probabil singura persoana respectata in sat, singura caruia nu i se atribuie porecle, s-au daca i se atribuie, pe ascuns si nu pe fata, titlul de "Popa" merge combinat, intotdeauna inainte, de exemplu, Popa Tanda. Preotul, de obicei, era si cel mai bogat om din sat, intotdeauna reprezentat in imaginea colectiva ca un om gras, lacom, hraparet, dar totusi, pe care trebuie sa il accepti si de care nu te poti atinge nici cu un fir de pai, de care iti poti bate joc doar pe ascuns si cu mare grija, niciodata in public. Societatea romaneasca, pe intreaga asezare a ei, era construita pe un sistem preotesc; nu existau institutii sau functii, primari, prefecti, politisti, soldati, industriasi, burghezi, carciumari, meseriasi etc. Singura meserie care putea sa existe era cea de preot. Si era singura care putea fi vazuta bine: preotul nu muncea. Nu lucra pamantul, avea oameni care i-l lucrau pentru el. Averea sa era in oi sau vite de care aveau altii grija de ele. Preotul era domnul mileniului trecut. Preotul facea parte dintr-o organizatie numeroasa si bine inchegata, a bisericii, copiata probabil de la bulgari care si ei copiasera de la greci. El putea sa faca politica si sa explice satului cu ce tabara sa tina. Invrajbirea romanilor recenta, de cand a aparut internetul, auto-declararea ateismului si atacul constant al bisericii, obsesia lor de a o face praf, se explica numaidecat prin asta: romanii cred ca biserica i-a tradat, intelegandu-si astfel lipsa de organizare si saracia. Biserica si preotii nu au facut indeajuns pentru ei. In diaspora, singurele, dar repet, singurele comunitati de romani sau centre de ajutorare sunt doar... cele ce se invart in jurul bisericutelor, construite de preoteasa sau preot. Nu exista absolut nicio alta organizare non-guvernamentala sau guvernamentale de sprijin si suport. 

Teoretic, daca vrei sa ajungi bogat, sa te capatuiesti, in lumea romaneasca trecuta, trebuia sa tragi tare ca sa ajungi... preot. Preotul era cap de afis, top de top in ierarhia romaneasca, de fapt, nici nu mai existau alte meserii ca sa concureze. De altfel, preotia nu este o meserie; este o chemare. Preotul nu lucreaza, ci este "bun de gura", stie sa "dea sfaturi"; aceeasi mentalitate o au si romanii de azi, cu un dispret de munca si o apreciere a unei persoane ce stie sa intoarca vorbele si sa "dea lovitura", "sa-l arda" pe celalalt, "sa-l faca din cuvinte".

O alta nota hazlie: daca cineva ar vrea sa studieze etimologia si originea numelor de familie s-ar izbi de un obstacol de netrecut: romanii isi interpreteaza numele intotdeauna superstitios. De pilda, numele de botez se lamuresc printr-o traducere religioasa a cuvantului: Dan inseamna daruitul lui Dumnezeu, Mihai inseamna luptatorul lui Dumnezeu etc. Dar pentru ca numele de familie sunt extrem de variate si nu respecta vreo regula, s-a ajuns sa se lamureasca prin prima litera a lor. Astfel, numele care incep cu litera A definesc "persoane energice, curajoase și impulsive"; cele care incep cu litera B sunt "persoane loiale, timide și retrase"; cele cu C sunt "persoane inteligente, sociabile și descurcărețe" etc. Majoritatea istoriei si a stiintelor romanesti se bazeaza pe interpretari zodiacale ale informatiilor.

 

Italienii

Am facut un ocol mult prea mare trecand prin catalogul numelor romanesti; discutia era despre case, ramasesem la forta de munca necesara a construirii lor, aratam lipsa oricarei discipline, meserii si standarde in constructie. Asa cum ziceam, romanii nu au reusit niciodata sa se organizeze intr-o societate la un alt nivel decat cea sateasca; orasele ardelenesti au fost mostenite de la unguri, ei insisi preluandu-le de la sasii constructori de cetati; orasele banatene sunt vechi si cu specific slavic; Brasov este un oras fondat de cavalerii ospitalieri in drumul lor catre Ierusalim; Iasi-ul este un oras construit de o ramura etnica aparte a homogenezei romanesti, orasele-port sunt, desigur, construite de o sumedenie de alte natii ce s-au perindat cu corabiile pe rau, iar capitala, Bucurestiul secolului trecut era mai mult decat jumatate cosmopolit: francezi, greci, turci samd. 

In trecut, asezarea la casa sa a romanului insemna asta: angajarea ca sluga a adolescentului roman in afacerilor vreunui strain etnic, ca de exemplu sasi in Ardeal (ungurii nu angajau romani), boieri de origine straina, greceasca cel mai probabil, in Moldova etc. vreo 2-3 ani; dupa aceea, cu vitelul primit ca plata (nu cred ca existau bani), s-ar fi casatorit si construit o casa de pamant cu ajutorul satenilor. Vitele erau literalmente moneda de schimb si multe cuvinte ce reprezinta banii provin de acolo, nu doar la romani, ci cam in toate limbile indo-europene. 

In prezent, asezarea la casa sa a romanului insemna cam acelasi lucru: fie munca intr-una din corporatiile straine, aproape in totalitate nemtesti, fie pur si simplu munca in strainatate. In special a doua. In anul 2007 Romania a intrat in UE, in mod evident Puterile Centrale vazand in Romania o piata de desfacere si o forta de munca ieftina mai degraba decat o tara europeana cu valori europene. Romanii, brusc treziti de clopotele imigrarii legale oriunde in UE, indemnare de fuga ramasa mosternire de pe vremea dictaturii comuniste, n-au mai asteptat sa vina fabricile nemtesti la ei in tara, iar cand vine vorba de accesat fonduri europene pentru propriile afaceri, nici mai putin, ci si-au straita in spinare si s-au raspandit in toata Europa. 

Acum, romanii nu sunt tigani, vorba bunicii mele; romanii sunt est-europeni, sunt balcanici, sunt vorbitori de o limba latina asemanatoare cu franceza si italiana; sunt deci, indeajuns de "albi" pentru a fi tolerati in Vest. Vesnica problema a localnicilor cu imigrantii nu este "cultura" lor ci numarul lor. Avand in vedere ca in jur de doua decenii mai mult de 5 milioane de romani au emigrat, un numar alarmant de mare, nu putea sa nu aduca o imagine putin mai proasta a romanilor. Scandalagii, certareti, betivi, hoti si, cel mai oribil intr-o lume vestica disciplinata si tacuta, zgomotosi. De altfel, etichete comparative pentru italienii sau irlandezii imigranti in America secolelor trecute. Multi dintre romani s-au integrat, pierzandu-si repede limba si obiceiurile, la a doua generatie copiii lor nici nu mai vorbeau romaneste; multi insa au revenit acasa. Acestia, dupa cateva luni de ingrijire batrani in Italia, "uitau" limba romana, capatand accent italiano si uitand uneori cuvintele romanesti, inlocuindu-le cu cele italienesti, spre hazul tuturor.

Prima tara invadata a fost, desigur, Italia. Romania nu are vecini, nu are prieteni, nu comunica, nu vorbeste cu absolut nimeni in Balcani sau in Europa Centrala; incapabili de a se organiza intr-o tara sunt incapabili de a se organiza pe plan european. Vecinii Romaniei sunt acestia: Italia, Franta, Spania, Germania si Anglia, iar primii, avand in vedere similaritatile de limba, sunt favorizati. Romanii au devenit italieni si spanioli, deprinzand limba localnicilor la nivel conversational doar in cateva luni. Muncile prestate erau, desigur, cele de jos, in special in constructii. 

Acum, romanii, pentru care "intrarea lor in randul oamenilor" sau "ajungerea" insemna o casa, au revenit inapoi in tara, cu deprinderi italienesti si spaniola si doldora de euro. Fie au remodelat casa batraneasca, adaugandu-i un etaj, fie si-au inceput construi ei insisi casele, adevarate vile. Stresul era mare: meseriasi nu se mai gaseau, fiind plecati in strainatate si ei; mai gaseai pe cineva in vacanta, te mai rugai de el, sau vreun localnic nepriceput sa-ti pregateasca mortarul, in timp ce tu, acum instruit si perfectionat in constructii in Italia, stiai exact ce trebuie sa faci. Povestile sunt de prisos; mai degraba recomand privirea unor poze: vile imense in mijlocul ogoarelor, in mijlocul lui nicaieri, fara curent electric sau canalizare, pe drumuri de tara prafuite. Sate intregi, ce acum stau parasite peste an si doar in vacantele de vara sunt locuite de diasporeni, au vile de 2-3 etaje separate de drumuri de praf, fara canalizare.

Din nenorocire, chiar daca acum romanul avea bani sa-si construiasca casa cum dorea el, nu era inca capabil sa-si dea seama de importanta arhitecturii; casele fie erau simple, nu aveau nicio forma, niciun rost, erau mai degraba incropite dupa cum se putea si dupa minea fiecaruia si dupa a unui arhitect prost, a carui planuri erau mai degraba ezitante de orice ornament, de o protectie de responsabilitate de gust. Daca nu ii va placea clientului casa? Atunci nu iti cumpara planul. Degeaba stai sa explici romanului ca acea casa trebuie sa o aiba o forma placuta si in exterior, pentru altii, nu doar in interior, pentru tine. Intreaga societate trebuie sa se simta comfortabil sau chiar placut in preajma caselor din cartier. Dar ce-l intereseaza asta pe romanul care de-abia reuseste sa-si plateasca casa cu rate, lacom de a o avea? Cum sa ii explici lui Bufnici ca casa sa, o usa si un geam, arata oribil, iar cuvinte cheie ca "pasiva solar" sau "izolatie R14" sunt doar niste termeni capitalisti de consum care se pot scoate din ecuatie complet? Iar terasele si pavajele de beton fac curtea mica, de 2x4 m sufocanta, iar vecinii sai au niste case batranesti in ruina, si si asta conteaza? Cum sa stai sa mai cauti cu lumanarea defectele casei odata construite, stiind clar ca asta il face pe proprietar sa devina "om", sa treaca un prag obligatoriu si ravnit al vietii sale?

"Italienii", dupa ani intregi de munca in constructii in Italia, la pus gresie, zugravit, zidit, acum reveneau acasa ingamfati si siguri pe ei, hotarati. Iti explicau de ce faci lucrurile gresit si cum se face "ca la Italia". Pentru ca romanul are o mentalitate banuitoare, la orice tranzactie se simte inselat, povestile a celor din strainatate care isi cumpara apartamente in tara ar putea starni cazuri psihologice demne de studiat in Vest. 

De exemplu, cineva si-a cumparat un apartament de 70k euro in Bucuresti; pentru ca nu era multumit de cum era modelat, ca sa demonstreze tuturor ca nu este facut "cum trebuie", efectiv si-a demolat peretii. Cei care comentau la poze pe reddit erau in acelasi asentiment: cum sa nu tencuiesti peretii sub gips-carton? Iar cei care indrazneau sa intrebe care ar fi fost un motiv rational, cineva explicase: pentru acelasi motiv pentru care iti iei chiloti sub pantaloni. Nu mai ai cum sa explici romanului de rand ca peretele nu se finiseaza, nu se tencuieste, daca oricum il acoperi cu placi de gips-carton; placile de gips carton sunt netede si devin peretele propriu-zis, iar subtirele strat de tencuiala de pe caramizi nu tine nici de frig, nici de umezeala, ci tocmai ar fi fost peretele daca nu s-ar fi folosit gips-cartonul. Si, bineinteles, in mintea romanului necunoscutor cu remodelarile din Vest, care sunt toate din pereti compoziti, cu izolatie si cu gips-carton, acel gips carton nu poate fi prins doar in suruburi sau mamaligi de spuma; ci trebuie facut la nivel industrial, pe profil metalic.

Altcineva mentionase ca cineva gasise peturi de bere in pereti; acum, departe de orice efect, fie el chiar nevizibil, nu se poate face asa ceva in templul sacru ce devine casa romanului, pur si simplu nu poti sa arunci gunoi in pereti. De fapt, cum a zis cineva: mai bine vindea casa la rosu si-l lasa pe romanul mester in constructii sa-si faca el peretii cum ii vrea, neintelegand ca in Vest se merge pe incredere si cand cumperi un produs, il cumperi complet, nemainecesitand modificari. Sau macar daca ar fi putut sa ii "pazeasca" pe muncitori sa nu faca o treaba de mantuiala...

Incet, incet, aparusera si altii care confirmau ororirile practicilor straine: casele nu au temelie, peretii sunt prea subtiri, gips-cartonul nu se prinde pe profil metalic ci direct pe perete (de ce mai ai avea nevoie de profil metalic daca exista un perete de caramida, dumnezeule?!) si toate casele au probleme de incalzire si umezeala. De fapt, nu au, pentru ca vesticii au un sistem HVAC care merge permanent si circula aerul in casa, dar in constiinta romaneasca nu exista aer conditionat; casele se fac adevarate cetati, din fier-betoane si caramizi grele, nemainecesitand vara AC. Cablurile electrice nu se mai trag prin conducte sub peretii falsi, ele devenind de prisos, desi romanul ar vrea sa faca si asta. Iar daca nu te apuci sa dai cu ciocanul in pereti, mai bine lasa-i asa, ca iti raman in picioare, de ce nu?

 

Concluzie

Cand ma plangea de comportamentul unui coleg unui alt coleg, care se intampla sa fie varu-sau, el mi-a replicat cum poti sa te plangi de el, este baiat okay, tocmai si-a facut o casa misto tare de tot. Colegul meu nu era un "prost", ca sa zic asa, era educat, cu facultate si cititor avid, dar ceva l-a facut sa spuna asta, aproape instinctiv, un raspuns incoerent dealtfel, irelevant, care m-a lasat putin surprins. Ce legatura are faptul ca are casa cu comportamentul sau de la serviciu? Dar il intelesem, la un nivel afectiv, instinctiv, nu rational, raspunsul sau: cand romanul are casa sa inseamna ca este la un alt nivel. A avut loc o trecere, asa cum copiii trec in randul adultilor, recrutii in randul soldatilor sau initierea prozelitilor in societatea cultului. Daca ai casa esti un roman implinit, ajuns, biruitor asupra tuturor ne-ajunsurilor. Casa echivaleaza intemeierea familiei, casatorirea si producerea de copii. Acesti romani devin o alta "clasa" sociala, si isi ajustateaza comportamentul in mod corespunzator: devin mai plini de sini, mai ingamfati, mai seriosi, mai dadatori de sfaturi. Devine chiar o competitie: cine isi cumpara primul apartamentul, iar in cazul in care il au deja, cine se muta primul de la apartament la casa. Casa, cu curte si gradina, este visul fiecaruia.

Romanii plecati in strainatate, cand vorbesc cu cei de acasa, sau cu alti romani in general, printre primele intrebari sunt acestea: ai casa, ai masina? care, bineinteles, devin agasante sau chiar stresante, in special celor care nu "au razbit" financiar. Cei care ajung sa-si cumpere o casa trimit poze celorlalti sau le pun pe social media, ca "sa arate lumii", iar familiei chiar le face un tur vizual pe telefon. Echivalentul romanesc al americanului "cum esti?" sau a germanului "ce meserie ai?" este "ai casa?" Iar in cazul afirmativ, un strain trebuie sa fie pregatit sa exclame sau sa se entuziasmeze si sa-l felicite pe roman.

Un alt coleg de serviciu, strain, imi povestea de experienta sa avuta cu un coleg roman: printre cele mai discutate planuri ale sale era achizitionarea unei case, apoi a doua, apoi a treia si inchirierea lor; dupa un timp, explica el, nu va mai trebui sa munceasca si se va putea pensiona. Este adevarat; printre primele miscari ale unui roman in strainatate este achizitionarea unei case si idei de inchiriere. Romanul, nepriceput in afaceri sau in stocuri, intelege investitiile doar in imobiliare, in real estate, este ceva "ce se vede", palpabil, ce il are sub mana sa. 

Romanii sunt in epoca casei [de piatra]. Efectele asupra economiei sunt dezastruoase: in Vest, se fac investitii intr-o zona saracita, vin muncitori, lucreaza o perioada, preturile se ridica, apare criminalitatea, lumea se muta, zona devine saracita iar ciclul se repeta. Pentru o economie sanatoasa, mobilitatea, fluiditatea cat mai mare este ideala. Dar romanii isi stapanesc casele peste 90%; doar studentii sunt cei care inchiriaza, nicidecum muncitori. Romanii nu se muta cu serviciul o data la 3-5 ani ca in Vest, ci raman inradacinati unde au casa. Din lipsa acestei mobilitati si investitiei permanente in zonele saracite, nu apar tehnologii noi de constructie, ca pereti de lemn, compoziti, cu izolatie, fara temelie; aceste case ar fi considerate "de vacanta" de catre romani, nicidecum de locuit. Casele romanilor sunt cetati, fundatii supra-dimensionate, pereti de caramida si fier beton, ceea ce vesticii le-ar face pentru complexuri industriale, nicidecum pe plan rezidential. 

Bancile, care sunt straine toate, au abuzat de acest fapt, caci romanii sunt capabili sa-si dea 3 sfeturi din salariu lunar pe o rata bancara cu interesul cel mai absurd si mai ridicat din Europa ca sa-si achizitioneze o casa darapanata. Piata imobiliara este la fel, chiar si proprietarii abuzeaza de chiriile lor date studentilor, este fierbinte de nu te poti atinge; mai usor si mai convenabil si mai ieftin este sa iti cumperi o casa uriasa in America, decat o casa batraneasca facuta prost in Romania!

Cand e vorba de cultura / civilizatie, efectele sunt la fel de rasunatoare: romanul, muncit de o ingrozitoare si strivitoare de umeri fantasma de a avea casa sa, nu mai poate sa se ocupe si de altceva ce nu ar fi a lui. De exemplu, un parc comunal, un muzeu sau o casa culturala de care s-ar putea bucura toata societatea. Nu poate concepe notiunea de un imobil folosit la mod comun si avut grija de el ca si altii; competitia de a avea casa il face pur egoist si chiar capabil sa ii saboteze pe ceilalti. 

Asadar, singura arhitectura (de fapt sunt doua, una croita pe cealalalta), istoric, s-a nascut doar de sub mana unor boieri sau conducatori de tara; majoritatea fiind de origine bizantina, greci si turci, arhitectura romaneasca, cea mai veche brancoveneasca si cea mai noua neo-romaneasca, are bolte bizantine. Toate institutiile, care sunt cladiri de uz comun, au fost construite de lideri, inclusiv bisericile. In poza de mai sus este un muzeu construit de Carol I; iar taranul cu palarie pescareasca nu poate sa conceapa, nici chiar pentru un rege, cum ar fi putut construi ceva pentru ceilalti; in mentalitatea sa primitiva, el crede ca "si-a facut casa pe banii nostri", ca acea cladire era destinata unei... case rezidentiale pentru uzul sau personal. Nici macar nu a reusit sa-si recunoasca propria sa arhitectura, caci taranii isi injghebeaza casele fara niciun interes pentru a-i da o forma placuta, doar casa sa fie! Dupa acest exemplu nu cred ca mai are rost sa continuam de ce romanii nu isi pot face civilizatia lor; muzee, arta, literatura... caci totul este o fuga stresanta si competitiva cu altii in a-si face casa sa. 

Nu vom stii niciodata, daca cumva le-ar fi puse la dispozitie toate optiunile usoare si accesibile, tuturor romanilor, de a-si construi casa proprie, cum vor evolua. Cum va arata celalalt pas? Vor incepe sa construiasca lucruri ce sunt de interes obstesc, de uz comun? Vor incepe sa-si construiasca, in sfarsit, autostrazile care le lipsesc cu desavarsire? Vor face centre de tratare a apei, ca sa introduca canalizare celor 50% din totalul populatiei care au veceu de lemn? Vor incepe sa-si construiasca, in sfarsit, fabricute si marketuri romanesti? Sau sa-si deschida banci? Vor incepe sa scrie carti si sa mearga la teatru? Nu vom stii niciodata, pentru ca trecerea de la o epoca la alta se face greu, poate chiar prin revolutii, razboaie, epidemii ce matura populatia... poate chiar o inlocuire a populatiei locale cu alta.

Razboiul din Ucraina

Nimic nu e happening nou. Razboiul nu a aparut, acum, de patrujdoua de zile, cum se prezinta in pozele ce fac bilantul distrugerilor, asa cum crede romanul mediocru. Razboiul acela este un razboi civil prin excelenta, ce dateaza de ani, decenii chiar, cu ultimul varf avut in Maidan 2014. Iar ca orice razboi civil, se bat civilii intre ei. Vecini de cartier sau chiar de bloc probabil isi dadeau in cap din anii '90 incoace, de cand a cazut USSR-ul si Europa ii facea cu ochiul Ucrainei. Acolo s-au deteriorat lucrurile lent, dar sigur, iar cand se deterioreaza nu mai pot fi reparate. Eventual cu un razboi in care sa castige o parte si sa ii mature pe ceilalti. Nu mai are cum sa fie pace intre uncrainean si rus, macar ca sunt aceeasi natie, au aceeasi religie si ba chiar vorbesc aceeasi limba, caci rusa e la mai indemana. Nici cand au anexat rusii Crimeea nu au inteles Vestul despre ce e vorba exact.

Sunt unguri. Mai degraba poate fi asemuit cu relatiile dintre unguri si romani: ungurii mai scoteau niste romani pe jumatate tigani din satele lor, cu furca si toporul, iar ei reveneau cu zeci de daci liberi si le dadeau in cap inapoi. Ungurii se plangeau de descremenare cum se plang si acum, iar cand a venit armata ungara au sarit in sus de bucurie si ii asteptau in port national si cu flori pe margine de strada. Dar cand soldatii au pus de cateva mici genociduri in miez de noapte, nestiind situatia din teren, maghiarii si-au pus mainile in cap si au tipat stati, ba, ca astia sunt gospodari de-ai nostri aparandu-si vecinii romani, nevenindu-le sa creada ce se intampla. Apoi au venit garzile lui Iuliu Maniu, ca revansa, au mai omorat o baba batrana, un olog, un trogher, un tigan maghiarizat, in plina zi de data asta... lumea a inteles mesajul. Este tacere pe subiect; mai sunt cativa care mai clevetesc din gura, dar nu multi, sincer. Relatiile s-au stricat permanent, ranile nu s-au inchis, oarecum a fost echitabil, ca la ping-pong, si a trecut mult timp de atunci. Cea mai vehiculata problema e achizitionarea unei paini in Secuime, nicidecum de 50 de familii executate prin impuscare de batalioane ilegale. Dar nu mai ai cum sa faci o apropiere intre cele doua etnii si nici intre Romania si Ungaria.  E interesant ca pe un grup nationalist un strain vestic a intervenit intr-o suduiala domestica: nu va mai certati, uniti-va, ungurii, romanii si ucrainienii sunt acelasi popor. Ce sa zic? Am scapat ieftin, uitati-va la sarbi acum 20-30 de ani si la Ucraina acum.

E enervant ca nu poti sa alegi o tabara. Daca esti ungur, bineinteles ca nu vrei vecini romani, de-aia sa faca mizerie, sa vorbeasca tare, si sa le duduie manelele in masini si in geamuri. Si sa fure, ca toti fura. Daca esti roman, normal ca nu vrei sa fii shunned (nu are echivalent in romana) de vecinii tai, fie ei chiar... unguri. E foarte nasol sa nu ti se acorde respekt, e aceeasi durere ce o aveau cioroii in America, sa mergi pe strada si nici sa nu te priveasca, sa mergi la magazin si sa refuze sa te serveasca, sa te scoata afara din crasma sateasca. Vreun american sau englez, cu experienta imperiala si colonista, internationala, aia se uita uimiti la amandoua natiile si nu inteleg nimic. Ridica din umeri si nu poate distinge un ungur de un roman. I se pare la fel de inferiori. Cearta i se pare puerila si prosteasca. Haideti sa trecem la lucruri serioase, la facut bani, terminati cu jucarei din astea.

Gazul ne vine de la rusi, dar ramane scump. Teoretic, noi, romanii ar trebui sa fim impotriva rusilor, ei sunt dusmanii nostri istorici, nu? Noi am uitat ca am luptat impotriva lor, de partea germanilor, dar ei nu. Ei tin bine minte asta, dovada sta pretul gazelor de la noi din tara. Au tras o conducta mai lunga prin Bulgaria (care e rusofila), ocolind Romania intotdeauna, iar cealalalta, aproape terminata, literalmente prin mare, desi ar fi fost mai convenabil sa o faca pe uscat. Pe asta a terminat-o scrasnirea din dinti dintre Rusia si Germania. Daca ar fi facut conducte pe uscat cele mai scurte rute ar fi luat-o prin Romania sau, si mai rau, prin Polonia. Inacceptabil.

In schimb, noi nu am uitat comunismul. Stim clar ca cine l-a adus la noi: rusi si jidani sovietici. Suntem rusofobi (sper) si anti-semiti (Doamne ajuta, asta este din plin). Comunismul ne-a bagat intr-un Ev Mediu, distrugand permanent societatea romaneasca, facandu-ne sa ne uram pe noi, o societate bazata pe invidie si delatiune, din care toti emigreaza. Nu este exclus ca in manualele de istorie peste 1000 de ani, cand nu mai ar exista nicio tara ca Romania sau Rusia, sa se scrie clar negru pe alb: Rusia a cucerit Romania si a stapanit-o pana cand Imperiul rus s-a prabusit in interior in anii '90, iar atunci romanii s-au risipit catre Vest. Nicidecum romanii au gasit comunismul cea mai buna doctrina posibila ever si au decis brusc ca e inteligent si moral sa-si intemniteze si sa-si tortureze conationalii. De fapt, Rusia rapea toate resursele Romaniei, am ajuns sa platim mai mult decat Germania, doar pentru ca eram mai aproape de ei. Ne-au furat si nu ne-au iertat niciodata, macar ca greseala noastra era doar ca admiram Vestul.

Civilii rusi din Ucraina sufera. Nu pot sa ii sufar pe cei ce vorbesc de bine pe rusi. Tot ce au facut a fost prin viol si bataie. Si nu au facut nimic. Hur dur literatura rusa. Da. E scrisa de niste indivizi, nu de poporul intreg. E ca si cum i-ai considera pe olteni sau moldoveni analfabeti si violenti domestici ca romantici si ultra-sensibili doar pentru ca Eminescu era un geniu liric roman. Acum ca deznazifica Ucraina? Pai, da, au partea lor de dreptate. Acolo au fost niste bande de golani cu insemne naziste ce agresau civilii doar pentru ca erau rusi si vorbeau rusa. Ii bateau, pe cativa i-au si omorat, le distrugeau blocurile si casele, dadeau cu bombe si petarde. Ba chiar, in Odesa 2014 au dat foc unei cladiri cu oameni batrani si copii inauntru, ce protestau pasnic impotriva Europei. Au murit vreo 40? Au avut Colectivul lor, si nu din ignoranta, ci din intentie. If you want to know more about Russian-Ukrainian war watch these films “Burnt Alive in Odessa”, “Ukraine on fire” and “Donbass 2016”, hope you’ll enjoy scrie cineva pe youtube. Si le-am vizionat. Normal ca Rusia vrea sa-si salveze cetatenii rusi de primitivismul ucrainienilor. Odesa e ruseasca, intotdeauna au fost, vorbesc in rusa acolo de cand e lumea. Crimeea este ruseasca acum, desi a fost tatara; ucrainienii le-au taiat apa, le-au distrus 80% din agricultura, doar pentru ca sunt rusi si au vrut sa ramana rusi.

Dar Rusia nu are cum sa "salveze". In Rusia exista sclavie pe sleau. Nu din aceea moderna, colonista, unde cioroiul lucreaza pentru omul alb si apuca sa-si faca si el casa si sa se imbrace ca toti oamenii, ci din aceea om alb pe om alb, tinut cu foame si bataie la stana de oi. Aproape mi-au dat lacrimile cand am vazut cuplul acela, femeia, fara nicio expresie pe fata, obisnuita cu absolut tot, cum isi imbraca bebele cu maini firave subnutrite. Si nici macar nu am ajuns la mafie, cea care decapiteaza oameni si taie degete. De ce ai tine cu rusii? E clar: sunt niste bestii, sunt niste distrugatori de civilizatie, batausi si betivi. Ii salveaza pe oamenii aceia ca sa ii duca in Siberia in locuri de munca fortata de unde nu mai scapa niciodata.

I stand with the current thing. Dupa aceea sunt cei care sunt pro-Ucraina si stand with Ucraina. Practic, e mema cu NPC-ul caruia i se schimba CD-ul din cap: il scoatem afara pe cel cu pro-vaccin si acum il inlocuim cu pro-Ucraina, o tara de care nu stie absolut nimic, nu a aflat nimic, si singurul lucru care e vehiculat in presa, cel cu coruptia americano-ucraineana prin care alde familia Biden isi spala milioanele de dolari prin firme ucrainiene, nu este acceptat. 

Laboratoarele secrete finantate de Vest. De fapt, mai este si al doilea, cel cu laboratoarele. Reditori si influenceri romani explicau cum sta treaba cu alea, ca n-au cum sa existe, ca e propaganda ruseasca, ca cat de prosti sunt taximetristii care le povesteau despre ele in drumul lor spre... dracu stie ce, spre mediocritate mintala absoluta poate. Cum sa existe laboratoare secrete? Cum sa existe asa ceva?! 

De fapt, regula este de mult, de foarte de demult, de la procesul Nurenberg incoace: nu mai facem experimente pe oameni, pardon, europeni. Laboratoare de genul exista in toata lumea larga, in Africa, India, China... unde se testeaza vaccinuri si medicamente pe primate ca mai apoi sa fie aduse omului alb. In China se studia virusul ca arma biologica pe sleau, de unde a si scapat, fix hazardul care l-a plasat geografic in China si nu in SUA... Musamalizarile au fost puerile: ba cineva a mancat o ciorba de liliac infectat, ba cineva a cumparat carne dintr-o piata de zi ne-igienica etc. Romanul mediocru, cu credinta in Dumnezeu, el isi poate imagina doar ca progresul medicinei a fost prin revelatii divine in vis, cu ajutorul lui Dumnezeu; cel care este "ateu", de tipul redditorilor, ala salveaza lumea in pofida habotnicilor primitivi ce nu fac nimic prin rugaciune, dar asa, fara sa raneasca nici macar o musca - stim cu totii ca Harap Alb ajuta regina albinelor si furnicilor. Minte naiva si puerila de taran inimos. Niciun roman, cand cumpara medicamente de la farmacia de pe colt, nu poate sa conceapa ca medicamentele pe care le cumpara au fost testate si ras-testate pe maimute si oameni nestiutori de catre oameni literalmente psihopati, cu sange rece, capabili sa taie pe viu cu bisturiul creierul unei maimute, sau sa disece un cadavru de infant ca sa recolteze celule stem. E un joc al numerelor, nicidecum al vietii si mortii: testam un vaccin pe 1 milion de africani/indieni bucurosi sa primeasca $1 compensatie; mor 10,000 dintre ei, care este 1%, ce putin!, mai ajustam vaccinul, il testam inca o data, mor doar 0.2%, perfect, il scoatem pe piata europeana. 

Dreptul la propria limba. Alti prosti sunt cei care se vaita: ca Ucraina ne-a oprimat, tuleu, ne-a restrictionat dreptul la a vorbi limba noastra. Ungurii, si mai prosti, care pusesera botul chiar la propaganda lor, radeau ingamfati uite, romanul stie acum ce suferim noi in Romania. Nici vorba de asa ceva; acolo era o miscare de restrictionare a limbii rusesti, cu dedicatie speciala pentru rusofoni, dar ca sa imbrace lucrurile frumos, le-au spus minoritati. Nu are treaba ucraineanul cu romanul sau ungurul, habar n-are de ei. Acolo e popor fara unitate ce apeleaza la actiuni nationaliste, la restrictii de limba, port, religie etc intr-o sfortare de a uniformiza si activa cetatenii. E ca la romani in comunism cand se ruga de unguri si tigani sa devina romani, daca nu, cu stagiul militar, luati bataie de aici, futu-va pastele vostru de bozgori si tigani imputiti. Nu e neaparat ura impotriva minoritatilor, e construirea majoritatii incerte in ceva cert.

Azov, nazistii. Cine mai spune vreodata cuvantul nazist ar trebui sa i se futa cu toata puterea un pumn in plina mecla. Istoria, nu cea din manuale, realitatea, nu functioneaza pe baza de filme de Hollywood si de jocuri video, singura cultura a milenalului, in care e obisnuit sa vada pe eroul blond cum impusca nazisti germani pe amfetamine. Nazist vine de la partidul NASDAP al Germaniei dinainte de razboi. Nu poti sa fii nazist daca nu esti german, in primul rand, si in al doilea, daca nu esti plasat geografic si temporal inaintea razboiului mondial. Si mai sunt si altelele, cu eradicarea sub-oamenilor in masa si dominatia mondiala. Un nazist ar considera ucrainienii ca sub-oameni, mai rau chiar decat polonezii, pe care au inceput sa ii imprastie primii. Nu ai cum sa fii ucrainean si sa fii nazist. Fascist e mai acceptabil, dar parca nici ala nu merge. Azov, Tornado si multe altele sunt grupari para-militare; au armament, se antreneaza, sunt nationalisti, Doamne ajuta, asa ar trebui sa fie toti si... cam atat. Un tatuaj sau un stindard nazist nu te face nazist, cum nu il face nici pe boschetarul de alaturi cu ochelari si cu o carte in mana profesor universitar. Ucraina de-abia are cultura, ce dominantie mondiala si ce genociduri ar putea sa faca? Ucraina e Romania. Au mai batut niste tigani, le-au mai demontat satrele... unii chiar au omorat niste rusi, asta este, nu poti sa faci omleta fara sa spargi oua, unii au ajuns si la inchisoare pentru asta - ceea ce e oarecum echitabil. E echivalentul omorarii lui Vadim de catre Legiunea Secuiasca sau a lui Laszlo Tokes de catre Dacii Liberi. Nu e ca si cum ceva de valoare s-ar fi pierdut oricum, lmao, ce ne facem fara alde George Simion sau fara Csaba Astalos... Mai apoi, SS DIVISION "GALICIA" comemoreaza soldatii cazuti in razboi, cum nu exista fascism in Ucraina, dom'le! Pai, ala ar fi echivalentul comemorarii soldatilor romani ce luptasera impotriva rusilor la noi... Nimic neinregula acolo. Aia sunt eroii adevarati, mai ales in lumina lucrurilor ce s-au petrecut mai apoi; a doua transa, cei sub sovietici, erau doar carne de tun batuta bine in prealabil, bagata in fata, ca razbunare de la rusi, sa distruga complet armata romaneasca - stim asta, Oarba de Mures. Nu ca nu au fost onorabili si ei, au fost, da, doar ca... erau manjiti de sange de catre altii. 

Si mai ales, este ceva ce nu intelege nimeni acolo: in caz de razboi, oamenii astia stau cu arma in mana. Asta in timp ce redditorii ce salveaza lumea  in online si manjesc cu vopsea rosie scarile si gardul ambasadelor rusesti si posteaza pe reddit si insta. Azovistii au devenit dintr-o ceata de golani si gunoaie niste eroi nationali. E chiar natural si logic sa se intample asa in caz de razboi sau calamitate. Iar daca va e frica de rusi, probabil ar trebui sa investiti in gruparea extremista locala. Cine stie, braileanul, vasluianul si craioveanul ala de care radeati ca e primitiv ca o da cu dacii si Eminescu descoperitorul relativitatii si biserica habotnica ortodoxa e fix ala ce-ti salveaza tie familia. Ei sunt cei care sunt capabili sa omoare, nu tu. Tu esti capabil doar de postari in social media si de proteste dragutse. Si de blockuri si banuri cum ca rasismul si ura nu au loc aici. Si foarte probabil nu o sa realizezi asta pentru ca esti un NPC programat sa gandeasca si sa simta intr-un anumit fel, poate numai in momentul cand taximestristul oltean isi pune mana neagra si plina de sange pe umarul tau si-ti spune du-te in pace, frate, cu familia ta, stau eu de garda. Atunci o sa lacrimezi ca omul pe care l-ati desconsiderat toata viata va apara nevasta si copilul.

Azov se auto-intutileaza nazisti doar ca lupta impotriva rusilor, dupa cum nazistii luptau impotriva rusilor sovietici; asta este singura asemanare intre ei si nimic altceva. Au incercat sa-si gaseasca o cultura anti-ruseasca si pentru ca au fost slabi sa-si faureasca una au luat una de imitatie. Asa cum confederatii au furat strigatul de lupta a indienilor si l-au folosit in razboi, si mai incolo americanii din Boston portul si insemnele de razboi a indienilor cand au aruncat ceaiul in apa al englezilor. Suntem nazisti acum, ne batem cu comunistii, cu rusii, ce nu intelegi?

Ucrainienii sunt nimic altceva decat rusi. Acum, ucrainienii sunt si ei rusi; au apucat la smarfonuri si pun filmari cu oameni arsi pana la os cu hastaguri KFC si crispy, in gluma; se pisa pe fata rusilor morti, impusca o pisica si ii folosesc capul pe post de scrumiera; alt soldat ia telefonul unui rus mort si ii suna logodnica si mama si le spune cum a murit ca un caine si are curul in locul capului, se aude cum mama soacra plange in hohote. Fac si un remix cu plansul. Oarecum de impuscat in picior (deci invalidat) prizonieri de razboi se justifica - nu mai vrei ca atunci cand o sa fie rascumparati sa ia din nou arma in mana, nu? Dar cu civilii ce au avut? Am vazut filmuletul cand trag intr-o masina de civili, tatal si baiatul. Incearca sa scape, unul merge intr-o parte, celalalt in cealalalta, tatal e doborat la pamant cu piciorul sfartecat; baiatul reuseste sa-l traga si se aude cum plange, tata, tata! apoi se aude un sarut zgomotos pe frunte. Cand vine o echipa civila de salvare amandoi stau morti in sant, paziti de cainele lor confuz. Nasol sa vezi asta pe internet cand ai un tata batran acasa care-si gaseste familialitatea intr-un caine mic pentru ca feciorul e plecat in SUA de 5 ani incoace.

Intr-adevar, ar fi pacat ca oameni ca acestia sa castige razboiul. La ce bun sa castigi razboiul fizic cand l-ai pierdut pe cel moral? La ce bun sa castigi cand tu insuti esti o bestie sau ai devenit o bestie? Un monstru fara niciun pic de umanitate in el, fix cum merge vorba aceea, ca slavii sunt snow niggers, adica cioroi albi, omoara, violeaza, bat fara nicio remuscare, dupa capriciu, fara conceptie de trecut si viitor, doar momentul actual conteaza. E fix acelasi lucru de care ne avertiza Jordan Peterson: ca sa castigi lupta impotriva monstrului trebuie sa devii si tu putin monstru, dar nu sa intreci masura, sa nu ajungi in nerecuperabil, de unde nu te mai poti intoarce ca om. Oamenii aia omorati sunt, totusi, oameni, ca tine. Foarte probabil nici nu au vrut sa vina la razboi. Sunt luptatori morti, au murit in razboi, de ce te-ai pisa pe fata lor fara viata? Americanii, dupa atatea razboaie in Orientul Apropiat, nu au pus nici macar o singura poza cu asa ceva. Rusii si ucrainienii spameaza pe internet cu gore. Desigur, americanii executau nediscretionar si civili, dar dupa aceea ii ingroapa cu onoruri. Dar slavii omoara si ei civili si se pisa pe cadavre.

Razboiul e plictisitor. E jenant, iritant, e ceva ce te provoaca la discutie desi nu vrei sa discuti, nu ai chef si nici nu te intereseaza; conduce spre nepasare: nu stii ce se intampla acolo, in afara de mortii aceia cu orbitele adancite si negre si fata arsa, cu dintii albi ce ranjesc, totul e propaganda, minciuna, defaimare. Nu stii cine e eroul si cine e cel rau, nu stii cu cine sa tii, nu poti sa tii cu nimeni. Sunt aidoma unor triburi mici din Orientul Apropiat, suboameni pitici si tuciurii cu prosoape transpirate pe cap, urat mirositoare, ce fut capre, ce se macelaresc (si-si macelaresc copiii) intre ei pentru ca un trib se roaga cu fata catre Mecca si celalalt cu fata catre Medina. Nu intelegi nimic, nu intelegi de ce. Dar stii ca se omoara. Si stii ca este normal sa faca asta, din punct de vedere evolutionist, razboaie de gen sunt observabile la cimpanzei, cele mai apropiate primate de noi. Suboamenii ne amintesc de cimpanzei si de noi, oamenii, totodata. Vrei sa treci cu privirea peste dar nu poti. Esti fortat sa privesti si sa oftezi stiind ca este vorba si despre tine. 

Calatoriile lui Gulliver au descris conflictul dintre cele doua tabere ca una fiind cea care sparge ouale la varf si cealalalta care sparge ouale la fund. South Park a descris un viitor conflict religios dintre doua tabere, una se numea aproximativ Science Allied si cealalalta Atheist Allied, amandoua luptand pentru numele lui Dumnezeu... Stiintei.

Razboiul din Ucraina este doamna grasa de ghiseu, cu mutra acra, care zbiara la tine unde ti-e dosarul cu sina pentru ceva ce nici macar nu ai aplicat. Dar trebuie sa aplicati la asta ca sa obtineti ce vreti! Urla din nou. Iti vine sa-i dai la muie, s-o faci proasta si sa urli sa te lase in pace, dar, oarecum, are dreptate, birocratia e inchistata si opaca, trebuie sa faci ceea ce ti se cere, nu e vina ei ca totul e prost, inclusiv ea e proasta si agresiva.

Razboiul e o noua varianta de Covid. De razboiul din Ucraina va uita toata lumea, va deveni uitat in istorie, intocmai cum romanul de rand nu stie ce a fost intre Moldova si Transnistria prin anii '90. Avea dreptate M. cand zicea pe blogul lui E doar o chestiune de timp pana cand se plictiseste toata lumea si uita de Ucraina. De voi nu stiu, da’ eu m-am plictisit deja. Atat. De Covid nu se mai aude absolut nimic, nici baz, macar ca a incercat in van sa faca reclama CNN-ul la niste variante deltaomicrone noi. Brusc, milioanele alea de morti, tineri si sanatosi aproape toti, au disparut din discutia cotidiana. 

Acum nu se mai moare de la Covid. Prostii lumii, idiotii utili, ce faceau grafice si vehiculau numere pe reddituri, inclusiv romani, ca o corvoada moca, intocmai ca voluntarii ce carau cu roaba morti in timpul ciumei, au ramas in aer... nu exista morti, bre. Niciodata nu au existat. Se moare de batranete, de cand e lumea, doar ca in anii '80 a inceput sa i se spuna cancer, in anii 2000 flu si acum in 2021 Covid, dupa cum bateau interesele financiare ale lui Big Pharma. Covidul nu mai este happening, ci a trecut in istorie, este un eveniment trecut, s-a intamplat back in the day. Probabil asta ii face si mai tacuti pe cei ramasi cu sechele pe viata de la vaccinul care nu era vaccin... S-a intamplat atunci, acum nu se mai intampla. Acum ma uit pe Roku la filme online si vad reclame cu alte injectii la fiecare 8 luni pentru Crohn disease... Crohn disease este un... efect advers al vaccinului ne-vaccin Covid... Nu se mentioneaza asta, oricum guvernele au semnat absolvirea de responsabilitate a lui Pharma, dar se pare ca Pharma e pregatita din nou sa te ajute. Chiar cu problemele cauzate de ea insasi cu complicitatea politicienilor. Apelati cu incredere. Mai ales ca e "gratis".

Razboiul e prea realist. Razboiul din Ucraina e ca o bataie slavica intre doi betivi intr-un bar rural: nimeni nu stie exact de ce se bat, de la inceput pare ceva mediocru, ba chiar hazlie prin stangacia ei, pana la sfarsitul prin injunghiere, nimic nu transpare o nota de tragedie comesenilor, care privesc obisnuiti, ca intr-o stare lichida de visare. Nu se va face vreun film de Hollywood despre razboi, nu se va vinde comercial ca razboaiele pornite de Vest, cu motiful eroului destoinic ce rapune spectaculos dusmani in numele libertatii si a democratiei, ci se va uita. Razboiul din Ucraina este prea... realist, iar toata lumea este plictisita de realism. Lumea vrea sa vada Black Hawk Down si Save Private Ryan, cu oameni albi cu barbi puternice care lupta impotriva unei multimi amorfe serpentine, intunecate la piele si la par, cu mai multe capete, care boscorodeste pe gura in limbi de neinteles, dar care suna nasoleanu. I don't understand what you just said, but I don't like the way you said it - e probabil fraza definitorie a milenialilor. Zoomerii stau si mai rau, lor este inoculat sentimentul si ce trebuia sa simta direct prin filmulete tik-tok de zeci de secunde. Dar in Ucraina ambele tabere sunt albe; arata la fel, vorbesc la fel, se comporta la fel. Daca il demonizezi pe unul inseamna ca si celalalt este demon; daca il faci erou pe altul inseamna ca si celalalt este erou. Nu este o poveste arhetip; asadar, nu poate fi luata in seama, nu are importanta, daramite tinuta minte. Ma uit la blocurile arse si ciuruite, fara geamuri, goale, cartiere intregi in Mariupol, si nu pot sa imi imaginez cum ar fi putut arata mai bine intr-o lume slava. Dai putin cu matura si cu masinile alea de periat strada, nici nu se cunoaste ca "a fost razboiul pe aicia". Ferentariul arata la fel pe timp de pace. In filmul Dunkirk (2017) dusmanul, germanul, nu este infatisat deloc, dar deloc; ii simti prezenta doar prin zgomote, niste varfuri de arme si atat - nu putem risca ca sa vedem niste oameni albi obisnuiti si chiar decenti, prea umani, ca sa nu empatizam cu ei. Eventual putem face niste dialoguri/interviuri cu oameni (din ambele parti, rusa sau ucraineana) ce trecusera prin chin, fara sa puna vreo vina asupra nimanui, totul nuantat, fara morala, fara invataturi de tras, dar, ce sa vezi, astea nu au trecere in fata milenialului si zoomerului invatat din gradinita ca el trebuie sa se comporte ca un social justice warrior si sa imparta lucrurile in alb-negru. El vrea sa stand with X, sa aleaga tabara buna, sa protesteze impotriva celor rai, sa duca lupta binelui. Nu e matur indeajuns pentru realitatea care nu are eroi si villans ci doar mediocru, inclusiv el.

Si... cam atat. Ce a ramas de zis despre ceva ce nu vrei sa zici, nu te intereseaza si nici nu vrei sa te intereseze, macar ca toti incearca sa te impinga la asta? Lasati-ne, bre, in pace. Romania nu este in Est. Nu este nici in Vest si nici in Balcani. Dracu stie unde suntem. E ca in mema cu Vasluiul, exista 3 cercuri Venn: in Vest se bea bere, in Est se bea vin, in Sud se bea ceai, iar Vasluiul e in centru, se beau toate combinat. Mai dati-ne ragaz, pana cand ne descoperim. S-ar putea sa dureze un secol sau doua, si probabil nu vom descoperi niciodata, ca tot ce a fost roman mai de soi s-a mutat cu serviciul in Vest. Nu avem razboi dar cumva ne-am eliminat pe noi insine. Hristos a anviat.

Mitul dragonului explicat

Cum nastem (imaginam) categorii (concepte abstracte) noi

Monstrul este o fiinta imaginara croita din bucati de animale reale. 

Mintea, asa cum am observat si la AI, nu poate sa creeze categorii din nimic. Ai categoria elefant; ai categoria pasare. Daca ii ceri AI-ului (sau unui copil) sa inventeze o noua categorie, de animale care nu exista, imaginare deci, foarte probabil va crea o categoria combinata din cele doua pre-existente: un elefant cu aripi. Este aceeasi limita a calculatorului care nu poate genera numere complet aleatoare; sunt generate dupa o anumita functie matematica predictibila, iar daca vrei sa le faci suficient de aleatoare, le dai ca intrare o variabila, cea mai des folosita fiind timpul in secunde, care se schimba... de la o secunda la alta. 

Este acelasi proces generator de noi monstri ca in Pokemon sau Yugioh sau jocuri de batai unu pe unu (Mortal Kombat): niciunul nu este, de altfel, unic in mod pur. Pikachu este un iepure care fuge repede ca fulgerul (iepure + fulger); altii sunt doar simple animale antropormofizate sau mixate cu elemente (vulpea, fiind rosie, amestecata cu focul; calul, alergand repede, la fel, are coama de foc si copite de foc). Bulbasaur e doar un broscoi (toad) cu o floare pe spate; charizard e literalmente dragonul, fara nimic altceva mixat. Apar racusori, crabi, cartite, flori, pasari, omide, serpi, melci, testoase - dar, repet, nimic nou sau ultra nou cu adevarat. De fapt, daca ar fi prea nou ar fi iesit o anormalitate ilogica, usor de uitat si de neinteles. Nu ar fi devenit populara / facut priza la oameni.

Grifonul este o fiinta mitologica: corp de leu, cap de vultur, aripi de vultur, cateodata coada cu cap de sarpe la varf. Toate sunt animale de prada pe care omul le-a combinat sa obtina monstrul absolut. Asa cum Jordan Peterson remarca: noi, umanoizii, avem o lunga istorie cu animalele de prada. Serpii ne mancau, avem literalmente vederea dezvoltata ca sa ii detectam mai usor, in regnul animal (maimute, primate) exista frica de ei innascuta (instinctiva). Vervetele (maimute africane) dau semnale distincte de alarma grupului pentru trei rapitori: leoparzi, vulturi si pitoni. Daca semnalul de alarma este pentru leopard, atunci maimutele se urca rapid in copaci; daca semnalul este de vulturi, coboara repede din copaci si se ascund in tufisuri, uitandu-se in sus; daca semnalul este de piton, il cauta pe jos, dintr-o pozitie bipoda. 

Aceste animale combinate dau... grifonul. Dar nu si dragonul, dupa cum vedea mai jos, asa cum ipotezase David E. Jones in cartea An Instinct for Dragons.

Jordan Peterson spunea si de o pisica mare care evoluase sa aiba un colt in partea inferioara a botului: dintr-o muscatura, care era bineinteles in spatele capului a hominidului ce fugea de el, il omora instant, rupandu-i coloana vertebrala de creier. Asta semnifica perioada lunga de co-abitare. Nu mii de ani sau chiar zeci de mii de ani; ci milioane. Avem in ADN-ul nostru asta, ne nastem cu o memorie colectiva ce dateaza de milenii. Pentru ca prima impresia a omului (si, cine stie, si asta ar putea sa fie un instinct prevazator sa nu fim prea invatati de la inceput si sa nu invatam nimic nou in timpul vietii) este ca ritualurile dateaza doar de cateva sute sau mii de ani. De fapt, cum a spus-o profesorul canadian, e fix invers. Nu e exceptia; este regula. Ritualurile provin din strafundurile timpurilor, ca de exemplu, Mos Craciun si bradul de Craciun. Nu e ceva inventat de Coca Cola, scornit pe gaura dorsala, asa, din nimic, prin anii '50. Dateaza macar de 20-30 de mii de ani, doar ca rigoarea stiintifica impune niste standarde imposibile de atins in aceste cazuri. Povestile biblice si basmele la fel.

Concluzia este ca orice fiinta mitologica, de la unicorn, grifon, dragon, orc, varcolac etc este bazata pe elemente de adevar. Cat despre orci (sau elfi, dwarves, fairies, nefelimi, anunaki - sunt acelasi lucru) am spus intr-un alt articol, Foc si Gheata, ca sunt numaidecat alte rase de oameni care s-au razboit intre ele pana cand au inceput sa se mingle-uiasca, generand hibrizi, care la randul lor au generat mitologia nou-nascutului ce salveaza nu doar tribul, ci lumea intreaga, concretizat prin Iisus. Povestea ingerilor cazuri a lui Enoch este acelasi lucru, arhetipul ciocnirii intre doua populatii, una mai avansata decat cealalalta. 

Ce-l face pe un sarpe sa te faca sa tresari si sa-ti faca pielea de gaina mai repede decat rugaciunea Tatal nostru sau de World of Warcraft sade in explicatia simpla: oamenii tin minte lucrurile amenintatoare, nu cele pozitive. Selectia naturala a permis inmultirea indivizilor carora le e frica de pericolele cauzatoare de moarte, neinfricatii sau neprevazatorii mureau primii. Nu tinem minte fluturi sau papagali. Tinem minte insa paianjeni (capuse), serpi, vulturi, lei si lupi. Instinctele nu se transmit prin viu grai; se transmit automat de la o generatie la alta, codificate in ADN. De fapt, noi oamenii, nu avem nici instinctul de aparare impotriva focului - s-au facut niste experimente cu bebelusi de cateva luni care puneau mana in flacara fara sa le fie frica. Pentru ca focul nu a fost niciodata amenintator pentru noi, l-am controlat cum trebuie.

Dragonul Komodo

Stiam de ei dinainte, nu sariti ca auto-suficientii ca voi stiati de ei din Arborele Lumii si Tele-enciclopedia. Dar nu stiam de ei in felul urmator: ca-ti doboara bivolul si caprioara. Lucrurile astea au fost facute posibile cu site-uri obscure de pe internet, mai apoi chiar YouTube-ul nu a mai cenzurat pe motive de cruzime filmuletele. Eu am aflat abia deunazi. Filmutele nu sunt atat de "naturale" cum ar fi cele cu leii ce urmaresc si musca bivolii, sunt mult mai socante si nu au fost date niciodata la televizor, ca la National Geografic, iar pozele din Arborele Lumii si alte reviste erau mai degraba impunatoare, nu salbatice.

In acest articol voi incerca urmatoarea ipoteza: ca mitul dragonului se trage nu din crocodil sau din sarpe ci de la un soparla uriasa, stramosul Komodului, care ar fi coabitat cu oamenii cateva sute de mii de ani, pe undeva prin centrul Asiei. De-acolo au pornit toate popoarele pamantului, purtand in ei memoria genetica, dand nastere la dragoni in tari care nu aveau nici macar serpi in fauna (Irlanda / Scandinavia). Toti oamenii au venit de undeva, niciunul nu a fost cu adevarat sedentar. Iar cu ei au adus miturile.

Concurenta

Dragonul Komodo doboara bivolul. Lasati putin sa se astearna in minte aceasta enormitate si o sa vedeti ca nu e atat de obisnuita. Nu doar ca poate sa omoare omul, este concurent cu el la hrana. Bivolii poarta o semnificatie aparte pentru primii oameni. Foarte probabil simbolismul sau dateaza dinaintea domesticirii vitelor, pentru ca atunci ar fi usor: controlezi populatia cum vrei, duci la monta vaca in fiecare sezon etc. Dar cand ai de-a face cu o populatie de bivoli salbatici, care se inmulteste necontrolat de oameni si de a carui existenta ti se leaga supravietuirea ta, lucrurile se schimba. Capata o dimensiune aleatorie, dupa capriciile naturii (Mamei Natura) sau a divinitatii. Trebuie sa te rogi la Dumnezeu ca sa dea spor bivolului salbatic. Populatiile de culegatori-vanatori nu au garantul culturilor sau turmelor de miei; sunt complet dependente de vanat. Iar noi, oamenii, am fost culegatori-vanatori milionul de ani, doar ultimii 10-11 mii de ani am reusit sa domesticim animale.

Cine reuseste sa vaneze bivolul, practic, aduce mancare comunitatii (bunastare), este asociat cu puterea, cu dominanta, cu victoria in lupta. Deci, barbatii alfa (de la popoarele ancestrale, Moise, pana la vikingii imaginati) poarta pe cap coarnele bivolului. Mai incolo, bivolul insasi (taurul), asociat cu fertilitatea (adica cu ritualurile religioase ca taurul sa devina cat mai fertil ca sa beneficieze intreaga comunitate de oameni), devine divinitate. Este acelasi vitel de aur mentionat in Biblie, similar cu Moloch, acelasi taur al bogatiei ce apare in mitul Minotaurului. 

In Biblie apare conceptul al "cornului salvarii". La vechii greci "cornul abundentei", care era de capra ce e drept, dar si capra face parte din dieta dragonului Komodo. E acelasi lucru: entitatea ce iti asigura bunastare alimentara. Mai incolo, in Psalm 92:10: apare ceva ce este tradus din motive pudice gresit: bivolul salbatic, acum specie extincta, simbolul fertilitatii in vechiul Orient Mijlociu, este transformat in inorog, iar Dumnezeu il unge pe David cu ulei. 

You have exalted my horn like that of a wild ox; fine oils have been poured on me.

alta traducere:

But you have made me as strong as a wild ox. You have anointed me with the finest oil.

De fapt, traducerea reala este asta: Tu [Dumnezeu] mi-ai dat un penis ca penisul bivolului salbatic si m-ai binecuvantat cu sperma cea mai de calitate. "Ulei" si "sperma" este acelasi cuvant in limbile biblice. Neinteleasa de parintii pudici ai bisericii, nu inseamna nimic altceva decat ca Dumnezeu l-a binecuvantat pe David sa inmulteasca tara Israelului, sa o faca fertila, cu multi locuitori. Ca si cum ai spune: "ai umplut campul de flori". Ca sa termin cu tarasenia biblica, prima depictie a lui Yahwe este cea a unui bivol (nici macar antropomorfizat, oamenii de langa el este familia regala).

Acum ganditi-va ca aveti un concurent care va mananca bivolii si caprele: dragonul Komodo. Nu numai atat, e capabil sa va omoare. Logic este sa devina raul absolut. Dragonul va ameninta supravietuirea; va mananca din ce v-a dat Dumnezeu. Va vrea raul. Dragonul mananca lumea. Este devine the World Eater, ca in mitologia nordica, nici macar in sensul direct de a manca oameni, macar ca este capabil si de asta, ci ca mananca sursa de hrana si bunastare si lasa oamenii saraciti pe un camp sterp, ei nemaiputand intretine copii, nemaiavand fertilitate in caz de foamete, la fel cum zice versetul de mai sus. Adica... le mananca lumea lor, la propriu. 

 

Vanatoarea

Socant indeajuns, exista oameni, chiar si azi, in Indonezia, care sunt capabili sa vaneze dragonul Komodo (pe care il mananca, desigur). Dragonul Komodo se refugiaza in gaura lui din pamant - atentie, vagauna din munte mitica, care exista pana si in povestile noastre populare, de la Petre Ispirescu, unde se mentioneaza si piatra care poate sa astupe gaura. Omul astupa o gaura (daca cuibul are doua gauri), iar la cealalalta pune foc (suna cunoscut? Hercule?) ca sa scoata dragonul afara, unde il asteapta cu o cusca facuta din bambus. 

Deci, se poate. Omul poate sa omoare dragonul, chiar in cuibul lui, fix cum vanatorii de dragoni din Gothic 2 se duc in cuibul dragonilor, undeva prin vagauni de munti, ca sa ii omoare. Omorarea lui aduce bunastare: hraneste toata familia, iar alte animale, ca bivolii salbatici, sunt crutate. Omul devine erou: a infruntat si omorat raul absolut, pe sarpele cel viclean. Literalmente "a salvat lumea". Devine Sfantul Gheorghe, ilustrat calare pe cal de la domesticirea calului incoace, desi inainte nu era. Iar mai incolo, devine insasi dragonul, asa cum eroii ceilalti purtau coarnele bivolului, devenind bivoli. Pentru ca omul este ceea ce mananca. In Evanghelia lui Toma:

Jesus said, "Blessed is the lion that's eaten by a human and then becomes human, but how awful for the human who's eaten by a lion, and the lion becomes human."

iar, mai incolo, insasi ucenicii lui Iisus i-au mancat corpul si baut sangele, ca sa devina El. Mitologia asta e atat de straveche, de consumarea unui zeu batran ca sa oamenii devina ca el, incat se gaseste si la populatiile americane (azteci, maiasi etc). Foarte probabil provine din hat, strafundurile africane, unde negri manca testicule de taur ca sa capete virilitate sau inima de taur ca sa capete curaj.

Asadar, avem "dragonii" - soldati imperiali francezi, cat si Ordinul Dragonului, din care si Vlad Tepes al nostru facea parte, inglobandu-si in nume Dracul, la fel ca multi alti lideri de atunci: Draco la spanioli, Drake la englezi etc.

Focul

Dragonii Komodo sunt putin studiati, nici cercetatorii nu stiu exact ce au in gura: glande ce secreta venin sau doar saliva este plina de bacterii, incat un bivol muscat moare de la o muscatura. Sau poate ca le are pe amandoua. Ba chiar anul trecut s-au mai facut un studiu, doua pe ei, deci extrem de recent. O muscatura la piciorul unui hominid ar putea sa "arda", adica sa-l usture atat de tare incat sa simta ca si cum l-ar arde focul. 

Ideea asta e veche de cand e lumea, dar e si e corelata si cu serpi. In Biblie se spune de ura dintre Eva si sarpe, unul va zdrobi calcaiul iar ea ii va zdrobi capul. Nu e vorba de calcai; e vorba de spatele gleznei. Si nu e vorba de un picior in general, de mana, sau de corp, unde ar putea musca un sarpe ascuns sau chiar intr-un copac; e vorba de spatele de jos al piciorului, adica fix de zona unde un dragon komodo ar putea musca un om in alergare, fix cum musca bivolul in alergare in filmuletul dat mai sus, pe youtube. Deci, nu este chiar sarpe. Iar sarpele are rol si regenerativ, din gura lui se poate face medicament, fix cum scuipa in paharul lui Hipocrate, sau cum se incolaceste pe toiagul lui Moise sau a lui IPS Daniel, sau asa cum erau descrisi serafimii din biblie: serpi inaripati (seraph / serpentina), care, printre altele, dupa izgonirea oamenilor, pazeau poarta Edenului cu... sabii de foc. Sabia = limba. Adica scuipa foc pe gura.

Deci, focul dragonului este diferit de veninul sarpelui, cel mai important argument fiind ca din gura lui nu se poate face medicament. Dragonul nu este ceva de studiat, admirat in viclenie etc, este raul absolut, il omori cat de repede poti sau fugi cat de repede poti.

 

Capetele

Cand mananca bivolul, se aduna intreaga familie de dragoni. Imaginea este nelinistitoare, pentru ca formeaza o masa compacta de rau absolut. In limbaj primar, un grup de reptile poate fi egal cu un monstru cu mai multe capete. La nivel abstract, este fix acelasi lucru. O primata ar putea dezvolta un sunet distinct pentru un individ singular (probabil ratacit si netru) si alt sunet distinct pentru o masa de indivizi (la vanatoare si pusi pe treaba). Sunetul este cuvantul. Un "grup de indivizi" este un singur cuvant / sunet. Practic, echivalentul unui "monstru", a unui pericol, in limbajul modern.

Asa s-ar explica Hidra. Mai multe capete reprezinta "mai multi indivizi". Pentru ca vaneaza / ataca in grup. Hercule ataca si taie un cap (sau da cu barosul in alte imagini) si "rasar" alte 3 in locul lui. Ii omoara si pe aia si mai vin inca sapte. Pana la urma prinde spila si pune o piatra mare pe Hidra. De fapt, pune piatra pe gaura din pamant de unde dragonii tot ieseau. Le strica cuibul, ca sa nu mai rasara altii fara numar, nici acum, nici pe viitor. 

 

Marimea

Dragonul Komodo atinge greutati de 200-300 pounds (90 - 130 kg) si o lungime de 10 feet (3 metri), iar specia sa dateaza de circa 4 milioane de ani. In contrastul cu primii oameni:

Homo Heidelbergensis lived in Europe and Africa between 700,000 and 200,000 years ago; males stood at an average of 5 feet 9 inches, while females were shorter, with an average height of 5 feet 2 inches. Homo floresiensis, nicknamed "the hobbit," lived in Asia between 95,000 and 17,000 years ago and was much shorter; evidence from a female skeleton suggests an average height of a little more than 3 feet.

3 feet inseamna 1 metru. Asadar, exista o perioada in care oamenii au co-abitat cu dragonii, foarte indelungata, iar dragonii erau de 3 ori mai mari decat ei, ce ar corespunde fix marimii mitologice (Game of Thrones, Skyrim, Lord, The Hobbit etc). 

Pentru crearea unui dragon urias, nu ai nevoie ca dragonul sa fie urias, de 1 tona, de exemplu. Este indeajuns omul sa fie fie de 1,2 metri inaltime si de 40 de kg. Nu ai nevoie de afirmatia prosteasca cum ca oamenii au coabitat cu dinozaurii ce o fac creationistii ca sa explice a) varsta pamantului tanar de 5000 de ani si b) imaginile cu dragoni. Este indeajuns sa ai o specie de soparle. Apropos, daca nu stiati, reptilele pot sa creasca la nesfarsit - nu au limite de oprire, insa si conditiile de mediu trebuie sa fie potrivite: mai mult oxigen in aer, de exemplu. Prin care s-ar explica vaporii de sulf sau otravitori ce sunt imaginati in filme si jocuri medievale in cuibul dragonului.

Zborul

Credeati ca le stiti pe toate. Nu. Dragonul Komodo depaseste la alergat omul pe distante scurte. La cat pare de greoi, este extrem de agil, este ca ursul. Daca un om normal fuge cu 13-15 mile pe ora, dragonul Komodo fuge cu 20 de mile pe ora. Indeajuns sa ajunga un om ce fuge de el si sa-l muste de spatele gleznei. Un om, sub presiunea adrenalinei, sau un grup de oameni, sub psihoza colectiva, ar putea lesne sa spuna de un dragon Komodo ca "a zburat" pe ei. Altfel, cum i-ar fi putut ajunge, o soparla atat de greoaie?

Acum, grifonul este inaripat pentru ca este element primit de la vultur. Dar dragonul nu este reprezentat cu aripi de vultur, ci de liliac, iar dragonul chinezesc nici macar nu are aripi (vom vedea mai jos de ce). Aripirile dragonului nu sunt primite de la vreo pasare de prada. Deci nu este aceeasi constructie a grifonului. Al doilea la mana, mai sunt alte constructii ne-grifonice: calul inaripat Pegas, care nici macar nu este rau, ci neutru, ba chiar un instrument mai degraba decat un companion/camarad, zeul Hermes, care are aripi la picioare, din nou, mai degraba neutru decat violent, leul inaripat - o alta reprezentare a grifonului, dar de data asta, nu are cioc / cap de vultur, ci cap de leu (sau de capra sau chiar toate trei combinate in Chimera). Deci este distinct de grifon cat si de leii aceia chinezesti inaripati din fata bufeturilor chinezesti. 

Zborul nu inseamna nimic altceva decat iuteala. Si nu o iuteala simpla, ci o iuteala mai mare decat a omului in alergare. Si nu e ceva de neglijat, caci iuteala aceea inseamna un bilet catre moarte. Cum ai explica in limbaj primitiv, sunete de primata, unui trib strain, nepus la curent, de pericolul dragonului? Cum ti-ai feri adolescentii tribului, care tin mortis sa-si exprime teribilismul varstei prin jocul cu focul, jocul cu un criminal atat de feroce, care pare atat de greoi? Pai, simplu. In primul rand nu ii spui ca fuge. Ii spui ca zboara. Zborul nu inseamna doar falfait de aripi pe cer. Zborul inseamna ca nu il poti depasi in fuga si te ajunge din spate si-ti da pe la spate atat de rapid incat pare ca te "rapeste", asa cum te rapeste un uliu din zbor. Inseamna ca asa de repede se deplaseaza incat picioarele nici nu ii par sa atinga pamantul, zboara deasupra pamantului. Serpii, dragonii, leii - au aripi = sunt mai iuti decat tine.

Mai incolo, cum explici, in limbaj de hominid, ce tocmai ai descoperit focul (adica de cateva zeci/sute de mii de ani), fara sa intelegi conceptul abstract al veninului, ca gura dragonului komodo este veninoasa? Pai, simplu: arati catre o flacara si apoi arati catre gura. Deci, dragonul scoate flacari pe gura. Muscatura lui te arde.

Este acelasi mecanism ce a dat nastere mitului cum ca porcii spinosi sunt capabili sa arunce cu tepi dupa tine ca niste sulite; sau malaria - mal aer - aer necurat, pentru ca desi malaria nu se raspandeste prin aer, se raspandeste cu ajutorul tantarilor care colcaie in mlastini, deci, unde aerul nu este curat.

Dragonul mitic

Dragonul de uscat

Este urmatorul:

• este mare, mai mare decat un om de vreo 3 ori
• are 4 membre (sunt reprezentari mai vechi cu 2, dar alea sunt un mix cu sarpele sau balaurul de apa), dar niciodata nu este reprezentat fara ele; deci, este in mod puternic distinct de sarpe
  
• are gheare, care s-au confundat si apoi interpretat gresit cu elementul vultur din grifon; dar nu e cazul in mod obligatoriu, caci ghearele dragonului, la fel ca a oricarei reptile, sunt aceleasi ca a unei pasari de prada; intre reptile si pasari granita este foarte obscura, iar unii biologi ii considera ca fiind aceeasi ramura taxonomica, de la dinozaurii cu pene pe corp pana la crocodilii si cormoranii zilelor zilelor curente
• are aripi, cele mai multe, daca nu toate, asemanatoare cu unui liliac; adica cum ar fi avut si o reptila in realitate, daca observam o iguana cu coama, sau vreo specie de Komodo ce si-ar fi pastrat o membrana primitiva aviara la sub-brat; din nou, se diferentiaza puternic de grifon si de elementul vulturului
• scuipa foc pe gura, ceea ce semnifica un oarecare venin; nu are niciodata de-a face cu vreun remediu sau vreo iscusinta de care s-a facut responsabil sarpele; focul lui este complet rau, dauneaza, nu vindeca, nu este nimic de tras invatatura despre el; dragonul, deci, se delimiteaza de elementul sarpelui (fie cu aripi, fie cel din coada grifonului)
• este pe uscat; lucrul acesta este important, dupa cum vom vedea mai jos (mai mult in munti sau in vagauni din munti), intocmai cum dragonul Komodo traieste intr-o gaura in pamant, reptilele, de obicei, sapa gauri; muntii sunt zone nefertile si nu chiar usor de trait, locuri exotice unde oamenii se aventureaza cam fara motiv si cu o oarecare frica; asocierea este facuta automat: daca noi nu avem sa-ti aratam dragoni aici, desigur, sunt undeva acolo, intr-o tara unde noi nu am fost niciodata (de asta apareau dragoni pe hartile medievale, sau in China fictiva a lui Marco Polo); dar nu numai atat, zboara si scuipa foc, deci cum ar putea sa fie un animal acvatic?
  
• intotdeauna pazeste ceva pretios; ascunde ceva sau cere tribut o fecioara; intocmai ca zmeii lui Praslea cel Voinic, toti fura ("rapesc" - suna cunoscut) o fata; in legendele anglo-saxone, mineri prin excelenta si prelucratori de metale, pazeste aurul, comoara de aur, din simplul motiv ca datorita climei nu erau atat de libidinosi ca oamenii din zonele calde, iar valoarea la ei a devenit monetara / obiectiva - aurul, fix asa cum este si in Vestul capitalist versus de Estul socialist, unde banul primeaza inaintea omului. Asadar, in climat cald comoara este o fata de maritat sau un copil, in climat cald comoara este un metal sau pietre pretioase.
  
• cateodata este descris ca avand mai multe capete; este cazul la noi, romani (bineinteles, preluati de la altii, ca grecii), desi la anglo-saxoni ramane cu un singur cap; motivul, spus mai sus, este vanarea in haita

Acesta este dragonul nostru. This is our Hitler. Acesta este dragonul din cartile de povesti, pe care el il corelez cu o soparla uriasa tip Komodo. 

Dragonul de apa

Dragonul este distinct de balaurul din haos (apa), cel putin pe jumatate; balaurul din apa s-ar explica cu crocodilul, intri in apa (haos) si te ataca acolo, de unde pandeste inert din fundul gropii (vorba vine). Sunt multe reprezentari ale lui cu caracteristici acvatice: Tiamat, la vechii babilonieni, este un dragon, dar nu cu corpul de leu, ci cu coada prelungita care de sarpe, inca incolacita. Dragonul chinezesc nu are aripi, nici nu arunca cu flacari, iar cand "zboara" este calare pe un nor. 

Confuzia este datorata si faptului ca dragonii acestia s-au suprapus unul peste celalalt, mai incolo si peste sarpe de-a dreptul. Dar nu; sunt distincti. Caci ce legatura ar avea un dragon cu aripi si care scuipa foc si care locuieste in vagauni de munti cu apa? 

In mod clar este vorba de alt dragon, dragonul de apa. Acest dragon are caracteristici acvatice si este asociat cu apa si, implicit, cu fertilitatea. Dragonul chinezesc este asociat cu fertilitatea. Logic, de altfel, pentru ca in zonele musonice sau inundabile, cand "da" apa, vine si uda ogoarele, dar, in acelasi timp, aduce cu ea pradatori ca crocodili, serpi, lipitori, pesti cu forma serpentina, melci (slugs) otravitori - care au fost colapsati toti in dragonul de apa care pandeste, in Leviatan. Asa ca trebuie sa fii precaut cand umbli pe ogorul de orez, caci pericolul pandeste sub apa.

Cartea "the Fool" din tarot, cel putin pe vremuri, infatisa un om fara griji, care dansa sau se plimba neprecaut pe marginea unei prapastii; este insotit de catre un caine; prapastia este intotdeauna plina de apa, iar in apa era un dragon cu gura deschisa. Reprezentarile mai noi, desi au pastrat apa, au eliminat dragonul. Aceasta imaginerie este bazata pe constelatii: neghiobul, cainele, dragonul. 

Dar, asa cum am spus, dragonul de apa nu este relevant pentru articolul acesta, care incearca sa gaseasca o legatura intre dragonul Komodo si umanitate; dar, trebuia explicat, ca sa intrevada confuzia si sa se discearna diferenta. 

Cele doua simboluri sunt colapsate si amestecate de mult, de pilda, in Biblie, desi este vorba de o un dragon sadea, din ala ce musca si isi pune pecetea pe tine, sortindu-te mortii, in acelasi timp se spune cum va veni Salvarea si il va arunca in haos, in abisul (acvatic), in apa deci, de unde venise. 

 

Fecioara

M-am gandit mult care ar putea fi semnificatia comorii. Si am gasit-o dupa cateva jumatati de ora. Am ipotezat si asta, si corelatia intre fecioara (sau comoara de aur). Jordan Peterson este prea pretentios, mult prea abstract ca sa mai capete sens: haosul pentru el este zona de inconfort, straina tie, unde te duci, ca sa il infrunti, iar comoara poate fi beneficiile dobandite prin descoperirea/imblanzirea salbaticiei: locuri noi de pescuit si vanat etc. Mult prea abstract. De ce nu ar putea sa fie fix ceea ce este? Adica o... fecioara?

Poate ca nu o sa ma credeti, dar in trecut un copil nu era mare branza. Nu era valoros. Nu era ca azi, cand copilul este lumina ochilor mei. In trecut copilul era la acelasi nivel cu un carlan. Un miel. De fapt, sacrificarea copiiilor este cam des intalnita, de la cartaginieni pana la Avram evreilor, care vroia sa-l sacrifice pe fiul sau pe altar. Chiar si azi sunt niste populatii primitive prin Asia Centrala care, cateodata, daca au gemeni, isi trantesc copiii de pamant ca sa ii omoare. De ce? Nu se stie exact, fie ca impune o povara pe familie, fie ca nu au diversitatea necesara (gemenii sunt cam la fel) ca sa confere specializari necesare supravietuirii grupului. Cand ai 5-10 copiii, oarecum nu mai conteaza ca moare unul. Faci altul si asta este.

Stiti ce era insa valoarea absoluta? Tranzactionata fix ca mancarea pe vremuri de foamete sau aurul si nestematele? Femeia. Femeia, capra sau vaca absoluta. Nu numai ea in general, ci cea virgina - adica cea tanara, nepatata de altii, capabila de a-ti purta copii. Ea era capabila de a aduce bunastare unui barbat, prin facerea de copii si ingrijirea gospodariei. De fapt, de-asta si Maria este Fecioara, ba chiar a dus mai departe mitul, dand nastere Salvatorului, copilul ce salveaza tribul. In vremurile noastre s-a raspandit propaganda cu "ne omoara copiii". Adica daca vrei sa demonizezi pe cineva, la nivel absolut, spui ca iti omoara copiii. Propaganda asta e veche, dar nu atat de veche. Am vorbit despre ea aici. Foarte posibil in trecut, daca vroiai sa demonizezi pe cineva, adica ca face raul absolut, spuneai nu ca iti omoara copiii, care erau expandables oricum, ci omoara fecioara, un bun tranzactionabil, un copil de altfel, caci era virgina, deci tanara, 12-13 ani, nu numai cu potentialul de a cladi o familie (ba chiar un trib), ci chiar cu rasplata gratificata instant: sexul imediat urmator.

Asadar, dragonul cere tribut o fecioara, sau pazeste fecioara. Vine eroul si omoara dragonul si salveaza fecioara. Sfantul Gheorghe este croit fix pe eroul asta, care inaintea crestinismului se numea cavalerul trac si inaintea cavalerului trac probabil nici nu era calare, caci nici macar nu se domesticise calul. Mitul salvarii fecioarei a contaminat pana si pe Sfant: the story of his rescuing a Libyan king’s daughter from a dragon and then slaying the monster. Adica una paradox, caci un sfant neprihanit salveaza o virgina (Virginia din Harry Potter, Guenevere din regele Arthur) care, teoretic, si-ar desface picioarele pentru el. Simbolul a fost modificat pe gustul timpului chiar pastrand urmele ne-koshere.

Sacrificiul copilului (sau a lui cineva) se explica numaidecat privind turmele de bivoli prin apele pline de crocodili ai Africii. Acolo, intervine un sentiment de turma. Un bivol mai batran sau mai bolnav "se sacrifica". Si nu se sacrifica de benevol, asa cum crede lumea, ba, dimpotriva, are instinctul de conservare sanatos. Ci il imping ceilalti. Vorbesc serios. Prostul satului, fraierul turmei, pe cine a picat magareata, tragerea la sorti - astea sunt toate vorbe pe aceeasi lungime de unda. Cineva sacrifica pe cineva ca turma sa scape. Crocodilul incepe sa-l clontane preocupat; ceilalti trec apa repede asigurati. Acelasi simbol este interpretat in mitul zeului Mitras: eroul face sacrificiul, omoara bivolul, ca sa se poata continua ciclicitatea noapte-zi; trebuie sa sacrifici ca sa treci mai departe - religie foarte bine raspandita printre legionarii romani care, desigur, trebuiau sa omoare 2-3 sateni recalcitranti in fata semenilor lor ca sa poata da de inteles satului sa plateasca tribut, deci, sa asigure bunastarea imperiului.

Este imposibil ca la populatiile umane timpurii, intelegand lantul trofic, sa nu incerce sa se joace cu natura (sistemul), in avantajul propriu. Sacrifici un copil, la cine ii vine randul sau tragi la sorti, il dai monstrului din imprejurime, ca sa ii inchizi gura, ca sa nu vina dupa tine sau dupa altul. Literalmente il hranesti. Ii dai ce ii trebuie ca sa ii tii gura inchisa (aceeasi mentalitate este si la hawaieni care aruncau fecioara in vulcan ca sa il linisteasca). Mai incolo, cu aparitia armelor si a sofisticarii vanatorii, cat si cu aparitia zidurilor de aparare (de aceea Paradisul se traduce prin "gradina inconjurata de zid" - tocmai ca sa nu intre serpii sau dragonii sau leii), pericolul nu mai era el. Religia l-a abstractizat: nu mai dam copilul sarpelui, ca sa fie plin luna aceasta, ci... il ardem pe rug, ca sarpele sa se hraneasca din fumul sangelui sau, de data asta un sarpe imaginar, din vazduh, si nu unul fizic, de pe pamant. Il sacrificam divinitatii. Ritualul este pastrat, doar abstractizat. Avram este primul care realizeaza inutilitatea lui: bai, pana la urma este vorba de un copil si este al meu. Ia copilul si il inlocuieste cu un berbec, trisand jertfa. Dar este primita. Copilul este mai valoros decat sacrificiul in sine. Insa stereotipul s-a pastrat, caci Iisus, copilul Fecioarei, denumit Salvatorul (care salveaza toata turma, deci), se ofera el insusi pentru sacrificiu, nu este nevoie sa fie impins cu forta de la spate de altii. Alt nivel de abstractizare si mai superior. Te sacrifici tu ca sa ii salvezi pe altii, de la sine decizie. Complex si uimitor la ce s-a ajuns prin simpla evolutie, nu prin nastere instantanee - simbolurile, deci, au evoluat cu umanitatea, nu s-au nascut din nimic.

Oarecum, eroul ce invinge dragonul (Perseu, Sfantul Gheorghe etc) este un fel de Avram. Vine la niste oameni, posibil face parte dintr-un trib strain de locurile acelea si mai avansat (fix cum zice povestea), ii priveste pe localnici cu mila datorita primitivismului si barbariei lor, dezleaga fecioara si o salveaza de la jerta, si le demonstreaza ca poate "invinge dragonul", fara a mai fi nevoie de nicio jertfa. Iar oamenii il primesc ca pe un erou; iar el isi trage partea, adica fecioara, care vine cu zestrea de printesa.

Calcaiul lui Ahile

Il avem deja pe Hercule care a invins Hidra. Desigur, nu poate sa fie Ahile, eroul razboiului Troian - el se lupta cu troienii, nu cu dragoni. Mitul lui Hercule a eclipsat tot; asadar, cauza slabiciunii calcaiului lui Ahile este necunoscuta si explicata foarte prost: ma-sa l-a tinut de el in timp ce-l imuniza scaldandu-l in raul Styx. Explicatie slaba, caci putea la o adica sa schimbe punctul de aninare, sa-l tina de celalalt calcai si sa-l scalde inca o data, sau sa-l tina de maini si sa ii inmoaie doar calcaiul neudat.

In al doilea rand, nu este vorba de calcai, ci de tendon, de partea din spate a piciorului. Acum, daca ati fost atenti si ati dedicat putin efort sa vizionati filmuletele cu dragonul Komodo care doboara bivolul, o sa observati ca muscatura veninoasa are loc fix... in acelasi loc: in partea din spate a piciorului. Omul sau bivolul fuge, dragonul zboara dupa el, sufla foc prin gura lui, il musca de picior; omul/bivolul se prabuseste. Este marcat cu semnul fiarei. 

Nu exista absolut nicio alternativa la aceasta ipoteza; calcaiul lui Ahile este fix acelasi lucru cu calcaiul Evei, cauza fiind cea mai susceptibila parte a corpului unde are loc muscatura dragonului/sarpelui, ori din neprecautie ori din fugire de el. Cum ar putea, de altfel, un erou razboinic supradotat, sa fie doborat de o sageata in... calcai? Da, intelegem, s-ar putea explica prin taierea avantului lui, reducerea agilitatii, dar... Ahile nu era nicaieri descris ca avand calitatea de a alerga repede, ci doar ca un erou imun, mai putin... calcaiul. 

Semnul fiarei

Decurgand din discutia de mai sus... cine primeste semnul fiarei, adica muscatura veninoasa, este sortit mortii. Este in mod clar mostenire de aici, caci moartea este inevitabila, atat de la un sarpe veninos cat si de la un Komodo. Acum, pe parcurs, a suferit modificari, de la tendonul lui Ahile s-a trecut la frunte sau mana dreapta. 

Explicatia e uluitor de simpla: in vremurile acelea, daca vroiai sa faci un census... marcai oamenii cu cerneala. Nu pe picior, unde nu s-ar putea observa imediat, ci pe mana dreapta sau pe frunte. Mana, de fapt, nu are nicio relevanta care anume este; dar pentru ca majoritatea covarsitoare a oamenilor sunt dreptaci, au intins, bineinteles, mana dreapta ca sa fie marcati. Partea corpului observabila imediat - fruntea, este, desigur, destinata sclavilor sau celor cazuti in dizgratie. Daca ai de-a face cu un hot repetat, este logic sa-l insemnezi pe frunte cu "hot" ca oamenii de rand sa stie sa se prinda de portofel cand trec pe langa el. Aceeasi simbolistica se regaseste si in Naruto, in episodul cu Neji, care, dandu-si jos bandana de pe frunte, arata un semn de colivie, tribal, ce il mentine intr-o patura inferioara si subordonata de ramura superioara a tribului. Aceasta nu este o scorneala puerila, "din desene animate", aceasta imaginerie este cunoscuta de zeci de mii de ani de nativii japonezi, probabil Ainu, care se picteaza pe fata. 

In India s-a pastrat traditia marcarii: cei care se duc la votare sunt insemnati cu tus greu spalabil pe un deget. Nu doar atat, dar statul incurajeaza mersul la vot oferind reduceri de pret (la benzina, de exemplu) tuturor care prezinta degetul marcat. 

Teoretic, nu ar fi nicio problema cu aceasta insemnare. Dar de ce ar fi privita in mod negativ? De ce s-ar speria lumea de un census antic? S-ar putea explica ca fiind oameni anti-sistem, sclavi care se emancipeaza sau eschivarea platirii taxelor, implicit, loialitatii. Dar, totusi, nu pare sa fie suficienta; de ce se numeste semnul fiarei si de ce toti insemnati vor muri negresit pentru ca se considera ca au fost loiali fiarei? 

Adica... o alta explicatie ca este o ramasita in memoria colectiva (memoria sangelui) de la muscatura veninoasa a unui dragon Komodo? Iar in vremuri de neliniste a puterii orice census sau insemnare ca sclavi sa fie evident sa fie propavaduita ca o muscatura de dragon? Daca esti loial Babilonului ce tocmai te-a cucerit, si vei primi semnul lor pe mana dreapta, vei muri negresit? Asadar, nu censusul in sine, cel de care fugea Fecioara Maria, schimbandu-si cuibul, sa scape de el, era raul; ci asocierea prin propaganda politica a acelor vremuri cu muscatura dragonului. 

 

Concluzie

Dragonii din Skyrim, Biblie, povestile medievale saxone, cultura chineza a dragonului etc s-ar putea baza pe o specie de dragon Komodo cu care oamenii au avut de-a face acum cateva zeci sau sute de mii de ani in urma. Ca doar nu a cazut din aer. Daca nici asta nu este impresionant, atunci nu stiu ce ar putea sa fie. Si nu este un sarpe; nu este un grifon. Dragonul este o soparla uriasa cu muscatura veninoasa ce fuge mai repede decat omul si ii mananca caprioarele si bivolii salbatici pe care si el ii vana.

Cei care au contruit filmele si jocurile gen Lord of the Rings si Skyrim si Mario le-au construit pe ceva ce aveau deja acolo, nu le-au scornit din senin. La fel, oamenii au rezonat bine la ele, pentru ca nu sunt scorneli prostesti din nimic. Pentru ca exista deja receptori in ei. Vezi sarpele, ti se face frica, el este Raul, vine eroul, este Binele, ii taie capul. Povestea umanitatii de la primate incoace. Nu dateaza de zeci de mii de ani. Dateaza probabil de milioane de ani. Nescrisa la inceput, poate chiar nici vorbita. Cand a inceput omul sa vorbeasca a vorbit despre ea. Cand a inventat desenul a desenat-o. Cand a inventat camera de filmat si animatia CGI a facut filme. Cand a inventat calculatorul a facut jocuri. Cand a scornit religia l-a inglobat in ea. Cand a aparut clasa nobiliara i-a identificat cu ei (la fel cu constructiile lei, vulturi, dragoni, inorogi). 

La o adica, si celtii Vestului au venit de undeva din Asia Centrala, acum vreo 2000-3000 de ani in urma, nu? Inainte cu 100.000 de ani unde au fost? Pentru ca in trecut populatiile niciodata nu erau sedentare, asta e doar de-abia de acum 1000 de ani incoace, de cand s-au sedentarizat oamenii intrucatva de au reusit sa-si traga granite si sa se declare tari. Adica fix oamenii care au blazoane cu dragoni, care au nascocit cele mai fantastice povesti cu dragoni, nordici ce nu au nicaieri schelete de dinozauri pe care i-ar putea interpreta ca schelete de dragoni, irlandezi ce nu au niciun sarpe in Irlanda, vikingii ce-si denumeau barcile "dragoni", francezii ce creasera ordinul Dragonilor si scotienii ce au inventat monstrul din Loch Ness, au pornit, la origine, acum sute de mii de ani, din acelasi loc cu dragonii Komodo, ca sa ii redescopere in lumea moderna doar in... 1910.