O să încep cu sfârșitul. Concluzia, din experiență personală, este:
Dacă te lauzi că ai un doctorat, dom'le, ești un mare prost.
Acum o să trecem la partea de mijloc. Vreau să clarific unii termeni, așa cum îi văd eu. Deci nu prezintă vreun caracter tehnic. Titlul articolului e greșit, cuvântul corect este doctor. Am folosit cuvântul doctorand în titlu pentru a nu se confunda cu medicii, dar de fapt, doctorand nu înseamnă un titlu, oricare ar fi acela, onorific, profesional sau didactic. Doctorand înseamnă calitatea tranzitorie a unei persoane, așa cum este student la inginerie sau masterand. La sfâșitul perioadei didactice capeți titlul de doctor sau inginer. Nereferitor la articolul de față, observați că, din câte știu eu, nu există titlu de master. Masterul reprezintă o specializare; deci dacă ai făcut o facultate de inginerie și un master de IT (așa cum fac eu acum), poți să spui că ești inginer specializat în IT. Acum, odată definiți acești termeni, pot să descriu unele caracteristici a lor. Încă o dată, repet, nu am pretenții tehnico-științifico-etc, mai degrabă este imaginea personală asupra lor.
Facultatea, să zicem de inginerie, dar whatever, învață pe student noțiuni generale. Este perioadă unde se acumulează cunoștințe. Dacă am spune că sunt cunoștințe general acceptate în societatea științifică la ora actuală deja intrăm prea în detaliu. Sunt simple informații. Sunt noțiuni, formule (care, deseori trebuie învățate pe de rost), paradigme, algoritmi. Este perioada unde se citește din cărți și cursuri. Da, facultatea te face mai deștept, dacă ne referim la bagajul de informații cu care (teoretic) ieși afară din ea. Dau exemplu din 2 facultăți diferite, fiecare cu câte o disciplină (nu citiți tot).
- Facultatea de Inginerie - Automatică - Disciplina "Dispozitive și circuite electrice", conținutul cursului:
- Diode semiconductoare - (redresoare, stabilizatoare, varicap, etc); structură, funcţionare, caracteristici statice şi dinamice, aplicaţii
- Tranzistoare bipolare - structură, funcţionare,polarizare într-un punct static de funcţionare, caracteristici statice şi dinamice, modele dinamice de semnal mare şi mic, scheme echivalente, aplicaţii
- Tranzistoare unipolare (cu efect de câmp), TEC-J, TECMOS structură, funcţionare, polarizare într-un punct static de funcţionare, caracteristici statice şi dinamice, modele dinamice de semnal mare şi mic, scheme echivalente, aplicaţii
- Dispozitive electronice multi- şi unijoncţiune (tiristor, diac, triac, TUJ, etc) structură, funcţionare, caracteristici statice şi dinamice, aplicaţii
- Dispozitive optoelectronice (fotorezistenţă, fotododă, fotoelement, fototranzistor, optocuplor, diode electrolminescentă) structură, funcţionare, caracteristici statice şi dinamice, aplicaţii
- Amplificatoare (amplificatoare de semnal mic, amplificatorul diferenţial, amplificatorul operaţional, amplificatoare de putere) – parametri, caracteristici, mod de funcţionare, clase de funcţionare. Amplificatorul operaţional. Parametri. Aplicaţii liniare (amplificatory inversor, neinversor, sumator, diferenţial, repetor, integrator, derivator)
- Redresoare de tensiune – parametri, caracteristici, tipuri funcţionale
- Stabilizatoare de tensiune - parametri, caracteristici, tipuri funcţionale
- Oscilatoare armonice RC (Wien, cu reţele de defazare), oscilatoare LC
- Facultatea de Științe și Litere - Istorie - Disciplina "Preistorie Generală", conținutul cursului:
- Introducere: Motivaţia temei. Criteriile de selecţie. Definirea unor termeni (utilaj mental, mentalitate colectivă, imaginar colectiv, diversitatea socială a imaginarului, moartea ca reflectare privilegiată asupra lumii). Istoriografia problemei.
- Dacia protoistorică – schiţă istorică şi geo-culturală: Dacia la răspântia marilor curente de civilizaţie. Raportul dintre originalitate şi influenţă ca factori care contribuie la structurarea unei civilizaţii. Permeabilitatea culturală. Destinul istoric al Daciei preromane.
- Societatea getică în sec. V – III a. Chr: Aşezări. Cetăţi. Necropole. Mormintele princiare. Dinamica demografică a geţilor. Influenţele greceşti şi elenistice. „Secolul de aur” al aristocraţiei getice.
- Societatea dacică în sec. I a. Chr. – I p. Chr: Dinamica demografică. Difuzarea tehnologiilor avansate ale epocii. Influenţa celtică. Geneza statală. Fluxul influenţelor elenistico-romane.
- Izvoarele literare referitoare la sfera sacră, obiceiuri, înfăţişare, vestimentaţie. Herodot. Hellanikos. Platon. Xenophon. Strabo. Pomponius Mela. Diodor Siculus. Dio Chrysostomos. Ovidius. Iulianus Caesar. Iordanes.
- Descoperiri arheologice – sec. V-III a. Chr. Aria de răspândire. Contextele descoperirilor. Structura descoperirilor. Materiale şi tehnici. Ateliere. Cronologia. Toreutica thraco-getică. Geneza artei thraco-getice. Stilul.
- Descoperiri arheologice – sec. I a. Chr. – I p. Chr. Aria de răspândire. Contextele descoperirilor. Structura descoperirilor. Materiale şi tehnici. Ateliere de bronzieri şi orfevrieri. Toreutica dacică. Geneza artei târzii / Renaşterea artei daco-getice. Un stil daco-getic ?
- Sacrul în lumea geto-dacilor: Definirea unor termeni. Incinte şi locuri sacre. Instituţionalizarea religioasă. Deceneu. Sanctuare. Ansambluri ceremoniale. Credinţe şi practici magico-religioase.
- Sacrificii umane şi practici funerare: Izvoare literare. Descoperiri arheologie: a) oseminte umane neincinerate în contexte nefunerare; b) morminte; Interpretări istorice: a) sacrificii şi înhumări rituale; b) practici de expunere/descompunere a cadavrelor. Observaţii asupra practicilor funerare la geto-daci. Sacrificii umane şi practici funerare insolite în alte arii culturale.
- Iconografia. Schiţă pentru reconstituirea imaginarului: Ideologia regală şi cultul eroului cavaler. Repertoriul motivelor şi combinaţiilor decorative. Limbajul imaginilor. Personaje umane. Bestiarul. Organizarea spaţiului. Polisemantismul motivelor şi combinaţiilor decorative. Teme iconografice: scene de investitură; personaje pe tron, călare sau în care de luptă; eroizări; vânătoarea iniţiatică; hierogamii; scene de sacrificii; procesiunea animalelor; confruntări între oameni şi animale.
- „Secolul de aur” al aristocraţiei getice (cca. 350 – 250 a. Chr.): Elitele politice şi culturale. Ideologia aristocratică şi comportamentele nobilare.
- Epoca Regatului (sec. I a. Chr. – I p. Chr.): Iradierea influenţelor elenistico-romane şi fondul tradiţiilor indigene. Geneza ceramicii pictate. Ornamentica geometrică tradiţională. Arta figurativă. Motivistica zoomorfă şi antropomorfă. Esenţa filonului estetic al artei dacice. Civilizaţia aulică din zona Sarmizegetusei Regia.
Așa cum puteți observa și voi dintr-o privire fugară, sunt doar cunoștințe. Facultatea, de regulă, nu te face mai isteț sau inteligent decât ești, doar îți facilitează accesul la informații și la înțelegerea lor, iar memorizarea și învățarea lor eventual te fac mai deștept. Adică nu ești mai inteligent în abordarea și rezolvarea problemelor, ci doar știi mai multe abordări și rezolvări (ai mai multă cultură generală). Excepțiile sunt cei care erau bine motivați și inteligenți apriori. Ei învață ușor și reprezintă segmentul mic de persoane care nu numai dobândesc un bagaj de informații, ci și învață cum se învață. Adică capătă o anumită deprindere a judeca, gândi etc. Dar aceștia sunt foarte puțini. Mai mult decât atât, facultatea te mai și educă cum să te comporți la viitorul loc de muncă, cum să te comporți într-o societate responsabilă.
Masterul, pe de altă parte, reprezintă perioada în care aplici cunoștințele dobândite în vederea obținerii unui loc de muncă. Este strict practic și strict profesional; nu se mai discută noțiuni, se discută la un nivel înalt care presupune cunoașterea lor de dinainte. Se face practică - toate programele de masterat au Practică - disciplină obligatorie cuprinsă în planul de învățământ, unde masterandul chiar lucrează la firmele cu care universitatea are contract. La masterele tehnice (inginerie) este mai ușor de înțeles practica decât la masterele umaniste (istorie). Dar o să înțelegeți imediat. De exemplu, în cadrul masteratului "Elitele, cultura şi construcţia europeană" (este legat de facultatea de istorie) sunt discipline ca "Surse şi metode de cercetare în istoria contemporană şi recentă" și "Discurs istoric, concepţie şi metoda istorică în istoriografia română modernă". Numele disciplinelor spun totul: chiar dacă nu faci practică sau lucrezi ca la o facultate de inginerie, înveți cum se studiază. Înveți cum să citești, cercetezi, critici, argumentezi, într-un cuvânt, să studiezi științific. Meserii ca ambasador, diplomat, consilier politic, critic literar, critic istoric, istoriograf etc se bazează pe această aptitudini. Deci, este practică.
Masterul este cel care nu te învață, nu te face obligatoriu mai deștept. Masterul este cel care te specializează pe o direcție anume. Aici "furi meserie". În această perioadă se mai formează și o judecată critică, un mod de aborda problemele, deprinderi de studii științifice. Pentru că aici apare primul contact adevărat cu lucrări științifice și modul de abordare a lor: apar discipline ca "Metodologia cercetării". Masterul este cel care te face inteligent, dar asta numai dacă aveai și ceva cu ce să începi.
Încă o notă de o semnificație incredibilă. România a trecut la
sistemul Bologna în 2004. Nu știu exact procentajul, dar aș estima că undeva la 98% din întreaga populație a României nu știu ce înseamnă sistemul Bologna. Procentajul este incredibil de mare chiar și în rândul studenților. Răspunsuri de genul din partea studenților:
- am o facultate, la ce mai îmi trebuie master?
- mai bine mă apuc de a doua facultate în loc de master
- termin facultatea și am și zburat din țară
- am facultate, deci știu meserie
- masteratul este pentru cei ce vor să învețe mai mult
dovedesc că habar nu au de învățământul universitar actual. Conform sistemului Bolgna, o facultate și un master reprezintă un tot universitar. Dacă faci doar o facultate se consideră ca și cum ai studii nefinalizate. Logica din spatele sistemului este simplă: înveți noțiuni generale în 3 ani de facultate, apoi le aplici practic în 2 ani de master, la alegere. Spre diferență de sistemul de lungă durată (cel 4-5 ani, de dinaintea anului 2004), unde făceai cumulat și noțiuni și aplicații, aici ai libertatea de alegere. Te poți specializa pe ce direcție vrei tu. Poți alege chiar să urmezi un master de istorie la o facultate de inginerie, deși nu are niciun sens. Doar în mentalitatea neaoșă a rămas ideea de "facultate" ca înainte de 2004: o școală independentă, izolată de orice altceva, de alte cursuri sau programe școlare.
Doctoratul reprezintă noțiunea înțeleasă cel mai greșit de către "inteligența" românească. Prin negație, doctoratul nu este o școală. La doctorat nu se învață nimic. Nu te face mai deștept, nu te face mai inteligent. De fapt, până și faptul că spun "te face" sau "te învață" este fundamental greșit, pentru că nimeni nu îți mai prezintă informații, nimeni nu te mai lasă sa furi meserie, nimeni nu te prelucrează în niciun fel. Doctoratul este confirmarea oficială a faptului că TU studiezi, zi de zi, neimpus. Că citești, critici și contribui la lucrări științifice. Doctorand este o stare de fapt, o caracteristică personală, nu o persoană înmatriculată la o școală. Este o recunoșterea faptului că tu ești cercetător științific, și nu pentru că așa îți câștigi pâinea sau că asta ai declarat tu că vrei să faci, ci pur și simplu că ești ceea ce ești și că faci asta fără absolut niciun interes financiar sau practic, doar din plăcere. Desigur, ai putea-o să o faci și fără oficialități, însă avantajul de a fi înscris la program de doctorat este imens: excursii în străinătate, prezența unui anturaj/societăți de oameni similar, acces gratuit la informații, acces la instrumente (super-computere, laboratoare) etc.
Ca o comparație, pentru mine un doctor este ca un skate-boarder. Face antrenamente în fiecare zi, se pedalează de plăcere, descoperă și încearcă noi trucuri și mișcări. Comunică și cu ceilalți din anturajului lui. Dar timpul trece, se lasă de asta, se maturizează, trec 10 ani de când nu s-a mai dat pe un skateboard, s-a îngrășat, a amorțit. Iar acum îți spune că eu sunt un skateboarder. Greșește și este un om prost. Nu, nene. Ai fost. Acum nu mai ești. Pentru că nu mai ești cababil de acele mișcări. Nu mai ai anturajul acela pentru comunicare și relaționare. Nu te mai dai cu skateboarderul. Nu mai ai tonusul acela. Și din cauza asta un om inteligent nu spune că are un doctorat dacă nu este întrebat explicit. Mai degrabă spune acum studiez asta, iar în cazul în care nu mai face cercetare spune am studiat asta. Sau că acum lucrez în cercetare, respectiv, am lucrat în cercetare.
Doctoratul este înțeles prost ca o școală. Este înțeles ca facultatea, un modul de școală izolat, însă de data asta nu izolat de alte module școlare, ci izolat de caracteristica ta ca om știință. Derapajele în cazul acesta sunt enorme:
Și acum, introducerea articolului. Pe un grup de facebook, Pseudoștiința în România; scepticism; gândire critică, am pus o întrebare, simplă, zic eu:
Am un mic joc. Raspundeti printr-un numar intreg la intrebarea mea:
CATE LUCRARI STIINTIFICE ATI CITIT PANA ACUM?
Eu tot consider și acum, în puțina mea înțelegere, că este o întrebare suficientă, asta însemnând că nu ai nevoie să mai ceri și alte explicații în a răspunde. Nu mă interesează background-ul tău didactic, nici cel profesional, nici câți ani ai, că ai avut un start înaintea altora sau nu (similar rockerului bâtrân care-i spune la puștan că el se juca cu puța-n nisip când el asculta Judas Priest), că nu ai timp de citit, că nu ești dintr-o familie bună (ca alții) să te susțină... Nu mă interesează nedreptatea vieții. Doar care este valoarea ta instantanee măsurată în articole științifice citite. Urmează o discuție șocanto-halucinantă cu un doctor inginer:
Cu smerenie înclin să cred că "micul joc" al acestei întrebări este mai degrabă un "joc de cuvinte" ce ascunde în mod politicos dar cu un grad considerabil de irelevanță, o interogare referitoare la "apetitul absolut" pentru acumularea și procesarea de cunoștințe. 1. Contactul cu informația în formă academică dacă este făcut în mediul academic se încadrează mult prea des în principiul "a intrat bou în școală și a ieșit vacă". 2. Acumulările masive gen "bibliotecă ambulantă" făcute indiferent în ce mediu fără o pondere complementară consistentă în procesarea cunoștințelor acumulate, sunt surclasate net de un "Google search". 3. Autodidacticismul cu surse academice/științifice sau "youtubo-forumistice" ne-selective, respectiv acumularea fără o structură arborescentă cu baze reale, elementare, duce la... o formă de "ignoranța elaborată și fermă" afișată ucigător de către toți misticii propovăduitori de perpetuum mobilă și izvoare de energii perene și libere pogorâte pe toate drumurile... deci întrebarea are niște carențe serioase, dar poate mă înșel
I-am răspuns. El răspunde:
Dacă folosești termenul "sceptic" nu mă mai trage inima să răspund nici puținul care mă trăgea. Intuitiv (studiul find personal și interesul e așișderea) deci - studii fără efort ne prea mergând - poți trage cu ochiul la "pedigree-ul" meu, surjectiv cu un al doilea domeniu prin subiectele tehnice abordate/pretins stăpânite. În anumite situații precum cea în speță, lista bibliografică ar fi... , în consecință întrebarea fiind... mă rog, adjectivele sunt clare. Partea dezarmantă cu "scepticismul" (termenul "sceptic") etiologic vorbind ci nu semantic sau altfel, ... mi se pare precum "credincios" (a crede), pentru că nu poți fi sceptic visavis de ceva fară a crede altceva în loc (eventual cu aceeași intensitate), deci "sceptic/scepticism" e ca "o forță fără vector" dacă este folosit între subiecți ce vehiculează noțiuni într-un mod ce implică o acuitate cu un nivel ridicat.
P.S. Daaa, pentru cei cu "probleme dermatologice" cauzate de semantică, între "a ști" și "a crede" linia de demarcație se află... acolo unde dorești la un moment dat (pe scurt nu-i)
Îi răspund că nu e cazul să ne blocăm la definiții de cuvinte, să înțeleagă în sens larg ce vreau să spun. Nu îl înjur, în mod sigur nu îl fac bou, dar recunosc că am răspuns iritat. Îl rog să nu mai continue. Îmi răspunde:
Apreciez pertinența ultimei remarci și fac o concesie prin a sugera "subtil ca marfaru" adjectivele ce ar putea caracteriza o listă bibliografică ca răspuns: Cu ce să încep? Cu ale tinereții respectiv "cele din" Leibniz, Goethe, Hegel .... cu cele ulterioare exclusiv tehnice din mediul academic (dr. ing), cu cele mult-post-academice ce se încadrează într-un al treilea domeniu, cu cele intercalate frugal pe toata perioada de vreo... 30 de ani tot lucrări științifice dar "citite" cu nessu' în mână în fotoliu și atât? Cum ar arăta cantitativ și ca "bonton" o asemena listă a unui om de vârsta mea, și ce relevanță ar avea pentru orice punct de vedere al unui studiu daca eu sunt - oricum - un bou?
S-a ițit și o a treia întrebare: cât respect de sine elementar poți etala/sugera folosind strict în contextul dat expresia (demersul) "Nu mai continua, te rog"?
Scuze sincere dacă am fost obraznic, de obicei sunt smerit
Îi răspund că "I DON'T GIVE A SHIT" pe titlurile tale didactice. Sunt motive bune de a nu fi luate în considerație (vezi partea unde definesc doctoratul). Și să recitească întrebarea, că e foarte simplă, dar oricum, îl trec cu răspunsul de "sute". Îmi răspunde:
In mod permanent, cei ce știu cu adevărat multe, vor face in așa fel încăt să ajungă "cele multe" la ...ceilalți, orgoliile și politețurile ocupând un loc ... cochetând de fapt cu mulțimea vidă (este un ideal binențeles). Astfel "pot și vreau" să te ajut cu ordinele de mărime - intuitive in "alte condiții" - și anume: următorul ordin superior (nu sute). Cu plăcere. Ave. Noroc bun. До свидания. Da, salut, salut.
Morala: afli mult mai multe despre subiectul "calitatea scepticului român", dacă îl enervezi pe unu în mod involuntar decât dacă îi ceri în mod intenționat un "număr bibliografic". Scuze pentru că te-am enervat.
Epilog
Eu văd doctori... Cunosc doctori.
Da, nene, cunosc doctori care nu știu să instaleze un program pe un PC sau să pornească proiectorul. Nu ar fi problemă daca printre ei nu ar fi fost profesorul meu care are curs de "Programarea calculatoarelor". El e unul dintre cei care desenau cu creta pe tablă celule de Excel și fereastre-prompt de "Da" și "Nu", arătând ce buton trebuie apăsat și de ce.
Cunosc doctori care au învățat pe de rost întegul curs; loviți de o problemă, chiar dacă este oarecum scuzabil că nu aveau cunoștiințele necesare rezolvării ei, nu aveau abordarea specifică să o rezolve. Ceea ce este nepardonabil.
Cunosc doctor (fost membru Academie Române) care este indubitabil nevrotic.
Cunosc un doctor ce a făcut (cumpărat) doctoratul doar ca să ajungă din corpul ofițerilor la general. Probabil nu a citit o lucrare științifică în viața lui, dat fiind că nu e capabil să interpreteze legislația aferentă postului său. De obicei, vorbește la persoana a III-a despre el când ține un discurs și folosește "dăcât" în loc de "numai", "dă" și "pă" în loc de "de" și "pe".
Cunosc doctori ce se pretează la un pachet de țigări și o Fanta ca să te lase să copiezi la examen.
Cunosc doctori care predau la o facultate cu predare în limba română care se exprimau aproape neinteligibil în limba română. Cursul, chiar dacă era evident tradus de cineva, conținea în medie câte 2-3 greșeli gramaticale per pagină. Nu, nu erau străini. Erau din Ardeal.
Cunosc doctori care nu au citit niciodată Fișa Disciplinei pe care o predau sau Codul de Deontologie. De fapt, cred ca se încurcă în silabisirea de-on-to-lo-gi-e. Unul dintre ei chiar m-a amenințat cu nota 4, lucru absurd, pentru că eu eram la mărire de notă, nu la reexaminare. Un altul m-a mințit în față, de mai multe ori, că mi-a dat nota 9, în realitate mi-a trecut 7, fără niciun temei rațional.
Dar mai mult decât atât, văd doctori aproape în fiecare zi împuțită pe televizor, enumerând diete nutriționale magice, cuarțuri energetice, apă dielectrică, dacii super-laser, inelele de energie ale Pământului, motoare perpetuum mobile și mașini care merg fără să consume nimic, vaccinurile rele, conspirații globale.
Și acum vorbesc cu doctori pe facebook. Și eu tot nu înțeleg ce vrea să îmi spună omul ăla cu limbajul lui de fanfaron școlit, cu salutul în limba rusă ca să-mi arate câte știe el, cu explicațiile și presupunerile lui la o întrebare simplă și suficientă.
Dar am învățat ceva. Am învățat că sunt proști și că nu sunt doctori cu adevărat. Am învățat că nu te poți încontra cu acești oameni. Sunt incorijibili. Faci spume la gură, îi înjuri, și apoi speri să cadă balastiera peste ei. Și apoi îi ignori. Cel mai bine e să îi ignori din start. Ei tot nu o să înțeleagă că sunt pur și simplu proști că nu înțeleg niște termeni simpli ca doctorat și facultate și o să continue să creadă că îți sunt superiori. Și o să îi recunoști ușor, pentru că fără să-i întrebi, o să-ți spună: știi, eu am un doctorat...
