Si, pe termen lung, si lor. Bininteles, in zilele noastre, nu fizic. Ci in scris.
In umila mea opinie, ura romanilor impotriva ungurilor este alimentata de
- subreda inteligenta a romanilor
- diferenta mare intre culturi (cea romana in raport cu cea maghiara) si, mai ales,
- diferenta si mai mare intre nivelul de trai.
Explicat succesiv si neaos ardeleneste:
- omul prost uraste ceea ce nu intelege
- omul prost uraste pe cei ce nu le intelege limba si societatea
- omul, taranul, sarac din cauza prostiei sale, ii uraste pe cei mai inteligenti, boierii, care au reusit sa isi ridice nivelul de trai.
Aceleasi lucruri se pot aplica si vreascurilor din padurea maghiara. Eu, sincer, ma consider aplicabilitatea legilor lui Murphy. Din secunda 1 trebuie sa imi mearga ceva prost. Si daca exista vreo posibilitate sa mearga prost, va merge prost. In alta postare am scris cum m-am convins in prima zi de polipotentialul ateistilor nostri de pe facebook. Acum ma conving intr-o singura zi de o revista de pe facebook, si ceea ce ma doare cel mai tare este ca ar trebui sa fie o revista stiintifica si obiectiva. Azi i-am dat like. Azi o sa ii dau dislike. Revista se numeste Historia si publica destul de multe articole pe facebook. Din cate articole am citit, toate mi s-au parut decente, dar unul singur a fost cel care a stricat totul. Respecta Legea Entropiei, ca tot vorbeam de Legile lui Murphy: daca pui un pahar de vin intr-un butoi cu apa de canal obtii un butoi cu apa de canal; daca pui un pahar cu apa de canal intr-un butoi cu vin obtii un butoi cu apa de canal. Faptul deranjant ca articolul apare pe site-ul Historia este lucrul ce m-a determinat sa scriu acest articol.
Articolul se gaseste aici:
Ambuscada din Apuseni: cum au căzut ungurii în capcana românilor în 1848, a aparut, de fapt, in Adevarul (dar nu conteaza de ce echipa a scris articolul, conteaza
ca este gazduit de site-ul revistei Historia) si pentru ratiuni de siguranta, ca sa va faceti o idee in cazul in care s-ar sterge, o sa il rezum in paragrafele ce urmeaza.
Abstractul articolului este, citez:
Satul Presaca Ampoiului din comuna Meteş, Munţii Apuseni, a ”găzduit” în urmă cu mai bine de 150 de ani una dintre cele mai sângeroase bătălii între români şi maghiari. Peste 600 de unguri au murit atunci, după ce au încălcat armistiţiul încheiat cu românii. În memoria acestora a fost ridicat un monument, iar groapa comună în care au fost îngropaţi străjuieşte şi azi drumul ce traversează satul.
Ceea ce este uimitor, vad eu chiar acum, este ca scrie pe undeva aproape de adevar, citez:
Faptul că în zona a avut loc un eveniment istoric este marcat printr-un
monument impunător ridicat în apropierea movilei de pământ. A fost
construit de maghiari în 1898 în amintirea conaţionalilor căzuţi aici cu
50 de ani mai devreme. Nimic nu aminteşte însă că aici au căzut şi
mulţi români, dar şi de faptul că la Presaca Ampoiului a avut loc una
dintre cele mai importante victorii româneşti din timpul Revoluţiei de
la 1848.
Retineti ultima fraza. Chiar daca are o tenta voit tabloida ("incredibil, ei sunt comemorati, iar noi nu, rusine!") este foarte importanta.
Apoi ni se mentioneaza unele detalii de relief si unele fapte:
Terenul de la Presaca Ampoiului este propice pentru a organiza o
ambuscadă, iar relieful e permis românilor să se apropie de maghiari
fără a fi văzuţi. Astfel, ungurii au căzut în capcana românilor. Aici au
avut loc, în noaptea de 23 spre 24 octombrie 1848, lupte între români
şi gărzile civile maghiare din Zlatna, provocate de faptul că ungurii nu
au respectat armistiţiul dintre cele două părţi.
Iar in continuare, autorul articolului vrea sa ne prezinta si sursa informatiilor, citand dintr-o carte, desi articolul respectiv este inspirat de alte articole de pe internet, care, l-a randul lor au fost inspirate de alte articole de pe internet. Daca tot suntem la legi si principii, va amintesc de Principiul Inductiei Matematice, care poate demonstra orice, doar pornind de la presupunerea ca prima fraza este adevarata.
Evenimentele de la Presaca sunt descrise într-un mod original în cartea publicistului şi istoricului Ion Rusu Abrudeanu „Moţii - calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit“, apărută în 1928: „În ziua de 23 octombrie, românii din regiunea Zlatnei, sătui de
brutalităţi, bătăi şi închisori, după ce primiseră ordinul de desarmare
al generalului Puchner, au şi plecat la Zlatna, pentru că să ia armele
de la unguri. Ţinutul întreg este locuit numai de români şi chiar în
Zlatna românii sunt în mare majoritate. Însă colonia de funcţionari,
meseriaşi şi alţi maghiari, nemţi şi armeni, tocmai pentru că era mică,
s-a îngrijit încă din primăvară ca să se armeze bine. Prefect al acelei
regiuni era tânărul advocat Petre Dobra, numit numai de câteva zile,
prin urmare nu avuse timp să armeze şi să disciplineze cetele. Câţiva
tineri s-au pus în locul lor şi sosiţi la Zlatna au somat pe unguri să
depună armele. După lungi parlamentari, se ajunse la învoială ca să se
încheie un armistiţiu până după amiazi. Românii, încrezători în cuvântul
dat, s-au risipit prin oraş, iar alţii rămânând pe loc şi-au scos
merindele din desagă, începând să mănânce. Ungurii perfizi, profitând de
acest lucru, şi-au călcat cuvântul atacând pe români, omorând mai mulţi
dintre dânşii şi rănind pe alţii. În prima spaimă românii au fost scoşi
din oraş, afară însă, reculegandu-se, s-au adunat din nou şi
înverşunaţi şi clocotind de rasbunare s-au aruncat asupra ungurilor,
cari, neputând să mai reziste românilor, au dat foc oraşului şi au
luat-o la fugă. Ajunşi însă pe drum de români, şi anume în satul
Presaca, la opt kilometri de Zlatna, au fost măcelăriţi aproape toţi.
Scriitorii maghiari socotesc numărul conaţionalilor lor ucişi la Presaca
la 640 capete“.
Si daca nu a fost suficient, este ridicata in slavi romanca noastra, doica, cea care cica a salvat un copil
de grof, care, dupa cum ne spune legenda, a ajuns ministrul transporturilor în administraţia din Imperiul Austro-Ungar si este cel care a ridicat monumentul de acolo.
Rezumatul este complet si deja va puteti face o parere si sa meditati.
Eu tot ce pot sa comentez in final este ca... nu cunosc istorie. Dar recunosc o metoda stiintifica si un experiment stiintific cand vad unul. Recunosc un punct de vedere obiectiv. Recunosc demnitatea fata de adevar. Din toate informatiile corelate cu subiectul in care am sapat chiar acum am dat peste o fraza monumentala, in care se oglindeste intregul adevarul si intreaga dreptate:
informatiile despre ceea ce s-a intamplat la Presaca Ampoiului in urma cu 150 de ani sunt foarte putine.
Dar, daca stau sa analizez rational, imi vin o suita de intrebari in minte. Intrebari intrebatoare, gen:
- daca stim ca a murit o masa mare de unguri, ba chiar pe deasupra s-a pastrat si numarul lor, circa 640 si vreo 22 de supravietuitori, stim chiar si locul unde au fost ingropati, de ce nu stim si cati romani murit in aceasta lupta sangeroasa, si unde au fost ingropati si ei?
- de ce monumentul marcheaza locul unde au murit unguri, dar nu si nemti, armeni sau romani?
- daca, asa cum ne spune istoricul roman, ungurii, care erau bine inarmati, au incalcat armistitiul si au atacat romanii, reusind chiar sa ii scoata afara din oras, cum de nu au mai putut apoi sa se apere, chit ca erau intr-un oras (ceea ce din punct de vedere militar, conferea un atu extrem de imporant) si chiar au ajuns sa fuga(!) din oras?
- de ce se mentioneaza doar parerea unui singur istoric, care este de origine romana, deci, supus subiectivitatii?
De aici, incercati sa raspundeti. Material de sapat gasiti destul pe internet, desi nu va fi complet, asa cum am mai spus. Nimeni nu prea stie ce s-a intamplat. Insa putem sa ghicim. Putem avea niste ipoteze, bazate, bineinteles, pe metode stiintifice si chiar experimente.
Ipoteza pe care o propun eu porneste dintr-un experiment pe care chiar daca nu l-am facut, contez pe rezultatele lui imaginare. Nu este nimic nou sub soare; ceea ce a fost ieri pe teritoriul Romaniei este si azi. In special la tara, unde s-au pastrat vii comportamente si relatii sociale asa cum au fost si pe vremuri. Gen 150 de ani in urma. Imaginati-va ca sunteti in Ardeal. Si ca mergeti, vorba vine,
intr-un sat de unguri. Eu sunt din Targu-Mures, deci as putea bunaoara, sa aleg satul Livezeni, care este fifty-fifty maghiari-tigani. Acum imaginati-va ca mergeti si le cereti maghiarilor de acolo sa plece. Sau chiar tiganilor sau putinelor familii de romani (este aproximativ acelasi lucru). Bineinteles ca veti obtine rezistenta. Acolo sunt casele lor, familiilor lor. Bunicii, parintii, copiii. Nu numai atat, acolo este
casa lor, si nu ma refer la entitatea fizica. As putea sa zic "patria lor", dar asta ar fi cam tras de par, avand in vedere ca traiesc izolati si chiar prin asta nu au aproape niciun contact cu tara guvernatoare, indiferent care ar fi aceasta, Romania, Ungaria, Tigania. Imaginati-va acesti oameni la care le cereti sa plece sunt meseriasi, angajati, patroni, functionari etc. Sunt vizibil o parte importanta a orasului. Acum 150 de ani, detineau functii cheie. Pentru ca majoritatea, atat unguri, nemti, armeni erau cu mai multe niveluri de trai deasupra taranilor romani. Ca si acum, de altfel, daca va ganditi la judete gen Tulcea si Vaslui. Oameni care cand sunt surprinsi de omat, nu au ce manca, ca nu ii ajuta capul sa puna mancare pe iarna. Si asteapta bucurosi pompierii si salvarea sa ii scoata, sa le dea de mancare si sa ii imbrace. Si SMURD-ul, care e inventia unui strain.
Este usor de inteles ca oamenii aceia refuza sa plece, asa cum era cererea initiala. Le este frica insa de furca taranului roman care vrea sa obtina mai usor mancarea decat sa lucreze pentru ea, crezandu-se tot timpul nedreptatit ca lui nu ii merge asa de bine ca maghiarului sau neamtului. Este usor de dedus ca populatia neromana s-a inarmat. Usor de dedus ca au incercat sa vorbeasca, sa comunice, sa se puna la invoiala si la intelegere, si au incercat sa obtina rezultate pe cale pasnica. Pentru ca da, ember, toti, inclusiv istoricul roman, au mentionat ca erau in minoritate si ca
romanii erau majoritari. Nu incape indoiala ca un grup mai mic de oameni inteligenti au incercat sa comunice prin cai pacifiste cu un grup mai mare de oameni prosti. Inclusiv pe monumentul de la fata locului are inscriptia "PAX". Armistitiul a avut loc, desi nimeni nu avea incredere in ceilalti. In acest moment, nimeni nu a depus armele. Armistitiu nu inseamna sa depui armele; inseamna o intelegere intre parti ca sa nu se atace reciproc.
Asa ca un grup mare din populatia neromana, cel mai probabil femeile, batranii si copiii, au cautat refugiu in Biserica Catolica, unde au ridicat un steag negru. Barbatii au ramas pe loc, ori in casele lor, ori la parlamentari cu romanii. In mod clar nu au incercat sa atace. Decizia de a adaposti femeile si copiii este una mai verosimila decat o decizie de ofensiva. Reaminti-va ca erau familii intregi, femei cu copii, batrani. Si ca erau in minoritate. Povestea steagului este discutabila, dar eu tind sa cred ca este adevarat. Numai pentru ca istoria ne invata ca marile decizii au fost luate din neintelegere sau din interpretari gresite.
Romanii au interpretat gresit steagul negru. L-au interpretat ca pe un semn de razboi. Romanii erau si beti, desigur, ca in absolut orice confruntari ostile (acest lucru este retinut de istorie, nu incape indoiala in privinta lui). Istoricul roman chiar aminteste, desi nu pe sleau, acest lucru: " Românii, [...] s-au risipit prin oraş, iar alţii rămânând pe loc şi-au scos
merindele din desagă, începând să mănânce." Aici este punctul cheie. Romanii i-au atacat pe maghiari iar acestia s-au aparat. Este momentul cand istoricul roman ne spune
atat de frumos pe cat de adevarat: "ungurii perfizi, profitând de
acest lucru, şi-au călcat cuvântul atacând pe români, omorând mai mulţi
dintre dânşii şi rănind pe alţii."
Ba chiar i-au scos din oras. Dar majoritatea romanilor erau in afara orasului! Tocmai ce zicea istoricul roman. Iar ei auzeau impuscaturile si focul pornit de romanii risipiti in oras, cei mai nebuni si mai beti, crezand ca erau initiate de maghiari.
Eu sunt militar. Nu pretind sa am ceva cunostinte tactice militare, dar, ca hobby sa zicem, am studiat ceva despre arta razboiului. Un oras sau o biserica, mai ales daca este si intarita, constituie un atu. Ai nevoie de forte duble pentru a purta o batalie impotriva unei biserici sau oras. Exista certitudinea ca un contingent mare din forte va pieri in asalt. Pentru ca ei trebuie sa se deplaseze prin foc ca sa puna scarile sau franghiile de asalt. Din acest motiv asaltul oraselor, cetatilor samd nu sunt practice, cel mai eficient mod de a-i scoate pe sobolani este prin infometare sau foc. Pot sa spun cu siguranta ca
este imposibil ca maghiarii sa ii fi scos pe romani din oras, iar, mai apoi, acestia sa reintre cu o asemenea usurinta. Romanii erau dinainte in afara orasului, majoritatea lor. Si inca o idee,
este imposibil ca maghiarii sa fi dat foc orasului, avand in vedere ca il stapaneau, conform istoricului roman. Mai degraba romanii infiltrati inauntru ar fi dat foc la case, pornind impuscaturile.
Maghiarii s-au adapostit atunci in case si, cei mai multi, in biserica. Cel mai probabil, s-a intamplat ceea ce am spus eu: mult mai practic, romanii i-au scos pe maghiari din biserica, si nu prin infometare (retineti ca erau beti si nerabdatori de sange) ci le-au promis ca ii lasa se plece, dar daca decarteaza armele. Minciuna s-a dus pana acolo pana chiar pana la o garda de protectie din partea romanilor.
Este momentul in care maghiarii sunt dezarmati.
De buna-voie, intr-o speranta deznadajduita, ca romanii ii vor lasa sa plece, nevatamati, fara ostilitati. Romanii, stereotipul taranului prost, sarac, cu privirea pierduta, cu limba scoasa de foame, incapabil intelectual de a intelege ce se petrece in jurul sau, exprimandu-se intotdeauna cu brutalitate si violenta. Care acum este si beat.
Maghiarii pornesc spre Alba-Iulia. Romanii, alergand in spatele dealurilor, fara sa fie vazuti, ii ajung din urma si ii macelaresc pana la unul. Indiferent daca chiar exista vreo garda de protectie din partea romanilor, sau romani impotriva acestui lucru, au fost neputinciosi. Doar nu erau sa loveasca in oamenii lor doar ca sa ii protejeze pe unguri, nu?
Nu exista victime colaterale semnificative; eventual vreun maghiar adolescent, imboldit de teribilismul varstei, sa-si fi ascuns vreun cutit in cizma. Sau vreo femeie, deznadajduita de moartea copiilor ei chiar in fata ochilor ei, sa atace cu unghiile sau cu dintii. Poate or fi murit maxim o duzina de romani. Insignifiant. De aceea nu exista morminte romanesti. Nu exista romani morti. Nu au cazut
multi romani. Nimic nu aminteste acest lucru, va amintiti de fraza aceea pe care v-am zis sa o retineti? Nu exista nimic sa dovedeasca sau sa aminteasca de romani morti.
Nu a existat nicio lupta sangeroasa. A fost un macel in toata regula. Mai ales, nu exista nicio o oaste maghiara. Erau toti functionari si meseriasi ai orasului. Nu a existat nicio oaste romana. Erau doar niste moti beti si prosti, pusi sa omoare pe cei care
au supt sangele poporului. Nu existau nici grofi, asa cum spune legenda despre copilul de grof salvat de doica. Erau doar... oameni.
Concluzie. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca vad acum, dupa 150 de ani, alti tarani prosti si incompetenti, invidiosi pe altii, mai ales straini, ca au acces la calculator si-si manifesta notiunile patriotice deformand fapte istorice. Acoperind ororile taranilor romani si exagerandu-le pe ale maghiarilor. Si chiar au cursuri de jurnalistica si publica articole de genul asta in presa. Hai ca nu zic nimic de ziarul Adevarul, caci oricum este un ziar patat, dar articolul este gazduit de o asa-zisa revista de cultura, Historia. Ceea ce a fost ieri este si azi. Aceeasi tarani prosti.
Din fericire, mai este speranta pentru o schimbare a poporului roman. Chiar in absenta informatiilor, multi cititori si-au dat seama de deformare. Astea sunt cateva comentarii la articolul de pe Historia:
Anonymus:
Nu a fost nici o ambuscada la Presaca. Vreo 600-700 locuitori din
Zlatna, maghiari, s-au pus pe fuga de teama motilor inarmati ai lui
Avram Iancu. Ei au fost ajunsi din urma si macelariti la Presaca.
Ulterior, cadavrele au fost strinse la locul respectiv in trei morminte
colective. Dupa acest masacru foarte putini au ramas in viata din cei
prinsi la Presaca. Un bebelus de un an a fost salvat de o femeie
romanca. El, Lukacs Bela (1847 - 1901) a ajuns ulterior secretar de stat
si ministru la Budapesta. Ca ministru a initiat ridicarea monumentului
in 1898. Inscriptia de pe monument era urmatoarea (in maghiara): "24
octombrie 1848. In amintirea tatalui, Lukacs Simon, a mamei, Gal
Terezia, a fratilor si surorilor Istvan, Terez, Simon, Peter, Eleonora,
precum si a celor 700 de locuitori ai Zlatnei care zac aici a fost
ridicat de catre Lukács Béla 1899". Monumentul a fost proiectat de Knop
Vencel, profesor in Scoala de Pietrari din Zlatna.
Rusu Abrudeanu a descris evenimentele numai 1923, dar sursele lui au
fost mai degraba memoria populara a motilor. Insa sunt si marturii
concrete, cele ale catorva supravietuitori (vreo 22 de persoane au
reusit sa ajunga la Alba Iulia). Unul dintre ei, medicul Ignatiu
Reinbold a descris amanuntit cele intimplate intre 22 si 25 octombrie.
Fara a intra in amanunte: initial motii si maghiarii (dar si germanii)
din Zlatna au ajuns la o intelegere, au ales o comisie comuna din care
facea parte si prefectul Dobra. Intelegerea consta in depunerea armelor
din partea ambelor parti si chemarea autoritatilor imperiale din Alba
Iulia. Intelegerea a esuat din cauza tensiunii si a lipsei de incredere
din partea ambelor parti (motii din Almaj, in dezacord cu celelalte
grupe din Apuseni au vrut sa continuie sechestrarea, iar catolicii au
pus un steag negru in turnul bisericii, receptat drept semnal ostil de
moti), au avut loc impuscatori, motii au dat foc orasului. Membrii
gardei nationale maghiare, impreuna cu membrii de familie, sotii si
copii s-au retras in biserica catolica si la un moment dat s-au hotarit
sa incerce fuga spre Alba Iulia. Insa au fost lasati sa plece numai daca
depun armele, lucru ce a si avut loc dupa ce motii au promis ca nu li
se va intimpla nimic si vor fi acompaniati, pentru siguranta, de ei.
Promisiunea nu a fost respectata, si in drum spre Alba Iulia, la Presaca
grupul dezarmat al gardei nationale maghiare a fost masacrat, impreuna
cu membrii de familie. Deci nu a fost ambuscada.
Maria Zsoldos
:
Un articol plin de minciuni, omisiuni si mistificari, in binecunoscut
stil "pravda" cum ne-a obisnuit "Adeverul" in ultimii ani.
1. Lukács Béla nu a fost niciodata grof. Dar pentru cititorul roman avid
de subiecte cu unguri, cand vrei sa obtii efectul dorit - adica sa
provoci indignare - musai ca perosnajul sa fie sinistru, adica grof.
2."Se întâmpla în timpul unei confruntări între nobili maghiari şi
oştile lui Avram Iancu".
Nu a fost vorba de nici o oaste maghiara, cu atat mai putin una a
nobililor maghiari (plina de grofi, nu-i asa?).
E vorba de populatia civila a orasului Zlatna, colonia de functionari,
meseriasi si alti maghiari, nemti si armeni. Insa da bine daca motii au
mai omorat cateva sute de nobili maghiari, "nemesi" deoarece astia numai
au supt sangele poporului. E vorba de o simpla ambuscada in care a
cazut populatia ne-romaneasca a orasului, care dupa ce a depus armele in
prealabil, a fost macelarita fara mila de "oastea" motilor rasculati.
In timpul macelului si-au pierdut viata mama si cele 2 surori ale lui
Lukacs Bela, care impreuna cu copilul de 1 an jumate manuiau tunul
fascicule protonice aflat in dotarea "oastei nobiliare", nu?
Toma Toma:
Lukacs nu a fost conte, nici el si niciun stamos de-al sau. A fost fiul
unui mic functionar de origine armeana din orasul Gherla. A fost unicul
supravietuitor al intregii familii, salvat intr-adevar de doica romanca
din mascacrul de la Presaca Ampoiului, Alba; care nu a fost o batalie ci
un macel in adevaratul sens al cuvantului, in care motii inarmati au
macelarit civili (n.b. nu era niciun nobil printre ei) neinarmati ce se
refugiau spre Alba Iulia. Asa zisul conte-fabricat de ziaristi, a fost
intr-adevar jurist, scriitor, a ajuns ministru, apoi comisarul Ungariei
la Expozitia Mondiala din Paris si s-a sinucis din cauza faptului ca
suferea de o boala incurabila.
Si pentru ca mai erau cretini romani care sustineau ca ungurii au venit din stepa asiatica numai pe jaf si furturi, neintelegand diferenta dintre maghiari si unguri, Doru Dragan:
Cineva trebuie sa tot amestece in rahat. Nimic frumos nu poate iesi din povesti din timpul razboaielor. Doar orori. Romanii nu sunt urmasii dacilor la fel cum ungurii nu sunt urmasii hunilor. Cele doua popoare s-au format acum vreo mie de ani si sunt condamnate sa traiasca impreuna. Nu exista drepturi colective. Ion are dreptul pe pamantul lui si Ianos pe pamantul lui.
Nici dacii si nici hunii nu au disparut cu totul ci doar ca sistem
organizat. Romanii nu au aparut din neant ci dintr-o populatie
daco-romana peste care au trecut goti, huni, gepizi, avari, slavi (mare
parte din toponime sunt slave, biserica primara a folosit slavona si nu
latina ca limba liturgica), bulgari, pecenegi si cumani. Pe la anul 1000
ungurii au venit sub Arpad nu maghiarii. Nici romanii si nici ungurii
nu au fost ingerasi in timpul razboaielor. Si noi si ei falsificam
istoria cu dezinvoltura. Iar unii mai slabi de inger si cu o slaba
cunoastere a istoriei mai si musca :) Iar cei care au simtul raspunderii
semneaza ceea ce spun cu numele lor in clar fara sa se ascunda.
