Bratul pe geam

Bratul pe geam sau 

Cateva consideratii de zbor in ce priveste elicopterul cazut la Siutghiol

Acum vreo 10 ani faceam scoala de soferi. Si pentru ca era boom economic si oamenii erau nelinistiti, netinand cont de bani, am profitat de o oferta (aburita fiind mama de secretara scolii auto) si am inceput sa fac si camionul. Adica categoria CE. Instructorul era un batran scund cu parul alb, scurt, fata ridata, barba proeminenta si vocea ragusita. Era un adevarat lup de tir, daca pot sa fac o paralela la lupii de mare. Era ruginit tare. Om dur, suda tigara dupa tigara, in timp ce-si tinea picioarele pline de varice lungite prin cabina, intr-o nepasare surprinzator de pozitiva asupra scolarului, care invata pe pielea lui din propriile greseli.

Un singur lucru a fost ce nu l-a acceptat, in ce priveste intreaga comportare permisiva si nepasatoare. Observasem ca el tinea mana pe geam cand conducea camionul. Ajuns la volan, intr-adevar, simtisem o mica incomoditate sa tin amandoua mainile pe volanul mare. Am sprijinit bratul pe geam, dar nu ca sa-l imit, doar pentru ca imi era mai confortabil. El s-a intors catre mine, cu ochii ca doua tigari aprinse: baiete, ia mana de acolo. Acolo o tii dupa 25 de ani de condus.

Elicopterele SMURD au primit permis sa reia activitatea dupa ce accidentul de la Siutghiol a dus la oprirea zborurilor si verificarea tuturor aeronavelor, transmite MAI, citat de Agerpres. Activitatea a fost reluata din Bucuresti, Targu-Mures, Iasi, Galati, Craiova si Arad, exceptie facand punctul din Constanta.

Comunicatul mai arata ca investigatiile preliminare ale accidentului aviatic produs in data de 15.12.2014 la Siutghiol efectuate de reprezentantii fabricantilor Airbus Helicopters Germania si Turbomeca Franta, au demonstrat ca nu exista indicii care sa suspecteze vreo cauza tehnica generatoare sau contributoare la producerea accidentului iar din punct de vedere tehnic nu exista motive pentru oprirea elicopterelor EC-135 la sol.

 Mai tarziu in acea zi, Lucian Mandruta a postat pe facebook:

Asa cum v-am spus inca din prima zi, elicopterul cazut in Siutghiol era in perfecta stare.
Singura explicatie valabila e aceeasi despre care vorbeste comunitatea zburatorilor: eroare de pilotaj, posibil pe fondul indisciplinei in zbor.
Si mai precis, oamenii isi terminasera misiunea si faceau probabil un zbor la altitudine joasa, de dragul peisajului.

 Asa cum v-am spus si eu aici, in balciul maimutelor, eroarea a fost partial umana, e indeajuns sa vezi numarul caderilor in Romania in raport cu media caderilor mondiale. Pilotul a cedat comanda copilotului, neexperimentat, si zburau foarte aproape de luciul apei cu soarele in fata. Factori care au mai concurat fiind si combustibilul de proasta calitate, dar care nu se va scoate la iveala niciodata, din cauza mafiei combustibilului. 

Dar, de fapt, nu se va scoate la iveala nici eroarea umana din cauza unei ipocrizii si superstitii ce, din tot spatiul UE, numai la romani o gasesti in stare bruta, aproape violenta: [vorbesti] de morti nimic de rau. Adica, in numele Domnului, protejam memoria victimelor, care sunt poleiti eroi. O fi rau, o fi pozitiv? Eu zic ca nu. Pentru ca sistemul corupt care da oameni inculti in posturi cheie continua sa se rostogoleasca. Nu vorbesc neaparat de piloti, vorbesc de la ministru si inspector-sef pana la ultimul subofiter din cadrul lantului de salvare, toti care au contribuit, intr-un fel sau altul, la caderea elicopterului si imposibilitatea de a furniza o salvare corespunzatoare. Care apoi zbiara ca maimutele unele la celelalte doar sa-si salveze imaginea si postul. Dupa cum v-am spus in balciul maimutelor...

Romania, tara incompetentilor si indisciplinatilor urlatori. Facuti eroi. Exact ca in Apuseni. Exact ca pe Siutghiol.

Balciul maimutelor

[voi continua sa inserez in text ultimele descoperiri - povestea in loc sa devina confuza incepe mai degraba sa prinda forma]

Stau prabusit pe scaunul directorial de serviciu (nu sunt director). Incerc sa imi captez atentia pe lucruri aleatoare, intrecand, suparator totusi, limitele plictisului personal. Televizor merge intr-un fundal, dar nimeni nu cred ca se uita la el. E un element indispensabil al trairii senile si ermetice. Exact cum merge radioul in casa parintilor. Daca nu ar merge ceva ar lipsi.

Televizor, asa cum ziceam, e pornit, dar e fara sonor. Handicapul lui este trist: zgomotul deranjeaza functionarii. Lumea e trista si are handicapuri. Aerul conditionat suna in ureche si ne blocheaza sinusurile. Mausul e unsuros. Scaunul puturos. Monitoarele se incing. Tastele se blocheaza tragand continuu linii de virgule sau spatiu alb. Femeile alimenteaza entropia zgomotului alb. Televizorul e mut. Calculatoarele au handicapuri. Functionarii au handicapuri. Sistemul este un handicap care insusi da nastere altor handicapuri.

Intr-o senilitate perpetua si crunta imi intorc ochii catre televizor. Parca incet incep sa ma reculeg, sa ma trezesc. Revin la viata. E un documentar cu primate. Urletele lor atrag atentia creierului meu reptilian, subconstientului meu animalic.

De pilda, un cimpanzeu sare din loc in loc prin tot tarcul. Vreo 2-3 primate ii tin isonul, tipand energic. Majoritatea ii privesc. Pe margine au ramas putine dezinteresate, care se odihnesc lenes, resemnate si blazate. Cimpanzeul saritor pare un mascul, e mai mare decat celelalte. La un moment dat sare pe un cauciuc legat cu franghie si face o tumba cu avans din inertie. Se urca pe constructiiile puzzle din stalpi de lemn. Se smuceste, sare, se impinge. Urla, loveste cu palmele. Un alt cimpanezeu, probabil alt mascul, ii da cocs la ceafa. Tresare fulgerator, urla, isi arata dintii si incepe sa-l fugareasca pe atacantul imprevizibil. Musca si tipa. Datorita noului eveniment si celelalte fiinte incep sa urle si sa se vaite. Multe primate alearga langa cei doi solisti principali, parca incurajandu-i, parca intervenind. Dar numai urla. Vine mancarea care ii curma pe toti din aceste sarcini obisnuite. O cimpanezea fura portocala alteia. Scandal, tipete, urlete, fugarituri. Intervin masculii ca sa rezolve situatia. Unul dintre ei ia portocala. Solutia nu e originala, remarc eu. Pacat ca o risipeste printre degete negre si nisip galben. Alte balacareli. Urlete si vaiete.

Pana acum, realitatea ce se petrece in afara halei unde eu motai in uitare si timp oprit este:

Un elicopter s-a prabusit in apa din eroare umana si deficiente cauzate de combustibil prost (care acum incearca sa se musamalizeze datorita intereselor de bani). Elicopterul zbura prea aproape de luciul apei, cu soarele in ochi si cu combustibil prost. Caderea lui nu este ceva obisnuit: media europeana/mondiala e circa de cateva zeci de ori mai mica. Destinatia elicopterului nu era de aceea de salvare, ci aceea de survolare. Pentru ca avea flotoare iar unii oameni se intreaba de ce nu le avea la momentul respectiv, sunt obligat sa mentionez ca flotoarele pe un elicopter care actioneaza terestru sunt ca pelerina ignifuga pe o dansatoare. Iar in cazul prabusirii, fie chiar pe apa, flotoarele nu ar fi contribuit cu nimic. Elicopterul a lovit cu botul apa.

Elicopterul este model EC-135. Are o reputatie in mod general buna in ce priveste siguranta: 41 de prabusiri la 1000 de exemplare vandute (4.1%). In cazul SMURD sunt 3 prabusiri la 8 exemplare (37.5%). In toate prabusirile au murit oameni. Cumva, necumva, achizitionarea elicopterelor se leaga de spagi.

Asa ca in momentul in care elicopterul a cazut in apa si s-a rasturnat, cineva a sunat la 112. Iar operatorul i-a facut, conform procedurii, o fisa de caz, pe un soft depasit (CoordCom 4) ce a fost cumparat in urma spagii celor de la Ericsson.

Apoi cineva a filmat cu telefonul, filmare unde se auzeau clar tipatele de ajutor a celor ce se mai tineau inca de epava elicopterului scufundat. Ulterior, au aparut in presa declaratii a unor medici care spuneau ca nu se puteau auzi strigatele de ajutor pentru ca victimele nu puteau striga; au suferit vatamari grave si nu aveau aceasta capacitate. Aici e filmuletul. Niste pescari de acolo au dat o mana de ajutor. Si ei l-au auzit pe nenorocit. Cei de pe mal nu aveau cum sa intervina, distanta era mare, peste 100 de metri, iar apa avea -2 grade celsius.

In urma apelului la 112 s-au alertat pompierii. Aici e clar: in lantul de alarmare cineva a spus ca elicopterul se afla cazut in mare. Elicopterul era cazut in lacul Siutghiol, nu in mare. S-a pierdut timp pretios. Masina unei televiziuni a ajuns de 2 ori mai repede inaintea autospecialei de pompieri. Dar cine exact a condus catre aceasta confuzie nu vom sti niciodata.

Pe forumul pompierilor, o celebritate pompieristica din mediul on-line, Covalciuc Bogdan, a pus chiar un filmulet de la o cafenea de pe traseu care arata momentul trecerii autospecialei de pompieri. Scopul era ca sa arate ca timpul de interventie a fost unul bun, de 16 minute. Cand l-am vazut, eu, personal, m-am socat. Autospeciala care tragea barca era batrana APCA. Adica masina cea veche a pompierilor, cea din aproximativ '77, cea care prinde in medie 30 km/h. Inexplicabil, vreo alte 2 autospeciale de pompieri, de data aceasta cele noi, luate cu bani parandarat cu programul Regio (momentan nu sunt dovezi, dar cifrele sunt halucinante pentru oricine care le vede), erau in spatele ei. Si nu in fata ei.

Intre timp, unui mic contingent de dispeceri / operatori (atat ISU cat si DIAU 112) nu i-a trecut prin cap sa sune si sa verifice salupele / utilajele existente in zona. De obicei se fac lucrurile acestea. Una dintre atributiile operatorului este sa faca contact si cu operatori economici, institutii, persoane civile sau *orice* alta entitate care ar putea fi de ajutor. Nu numai cu autoritatile abilitate. La 500 metri departare, echipajul navei Jupiter de pe acelasi lac vedeau la televizor tragedia. S-au autosesizat, chit ca nava era blocata pe timpul iernii, si s-au deplasat degraba la locul respectiv. Mentionez ca salupa este specializata in recuperarea victimelor unui accident nautic. Anuntata la timp, ar fi ajuns mai repede cu aproximativ un sfert de ora. Arafat a zis adevarul la televizor: salupa era scoasa din activitate. Oficial, adica.

Au ajuns cu intarzierea sus mentionata autospecialele de pompieri la malul lacului. Barca era dezumflata, dar nu era un neajuns major, pentru ca reusea sa sustina persoane. Motorul insa nu pornea. S-a raspandit zvonul ca pompierii au ajuns fara cheile de la motor. Motorul barcii nu are chei. Toate barcile mici au motoare care nu au chei (motoare sub 30 CP). Motorul se porneste cu sfoara, exact ca o drujba. Ipoteza cheilor este a distinsului domn Gheorghita, om care nu are prea multa carte si care crede ca succesul oricarui motor este existenta cheii sale. Increzator in acest succes, el chiar le-a propus la pompieri sa porneasca el motorul. Cu sfoara. A fost refuzat. Un contingent mic de jurnalisti, la fel de respectabili ca domnul Gheorghita, a tiparit / anuntat acest lucru pe care l-au luat de bun. Motorul pompierilor nu a pornit si, in mod surprinzator, nu a pornit tocmai din cauza lipsei cheii sale. Motorele de barci (toate) au element de siguranta care opreste motorul barcii in caz de rasturnare. Se numeste cheie. Au incercat sa porneasca motorul fara ea dar nu au reusit. Dar confuzia in ce priveste tipul cheii persista printre si mai mult respectabilii cetateni ai tarii, care cred ca, ca la o Dacie, pornitul unui motor consta in... stiti voi. Confuzia nu limiteaza sau usureaza gravitatea faptei comise de pompieri. Lipsea o parte esentiala din motor.

Asa ca pompierii, care au supraincarcat barca, au inceput sa dea la rame, neobisnuiti, evident, cu asemenea actiuni indepartate de aria lor de competenta. Indiferent de eficacitatea sau ineficacitatea lor acest lucru (nu stim daca ar fi ajuns mai repede daca Gheorghita ar fi fost lasat sa le porneasca motorul) nu a dat bine la vazul lumii. Nici gestul capitanului care incerca sa gaseasca priza proiectului nu a fost trecut cu vederea. Ca o paranteza, priza proiectorului este intr-un loc foarte ascuns, undeva pe sub pragul usii autospecialei, si este absolut normal ca un om de birou sa nu stie unde sa fie amplasat (probabil ca sunt si subofiteri care incadreaza masina si nu stiu unde este acest loc, acesta este mai degraba apanajul soferului). Capitanul, saracul, cum a zis si el, a incercat sa se faca util si atat, desi nu era domeniul sau. Acelasi lucru l-a facut si respectabilul domn Gheorghita, a pus mana si a ajutat. El declara revoltat ca nu i-a multumit / strans mana nimeni pentru eroismele facute. Nu a dormit toata noaptea si nu a mancat deloc ziua urmatoare. Se simte plin de regrete ca nu a facut mai mult pentru victime si chiar (citez din adevarul.ro):

nu poate înţelege unde sunt oamenii capabili din acest sistem. Dacă nu eşti în stare să faci treabă, te dai la o parte, nu? Îi laşi pe alţii, care se pricep.

Intr-un fel e amuzant omuletul in naivitatea lui, dar altfel are dreptate. Cu o singuranta ce mi-a dat-o perioada de 7 ani ca pompier afirm ca pompierii nu l-au lasat sa-i ajute pentru ca ar batea rau la ochii presei si martorilor. Acesta este un lucru ce nu numai ca ni se spune, dar este prevazut si in proceduri. Legea pamantului: oamenii vad cum alti oameni le pornesc utilajele la profesionisti. Eu zic ca era mult mai intelept sa ii permita omului, pe orice om, mai ales un barcagiu cu brevet oficial (pompierii nu au brevet de barcagiu), sa incerce sa incropeasca o cheie de siguranta, ca sa poata fi pornit motorul. Asta incerca sa faca el cu sfoara aceea. Iar pompierii, presati de privirile carcotase ale meltenilor carora li se umflase orezu-n ei pe malul lacului, s-au grabit. Au pornit la vasle. Aici mi-as permite sa fac un mic neamuzant joc de cuvinte cu "privirile ucigatoare" a celor din jur. In salvarile de urgenta nu e ca in fotbal, unde motivezi suduind si ocarand. Este clar ca oamenii de pe mal, martorii, au fortat stresul subofiterilor.

Faptul ca profesionistii s-au folosit de barcile pescarilor, ca au vaslit si nu mers cu motorul, ca au fost tractati de un ski-jet (sarit nevinovat in ajutor), toate acestea s-au privit cu ochi rai. Mai ales vaslitul.

Vaslitul a fost motivat printr-un detaliu (legal) foarte orginal. Prin procedurile de salvare pe care nu le citeste absolut nimeni si sunt spuse mai mult ca curiozitati (pentru ca sunt ireale si asta le confera aerul de stiati ca?) prin platourilor unitatilor de pompieri s-a gasit un mic paragraf care ne spune ca motorul barcii nu trebuie sa fie pornit cand sunt victime in apa. Sau scafandri (au venit dupa circa 1 ora). Exista riscul sa loveasca palele rotorului victimele. Acest lucru este o aberatie prin care se infirma insasi utilitatea motorului barcii de salvare. Faptul ca a fost folosit de catre anumite persoane denota ultima josnicie si halucinatie mentala. Este pe acelasi etaj de insanitate mintala cu imputatia flotoarelor pe un elicopter de actiune terestra, dar mult, cu mult, mai josnic. 

Toate cele 4 persoane aflate la bord si-au pierdut viata. Majoritatea au fost gasite ba cu centurile de siguranta puse, ba cu hainele prinse de fieratanii. In presa se spune ca unei persoane "ii era frica de apa", iar una nu stia sa inoate. Daca te gandesti logic la o persoana adulta, tanara, dinamica (ma rog), care lucreaza in domeniul salvarilor de urgenta, implicit sportiva, intr-un cadru temporal modern, urban, care nu stie sa inoate nu gasesti, de fapt, vreo logica. De fapt, dai peste prostie sau patologie mintala. La fel de lipsit de logica si bunul simt in ce priveste aptitudinile unei persoane normale gasesc faptul ca mai multe victime au fost gasite cu centura pusa, sau cu hainele prinse intre fiare. Nu vad absolut niciun motiv pentru care o persoana, pusa in pericol, nu ar actiona sa-si salveze viata, deblocandu-se si incercand sa iasa la suprafata apei. Inclusiv cu membre rupte - da, se poate. Si acest lucru, de ce nu au actionat pentru salvarea propiei vieti, nu il vom sti niciodata. Putem trage concluzia ca cel putin o victima din patru s-a inecat, fara sa incerce sa iasa la suprafata, fara vreun motiv aparent logic.

Seful ISU Constanta si prefectul au fost demisi. Gasesc si acest lucru partial fara logica. Este prevazut de regulamentele militare responsabilitatea superiorului fata de nivelul de trai, dotare etc a unitatii. Nu este pardonabil de ce barca era dezumflata si motorul nu aveau cheia de siguranta, cert ca subofiterii nu sunt vinovati total. Partial, acest lucru a fost o latratura balcanica, o marlanie prin care au iesit cu fata curata niste superiori, asa cum or sa iasa si alti superiori cu fata curata in fata impotmolirii subofiterilor. Pe care chiar nu are cine sa ii mai curete, dar partial, isi merita soarta de mameluci obtuzi si lipsiti de interes in ce priveste perfectionarea profesionala.

Un aspect surprinzator (sau nu) este tinta privirilor gloatei. E vorba de un neam care a fost indoctrinat de comunism, crescut in cultul personalitatii a unei singure persoane centrale, stapanul. Voda. Indoctrinarea continua si azi, bancile scolii, cu basme absurde de sfinti (Stefan cel Mare) si viteji (Mihai Viteazu). Exista chiar o tendinta a unor asa-zisi intelectuali mondeni care cred in monarhia salveaza Romania, dar sentimentul si mentalitatea e la fel de mizera. Derapajele sunt absurde, Basescu, presedinte intr-un stat democratic, a devenit motivul crizei financiare. O singura persoana. O singura regula. In acest caz persoana in cauza este Arafat, desi 98% dintre romani nu cunosc functia sa exacta, probabil ar raspunde ca e ministrul sanatatii.  Arafat e de vina si sunt articole pe bloguri care explica unde a gresit si daca trebuie sa se retraga sau nu.

Intamplarea a fost filmata de o drona. Misterios, drona a fost furata, iar, dupa trei zile de stat in depozitul pentru obiecte pierdute (sa zicem), unde, teoretic, a stat pentru ca fost confundata cu resturile elicopterului, a reaparut iar. Ma face sa imi amintesc de reclama cu baiatul cu vanataie pe gat care-i spune iubitei m-am taiat cazand pe scari. Drona a fost furata pe principiul gasirii de secrete (sa zicem) santajabile si a fost returnata in momentul cand persoana si-a dat seama ca are GPS in ea si proprietarul stie unde este.

***

Iar eu stau in acest scaun directorial, in lipsa unei dimensiuni temporale, si privesc tacut si plictisit.  Si vad cum interesele romanilor in ce priveste puterea si banul duc la curmarea de vieti. Vad cum contractele cu statul se scurg numai pe mita si spaga, de la un soft de calculator la o autospeciala prost facuta si de 5 ori mai scumpa decat una in strainatate. Vad cum incompetenta de la primul prefect, ministru, inspector sef, pana la ultimul subofiter, asistent, radiotelefonist este acoperita de coroane de flori de zilele de sarbatoare (eroilor, aviatiei, politiei, uniunii europene, pompierilor, armatei + inca vreo trei duzini de servicii, armate si institutii) si de umbra autospecialelor de defilare. Umbra lor ascund lipsa de dotare sau dotarea proasta a institutiilor de unde s-au sustrat bani. Cu masini de defilare nu poti salva vieti, dar poti salva imagini. Nume de politicieni, mai exact. Umbra lor ascund si incompetenta functionarilor alesi pe pile si relatii.

Poate te intrebi cine este de vina. Cand o sa iti amintesti... cand a fost ultima data cand ti-ai citit fisa postului; cand ai furat obiectul de fie cea mai mica valoare de la serviciu (un pix, un toc de foi, o pereche de cizme); cand ai dat mita la doctori, preoti, functionari publici; cand ai fugit de la seriviciu sa-ti platesti facturile si sa iti duci copilul la scoala; cand le-ai bagat pe gat angajatilor tai sa foloseasca o anumita banca pentru contul de salariu (de la care ai luat mita); cand te-ai dus cu trenul cu nasul si nici pe autobuz nu ti-ai luat bilet; cand nu ai declarat chiria ca sa nu mai platesti taxe si impozite; cand ai luat spaga ca profesor sa ii dai o nota mai buna la bacalaureat; cand ai facut evaziune fiscala cu PF-ul tau de chiosc de colt de bloc; cand nu ti-ai executat atributiile de seriviu; 

cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand; cand.

Atunci o sa iti dai seama ca tu esti de vina. Ca tine sunt oameni sute de mii, milioane chiar. Toti au rotita lor unde huruie stricat in sistemul stricat si contribuie intr-un fel sau altul, sau ma rog, e destul sa nu faca nimic pentru o stare considerata cea mai proasta din comunitatea europeana de unde facem parte. Si toti au interesul propriu. Sa faca cat mai multi bani. Si pentru asta dau ce se cere, asa cum emisiunile proaste de la televizor dau publicului ce se cere.

NOI suntem de vina.

Poate te intrebi daca este vreo solutie. Poate vei fi cuprins de o inflacarare, de speranta, vrei sa te dezvolti personal etc. Vrei sa schimbi lumea si repeti lucruri ireale, gen schimbarea vine odata cu tine. Ei bine, afla ca esti nesemnificativ. Esti depasit numeric. Esti unul singur si nu ai vreun efect masurabil. Nici retragerea mea si nepasarea mea nu este o solutie, inteleg perfect asta. Dar inteleg foarte clar ca nu exista vreo solutie viabila, iar cand inteleg asta devin mult mai uman si mai tolerant. Mai intelegator. Poate mai putin carcotas. In mod cert, mai tacut, tot mai tacut. Devin mai... responsabil.

Au murit oameni si eu sunt de vina.