Istoria se repeta

Cuprinși de o ipocrizie nemăsurată, grupurile de pe facebook campioane la glume macabre au declarat glumele cu clubul Colectiv interzise, orice amator fiind automat banat. Instinctual, nevoia de supraviețuire a strigat în ei, dându-și seama că și ei asudaseră la concertele Colective, deși cu câteva luni în urmă puneau stegulețe de check-point-uri sportive la avionul asiatic căzut cu câteva sute de nefericiți în el.

Pe mine m-a frapat re-amintirea. Parcă a fost un vis uitat, care mi-a revenit brusc în memorie. Parcă se mai întâmplase. 27 de persoane decedate și circa 200 de rănite într-un incendiu de la artificii într-un club. Primul material care a luat foc era un burete antifonic. Tineri care au plecat de acasă să se distreze iar acum nu mai sunt. Ceva, ceva, asemănător se mai întâmplase. Știam deja de tragedie.

1. The Station NightClub

Motiv:  pyrotechnics set off by tour manager Daniel Biechele ignited flammable acoustic foam on both sides of the drummer's alcove at the back of the stage

2. Kiss Club Brazilia 

Motiv: Fireworks Display Gone Wrong

3. Santika Club 

Motiv: Suggested causes include outdoor fireworks that set the roof on fire

 

Poate credeți că informațiile despre cluburi în flăcări au fost găsite cu greu, cu căutări semantice de cuvinte cheie înlănțuite probabilistic într-o zonă gri a internetul ascuns. De fapt, sunt primele 3 rezultate la căutare pe google. De fapt, poți găsi chiar un top 10 al incendiilor de cluburi unde cauza incendiului covârșește orice alte cauze: artificii sau scântei, iar natura primului material aprins este întotdeauna buretele anti-fonic. Simple căutări pe google returnează mii de rezultate asemănătoare. Încercați și voi.

Din cauza asta urăsc așa de mult țara asta. Ca un veritabil român adevărat, o urăsc din tot sufletul, nu vreau să fac parte din ea, plănuiesc de ani întregi emigrația, urăsc sistemul bugetar, instituțiile, politicienii, vecinii și pe toți. Ba chiar și pe mine însumi, doar pentru că m-am născut cu rușinea de a fi român.

În aceste momente e greu de conștientizat cine e de vină. E clar că noi suntem, ca popor de trândavi slabi de minte, de las că e bine și așa, de lucru prost făcut. Văd cele mai stupide articole și acuzații. Patronul e de vină, ca nu avea autorizație de la pompieri. Primăria e de vină că le-a permis să funcționeze în aceste condiții. Generalul Oprea e de vină,  că a apărut acolo, doar să-și spele imaginea. De parcă nu ar fi fost treaba lui să apară acolo. Halloween-ul e de vină. Bisericile românești, drept-stătătoare, ne-au avertizat împotriva acestei sărbători păgâne și eretice. Dumnezeu ne-a pedepsit, deci.

Inevitabil, istoria se repetă, deși îi trebuie ceva timp să ajungă și în România. Cu întârziere, cu chin și greutate, dar ajunge inevitabil. Urmează același tipar al cazurilor mai demult petrecute la alții, căci, așa-i?, nouă nu ni se poate întâmpla așa ceva. Intră pe uși mici și mărunte, neobservată, eclozează și apoi nu poate să iasă înghesuidu-se pe o singură ușă mare. Mai necruțătoare ca mâna unui terorist, mai coruptă ca un politician, mai grosolană decât un polițist de circulație, mai rea decât un anti-crist, mai proastă ca o birocrată, deși gloata se ferește ca de dracul de toți cei enumarați aici. 

Mai bine s-ar feri de ei înșiși.

O metoda in 3 pasi ca sa fii mai educat

Ramand singur în camera colegului de serviciu, m-am aruncat confortabil pe patul lui, deși eram în sacoul meu slim, și am început să-i derulez mecanic facebook-ul, cu o ambiție ce îmi scotea limba în colțul de sus a gurii promiscue.

Plictisit copilărește - nu era oricum ceva interesant, e doar un cont de facebook obișnuit, probabil că are atracție doar pentru proprietar - am remarcat un bookmark salvat ostentativ pe bara de bookmarkuri. Titlul - ce-mi trezea interesul - era 7 caractestici ale oamenilor educai (greșeala autorului). Articolul - un articol din acelea de duzină, dintr-un site românesc de gen trafic-farm, inserat în oala burdușită de articole ce-mi stârneau râsul burții (râs ce-mi face burta să tresalte), gen ce zodii aveau cei 12 apostoli, Scandalul anului: un actor e gay, Rețeta longevității ș.a.m.d.

Mi s-a părut interesant că un om educat ar putea fi descris prin 7 caracteristici a circa 7 de cuvinte fiecare. Mă rog, orice poate fi cuantificat, dar abordarea mi se pare prosteasca, în special că articolul nu era descriptiv, era didactic, era de fapt cum să ajungi un om educat. Unele caracteristici mi s-au părut ilare, gen oamenii educați nu bârfesc, deși bârfa se consideră în prezent o caracteristică evolutivă a speciei umane. Altele mi s-au părut circulare: oamenii educați își educă gusturile. Și altele mi s-au părut non-sens: oamenii educați nu cred în valorile materiale. Vai de cucul nostru capitalist! Căci în inexistența unui mediu urban evoluat economic nu ar exista urmă de educație, decență și civilizație...

Și atunci am întrevăzut non-corelația.

Recent citisem un articol unde autorul explica, dintr-un punct de vedere economic, ce-i drept, ce înseamna prostia și inteligența raportată la societate. Si el avea o ipoteză uimitoare, deși nedovedită și nițel cam improbabilă, și anume că proștii se nasc, nu se cresc, argumentul lui fiind că în orice familie, indiferent de scara socială, de condițiile de mediu, de anturaj și școlarizare, apar proștii într-un procentaj universal. Am observat răceala regulilor riguroasei fizici și matematici, fără a mai ține cont de circumstanțe atenuante, de ordin biologic, genetic sau antropologic. Era redus, ca orice entitate descrisă în știință, la... hazard.

Sunt pe deplin convins că un om educat apare după parcurgerea unui număr anume de evenimente neplăcute în viața lui. Dar care e probabilitatea apariției lui? Ce evenimente concrete trebuie să i se întâmple? Care e numărul lor? Cum, exact, se formează el? Atunci am întrevăzut non-corelația.

Un om educat nu se educă. Nu se formează, nu se crește. Nu se învață, nu se cizelează, nu ajunge. El apare, pur și simplu, dintr-un capriciu al hazardului, al destinului (să zicem mai poetic, dar nu literal). El... se naște, sau mai bine spus, este născut deja. În urma unei bucăți de timp, în urma unei mulțimi de evenimente neplăcute, un număr anume, calculabil, procentual sau probabilistic, de oameni educați apare, ceilalți devenind înrăiți sau hărșiți de viață. Este necorelat cu cei 7 ani de acasă dacă exceptăm situațiile extreme. Este necorelat cu specificitatea evenimentelor neplăcute trăite și numărul lor. Este necorelat cu anturajul fiecăruia. Este o probabilitate, este o șansă, este un hazard. Apare în orice familie, orice societate, orice timp, la fel. Bineînțeles, se pot găsi corelații locale între creșterea copilului și societatea în care trăiește. Dar dacă urci un nivel mai sus, concluzia matematică rece este că...

... un om educat e o șansă probabilistică.