Romania vazuta de americani

Din lac in put, asa cum merge vizionarea pe youtube, am ajuns si la interviul asta:

Discutia nu este despre ce zice omul asta. Evident ca este un flamboiant, un vrajitor, un pitoresc, iar toate lucrurile de acolo sunt minimalizate la un nivel simplist si bi-valent, dupa ruperea unui hatis intortocheat de convorbiri politice si economice. Omul a furat, gen scheme Ponzi, iar cand a trecut de la nivelul magazinelor de haine la al fabricilor comuniste de stat, care se privatizau pe bani multi si se vindeau pe bani putini, cu smenuri la bursa ca sa se plateasca unul pe altul (Tariceanu), i s-a pus frana de altii, cum ar fi Traian Basescu. De acolo e toata ura lui impotriva lui. Era prea de tot: bai, mai furam, dar nici chiar asa, facem la nivel de stat o alba-neagra, ne tragi in jos si pe noi, pe toti, infundam puscaria. Se auto-contrazice de foarte multe ori si se da dastept, exemplul cel mai elocvent e cu "UE ne-a furat expertii" ca apoi mai incolo sa ne zica ca ne fura ca "nu ne lasa in Schengen". Pai daca am fi in Schengen si mai multi experti ar pleca... Apoi zice ca "eu daca imi propun sa iau puterea o iau". Pai tocmai asta ai vrut si ai ajuns la parnaie, bos. Si sunt multe de genul, depinzand de context, ca sa iti arate cat de smecher e el si ca are dreptate.

Discutia este despre cum ne percep pe noi americanii. Evident ca serviciile lor nu sunt pitoresti, sunt calificate, serioase, si amanuntite. Nu scapa nimic iar rapoartele sunt sincere, pentru ca asa merge in SUA: sunt loiali managerului, nu se mananca unii pe ei, vorba lui SOV. Normal ca nu ne-ar fi parvenit direct informatiile astea de la ei, le tin confidentiale. Dar, iata, wikileaks. Si o sa pun aici sumarul:

"Sumar: De tranzitia Romaniei de la comunism, urmata de privatizarea intreprinderilor de stat, a beneficiat enorm un mic grup de persoane cu conexiuni la regimul care a urmat imediat dupa comunism si/sau la Securitatea omniprezenta. O parte dintre aceste persoane s-a folosit de informatie si de relatiile dobandite in timpul carierei in cadrul Securitatii pentru a face avere, in timp ce altii au recrutat fosti ofiteri de Securitate pentru a le servi interesele.

In timp ce zeci de baroni locali au aparut dupa 1989, un mic grup de persoane foarte influente continua sa exercite o influenta semnificativa in politica din Romania. Niciuna dintre aceste persoane nu este legata exclusiv de un singur partid, chiar daca ei insisi sunt membri.
Multi pastreaza legaturi obscure cu fosta Securitate din Romania sau cu persoane din serviciile de informatii si isi promoveaza interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le detin. Aceasta telegrama furnizeaza instantanee ale unor persoane considerate in general a fi printre «oligarhii» de frunte in Romania. Sfarsitul sumarului."

Din fatalitate nu stim mai amanuntit povestea unui politician specific, sa zicem Basescu, cum a fost cu pamanturile, cu Udrea etc. Nu au intrat in detalii, sau nu s-au scurs pana acum informatiile astea, dar au facut o imagine foarte generala a ultimilor 30 de ani. Cam ce ar putea citi un spion sau un politician american venit la taifas si colaborari in 5 minute despre Romania. Un fel de de-briefing, hai bos, ca intr-o jumatate de ora esti pe avion sa asisti la un meeting intre Dragnea si Biden. 

Oamenii mentionati acolo, ca si multi altii, nu numai ca au facut averi colosale; au inceput sa creada ca sunt cineva. Vorba lui CTP, astia vor sa creeze o dinastie. Adrian Nastase, Dragnea, SOV, Dan Voiculescu si alte sute. Un fel de boierime, o famiglie a lor, cu odraslele lor perpetuate in functii obtinute prin relatii detinute tot de ei. Si cel mai usor exercitiu este de facut cu sumele lor colosale. Ce ai face tu, ca om simplu, daca ai castiga 100k-200 de euro? Pai eu iti zic ce as face eu: i-as baga in banca sau in stocuri. Asa, ca sa am paralute albe pentru zile negre. Apoi, dupa 2-3 luni, dupa ce mi-ar fi trecut socul initial, la latraturile lui nevasta-mea ca "sa mergem sa facem ceva", as scoate cateva zeci si as vizita Asia, Europa si SUA. As baga la stomac niste macare si bautura fina, ceva iesiri la restaurante, evenimente etc. Dar, ce ar face unul dintre astia cu banii, un Dinu Patriciu, sa zicem? I-ar investi in partid. In propaganda, in campanie electorala, in cumpararea de servitori politici. Topesc cate 100k de euro numai asa, la o aruncare de mana. Si te intrebi cum? Prima banuiala ca e au asa de multi bani incat nu le mai trebuie, dar orice om inteligent si bun psiholog ar dibui ca e gresita. Banii niciodata nu sunt prea multi. A doua banuiala este ca nu sunt banii lor. Si intr-adevar, nu sunt ai lor. Nu au simtul banului castigat. Banii aia sunt deturnati de la stat. Aia sunt banii statului. Nu numai atat, dar nici nu se ating de ei, ca sa nu ii declare la avere. Primesti azi 100k euro, luna urmatoare i-ai turnat in partid. Tie nu iti miroase gura a usturoi, nimeni nu stie de ei, Securitatea, Fiscul, jurnalistii de ancheta, nimeni. Nu trebuie sa inventezi matusi Tamara. Beneficiul? Intaresti oamenii si ii primesti indarat. Ti se dau contracte la firma ta de constructii - nu ai vazut ca toti sunt "afaceristi"? Dinu Patriciu iti vinde dimineata actiuni cu 100 de lei ca apoi sa le vinzi pe seara cu 300 de lei bucata. Profitul e al tau, curat, fara sa fie evaziune fiscala.

Ca sa nu mai lungim discutia, Romania este vazuta ca un Afganistan. Americanii s-au prins, desi nu de prima data. A trebuit o decada sa inteleaga spiritul Orientului Mijlociu, a unor clanuri de familii ce se razboiesc intre ele si ca nu exista baieti buni cu care sa se alieze acolo, ca toti deturneaza bani si ajung maharajahi locali, baroni, warlorzi. E aceeasi cultura, chiar daca pare oarecum europeana - nu e. Romania nu e europeana si niciodata nu a fost, asa cum nici India coloniala nu e britanica, ca tot in strada se caca si acum, chiar daca au incercat sa copieze cat au putut de la Omul Alb. 

Nu e o revelatie, un moment de evrica, prin care mi s-a relevat acest lucru. S-a facut, intr-adevar, cu evenimente recente, dar 3 la numar:

1. Dan Alexe, pe contul sau de Facebook, el insusi cunoscator al cioroilor de nisip, a explicat cum a mers pe fir Politia Romana, cand s-a dus la interlopi:

Arta războiului: pagube paralele...

Comisarul șef Nicolae Alexe, numărul unu pe operațiuni de la poliția Olt, a cerut așadar ajutorul șefului interlop Codiță, care l-a pus în noaptea aceea să trimită polițiștii peste oamenii șeful interlop rival Oacă, sub pretext că acolo e copila dispărută în Caracal.

Un naiv cu suflet mare, acest comisar Alexe, el a avut încredere, omenește, iar Codiță l-a folosit împotriva lui Oacă, însă comisarul nu trebuie judecat prea aspru: în Afganistan, americanilor le-au trebuit câțiva ani până să priceapă că seniorii războiului care colaborau cu ei îi trimiteau din când în când să bombardeze satele vecinilor și rivali întru cultivare de maci și bujori, spunându-le că acolo sunt cuiburi de talibani.

Și uite așa, dintr-un pagubă colaterală în alta, americanii și-au dat seama, bombardând odată o nuntă, cu muzicanți, nași, nuni și musafiri cu tot, că Ibn Codiță îi trimisese să-i lichideze gratis pe ai lui Ben Oaca al-Salam, din satul vecin, care nu era deloc taliban, ci doar competitor al lui Ibn Codiță.
Noroc că milițienii lui Alexe n-aveau la ei rachete de croazieră ca să tragă într-ai lui Ben Oacă, că mai scăpa una pe la bulgari și trebuia să li se explice cum e cu pagubele colaterale, ori paralele, sau cum le zice...
.
Dan Alexe

 2.  Asa cum a explicat si SOV in interviu, exista o grea ezitare in a functionarilor de a-si face treaba. El o da in damblageli si tampenii cu "gratierea e solutia" - din contra, inchisoare cu executarea cand gresesti e solutia, exista si legislatie in domeniu, el isi facea lobby siesi, dar are dreptate. In orice primarie, institutie, minister, functionarii, fie ca cunosc legea, fie ca nu, indiferent, ei asteapta "cum zice seful". Nu se feresc sa incalce legea sau nu. Sunt inerti si spiritul de initiativa li s-a anulat complet. Le e frica. Orice miscare i-ar putea baga in probleme. Seful, avem aici care e seful la Apia Mures, ce facem, ii dam amenda ca a parcat masina pe trotuar sau nu? Pentru ca nu vor sa isi ia pule in cur dupa aceea. Afganistan sau India pana la capat. VIP-urile, bosii, cefele de porc si burtile de bou, sunt mai importanti decat legea. Legea e secundara. Si asta se intampla peste tot. Mie mi s-a intamplat ca am sunat la Palatul Copiiilor ca sa inchiriez o camera. Mi s-a inchis telefonul in nas. Si nu mi-a mai raspuns niciodata. Doamna de acolo asa de speriata a fost de cererea mea inca mi-a inchis telefonul. Daca vrea cineva ceva, evident, vine cu primarul acolo. Ea de acolo primeste ordin. Este telefon, este pe internet, dar daca greseste ceva si spune ce nu trebuie la cineva? Chestia asta a degenerat intr-atat incat a devenit o boala mintala. Aici e un articol din Dilema Veche in care autorul ne zice despre chestia asta:

De aproape trei ani, politica penală a statului român a fost dominată de obsesia că trăim în „țara procurorilor“, a „securiștilor“ și a „procoalelor secrete“. Să ne mai mirăm că un procuror înfricoșat, pesemne, de ce-ar putea păți dacă ar autoriza o percheziție la 3 dimineața, care s-ar dovedi greșit aleasă, a ordonat polițiștilor să aștepte cuminți pînă la ora 6 în fața casei crimelor? Riscul nu intra în fișa lui de post, iar Secția Specială atît ar fi așteptat ca să-l înhațe, pe motiv că a procedat precum „securiștii“. 

De aproape trei ani, politica penală a statului român, inspirată de politicieni-infractori, a favorizat deliberat și uneori chiar explicit infractorii în dauna victimelor: s-a încercat amnistierea și grațierea unor fapte grave, s-au modificat în jos termenele de prescripție, s-au limitat mijloacele de probațiune, au fost eliberați pușcăriașii pe motiv de supraaglomerare a închisorilor în baza „recursului compensatoriu“. În general, oamenilor li s-a spus constant de propaganda oficială că în România orice om poate fi arestat și reținut fără motiv, că mai multe milioane de cetățeni sînt sau au fost ascultați fără știința lor,  

Polițiștii, pesemne, se temeau să nu comită vreun „abuz securistic“, salvînd poate o viață la 3 dimineața, dar fără ordin. 

Să ne mai mirăm atunci că, în situații de criză, reacțiile instituțiilor sînt ezitante, contradictorii și inadecvate?  

Am lucrat in sistem, stiu ce zic. Am asistat la case arse, poate oameni raniti care ar fi putut sa fie ajutati, si nu am aveam pe cine sa sun, pentru ca niciunul dintre ofiterii departamentului nu au intocmit o lista de telefoane si o procedura standard. Si eu eram cel care era de vina! Nu glumesc, oameni raniti, poate ramasi cu sechele pe viata, carora li s-ar fi putut ameliora situatia si salva. Am incercat sa lupt; dar era futila. Cand am ajuns pe la Consiliul de Judecata unul dintre ofiteri a declarat ingenuu ca "calculatorul care este la 112 (o locatie STS, atentie), nu este de la noi, l-au adus, asa, operatorii, ca sa il foloseasca". Asa, ca sa stiti de enormitatea afirmatiei: un calculator bagat, chipurile, intr-o locatie securizata a STS-ului. Aia a zis. Si toti au dat din cap si au acceptat. Si eu am primit mustrarea, nimeni, absolut nimeni altcineva, dintre ei, nu. Ba chiar se tineau tantosi, ca sa nu va intereseze pe voi ce faceti noi, adica nu va dam voua socoteala. Acum amintiti-va de acte; de birocratie, de dosare cu sina, de proiecte aprobate de primarie, de orice. Da, nu sunt asa de importante ca viata unui om, dar sunt pentru functionarea societatii. In toate sunt functionari infricosati "sa nu greseasca ceva". Toti sunt inactivi si asteapta aprobarea de la sefu. Mai bine nu fac, nu lucreaza, asa nu exista repercusiuni. Da, procurorul ala de-aia nu a dat unda verde politistilor sa intre peste criminalul ala. Da, politistii aia de-aia nu au intrat in casa peste el, chiar daca auzeau tipetele fetei de afara. 

3. In cateva ore, parintii mei vor porni, la 2 noaptea ora locala, inspre Ambasada Americii, de la Bucuresti. Spera ca vor primi viza turistica ca sa isi mai vada inca o ultima data fiul plecat. Sunt batrani si timpul lor se scurge, in curand nu vor mai fi. Stiu si ei, nici nu a fost nevoie sa le-o zic mai mult de o data, ca fiul ratacitor nu se va mai intoarce niciodata. Nici-o-data. Nici macar sa ii viziteze. Tara aia e moarta pentru el, nu mai exista. 

Stiti cum arata Ambasada Americii? Mai tineti minte forturile acelea din lemne ascutite la varf ce le faceau colonistii americani pe teritoriul indienilor?

E impenetrabila. In permanenta jandarmii romani fac patrula circulara in jurul ei. Nu scapa nimic, au statii radio si sunt inarmati. E imprejmuita cu gard, care in unele locuri este de 4 metri, luminat noaptea, cu sistem de detectie. E o cazemata. Oamenii nu sunt lasati nici macar sa intre inauntru, sa se pise, sa aiba acces la veceu, lucruri de-astea civilizate, nu exista. Stau afara pe bordura si asteapta ora cuvenita sa intre inauntru la interviu pentru viza. E ca o cladire in Afganistan. Ziduri groase, geamuri subtiri. In interior este inca o data imprejmuita. Nu poti sa o iei la asalt, cel putin daca nu ai artilerie. Deci exclus o echipa de mercenari sa patrunda, doar armata Romaniei. Inauntru au serviciul lor de paza si protectie cu veste antiglont si arme. Treci prin 2 filtre de arme. Nimic nu scapa. 

Stiti cum arata Ambasada SUA in UK? Ceva de genul:

Da, o cladire de birouri. Fara garduri. Cu pereti din sticla, dar nu numai aia de la etajele superioare, ci si alea de la subsol. Este o poza si din interior, inseamna ca te poti duce sa te pisi inauntru daca ai nevoie. Sa astepti si acolo, desi nu stiu ce cauta oamenii aia pe blocurile alea de beton. Zici ca e o firma de IT acolo. 

Si te intrebi de ce. Ca nu iti mai aduci de-aminte cand a fost ultimul atentat terorist, daca a fost vreunul, in Bucuresti si parca parca azi dimineata cand ti-ai sorbit cafeaua ai citit de ultimele 10 injunghieri si sinucigasi cu bombe in Londra. 

Pai, raspunsul e simplu: pentru americani Romania e Afganistan. Nu numai atat, dar ei sunt limpezi la cap si informatiile lor sunt clare. Se simt si cu musca pe caciula, i-au vandut / furat pe romani de cateva ori, de la al doilea razboi mondial incoace. Rusii, dosarul Microsoft, cel cu autostrada etc. Romanul de rand e naiv si prost, ca tot spera, de la americani vine salvarea, ba chiar, daca s-ar face o statistica o majoritate coplesitoare ar fi pro-Americani. Basescu a intarit relatiile extrem de mult. Iohanis a dus mai departe, a alocat acel 2% din PIB pentru "aparare". Adica 2% din buget este alocat sa cumpere echipament militar de mana a doua de la americani. Ei le iau, le folosesc cat sunt noi, apoi nu le dau la fier vechi, le vand tot cu pretul ala la tarile de mana a doua care sunt in NATO. Asa tari, asa echipament, asa afaceri. Taxa de protectie. Ei stiu asta. Stiu si cum e cu boierimea in Romania. Stiu totul. Asa ca si-au facut cazemata. Ce nu i-ar opri sa creada, hai sa zicem ca cu armata Romaniei ca atacator e mai inplauzibil, ca NATO, ca contracte, ca declarare de razboi etc, dar ca un boier din asta nu instiga o masa bine intentionata de daci pur-sange, asa cum au fost la cimitirul din Valea Uzului, asa ca musulmanii ce au dat foc ambasadei Danemarcei, sa atace ambasada? Pe facebook circula sute de povesti fake-media, cu minore folosite ca prostituate de soldatii americani in Romania, ca crima lui Popicu Dincu era orchestrata de americani, ca americanii ne fura tara, ca baze militare americane cu trafic de organe, cate si mai cate...

Iar asta e imaginea adevarata a Romaniei. Nu ce zice betivul ala in interviu. Ci arhitectura Ambasadei si raportul lor intern despre noi. Si mai e ceva interesant. E tacerea recenta. Nu numai din partea SUA-ei, ci si UE-ului. Voi observati ca nimeni nu mai zice oficial si in public "ca da, Romania trebuie sa lupte impotriva coruptiei, trebuie sa..., si sa..., si apoi asta..., daca vrea sa fie o tara civilizata si sa sporeasca calitativ?" Numai zice nimeni nimic. Pentru ca si-au dat seama si ei de fake-media ce ii demonizeaza ca strainii pun gheara pe Romania. Discursul si actiunea lor e tot acolo, doar s-au mutat in Statul Paralel. In secret,  in culise, la masa cu SRI si cu SIE. Ghici in ce tari mai fac din astea.

Las Erviciu

... sau servici, varianta gresita, dar placuta auzului romanilor. Am si descoperit de ce s-a ajuns la forma asta: in special din cauza copiiilor. Ei pronunta natural "servici" datorita unor reguli subconstiente lingvistice ce tin de limba romana. Asa imi zice si copilul meu: nu te du, tati, la servici...

De ce nu m-as duce, purcelule? E ca si cum as fura bani de la ei.

1. L-am filmat cu telefonul pe Victor cum sforaia pe nas, cu barba-n p'ept si mana pe maus, in transee birou, langa mine, eu avand neinspirarea sa ma mut langa el. In loc sa ma lase in pace sa citesc si sa scriu bloguri, ma tot trage de mana, batranul, sa imi arate stiri de pe fox news. Le-am trimis a lor mei videoclipul iar mama, sufletista de felul ei, vezi sa nu ii arati lui, saracu' batranel, poate se supara. Stie si el, mi-a zis, ba chiar se mandrea cand imi zicea ca baga 2-3 reprize, una dinainte de amiaza si vo doua dupa, cand scade performanta. As fi vrut sa il pun aici, pentru posterioritate, numai ca eu am trecut de faza aia de roman frustrat si afectat care "da dovezi la lume" ce prosti sunt <insert_here localnicii>, prin asta subintelegandu-se ca romanii sunt un popor glorios si dacic. Asa ca da, nu e ca nu ar fi profesional; nu e moral si nu ma simt eu bine. Am si sters filmarea din telefon. Acum tot ma fute batranul sa mergem sa lucram ceva, i-am fumat din tigari si ma simte ca ii sunt dator.

2. Joia trecuta, dobitocul ala de italiano-american, Arencibia, care ma privea ca un bou cand ii ziceam ceva pana cand am renuntat sa mai vorbesc ca el (iar managerul isi cerea mie scuze pentru el), imi cerea sa setez niste IP-uri pe niste carduri ethernet. Erau gen 172.21.339.x. Dau email ca bos nu e bine. Cum e bai, alea sunt corecte, baga acolo ca e de bine, alea trebuie sa le folosim, da-i inainte. Ca doar asa e in inginerie, ca si in programare, indesi cu forta toate formele in aceeasi gaura, da de o intra vreuna, cum face copilul meu cu cubul ala de forme. Fake it until you make it all the way. Explica-i boului ca adresa IP nu e doar numere aleatorii, au o marime anume, ca sunt octeti, nu merge mai mult de 255 unul. Ala nu e "decat" un standard, aia e limita tehnologica. Si asta de la un om care a terminat cursul cisco industrial, lucreaza de 2 ani in domeniu, si care ma priveste ca pe "omu' care nu prea stie, e prost, si imi sta in cale, eu, carele vreau sa fac treaba". Pentru cei care nu inteleg treaba, e analog cu: vreau o pereche de papuci nr 43 si vanzatorul imi da nr 12, trageti-i in picioare, ca tot papuci sunt si tot un numar ii masoara. Lucru elementar, clasa 1-a in retele de calculatoare. Cel mai de baza lucru; primul lucru pe care il inveti: adresarea IP. Ceea ce imi confirma suspiciunea ca vine la lucru, bate la tastatura, se face ca lucreaza, da la plezneala, se da mare cat de mult lucreaza el si ca altii il opresc. Nota 4, stai jos.

3. Ieri, vine managerul la mine, ma ia prin invaluire, ca securistii: auzi, you take pride in your work? Eu, pe romaneste: haa? Adica cand faci o lucrare, iti place, asa, sa fie bine? Intrebare retorica, ca managerul ma stie ca nu ma misc daca nu vad un sens. Ce puteam sa ii raspund? Oricum nu aveam chef de povesti corporatiste din astea de entuziasmul muncii bine facute, mai ales ca eram nedormit, durmeam cate 5-6 ore pe noapte, adica dorm. I-am zis cand si cand, asa si asa, meh, depinde. I-a placut, surprinzator. Nu stiam ce urmeaza. Apoi m-a rugat sa ma auto-contin. Sa nu cumva sa exclam "ce porcarie" sau sa vorbesc derogatoriu despre gloriosul nostru echipament clientului (mai exact, echipei lor de mentenanta, ca mai apoi aia sa faca telefonul fara fir). Nuuu, ca nu am nimic cu tine (automat am depistat ceva cand mi-a zis asta), doar ca aveam pe colegul ala al nostru, stii, care si-a dat demisia, ca tot vorbea naspa, pana si managerul regional a auzit de el si i s-a plans lui. Ca avem un proiect, un change-request, si stiu ca e naspa si ca nu o sa repare nimic, dar macar sa tacem toti din gura si sa lucram. Intra ore, intra bani. Ok, bos. S-a rezolvat. Altceva? Adica stiu ca niste baieti de la IT de la centru, care nu m-au vazut niciodata in viata lor si corolar, vorbesc despre mine pe-acolo, cum ca le-as fi dat de munca. Asta insemnand ca m-am apucat sa le fac tichete pentru problemele lor vechi de peste un an, ca nu le rezolvau si nu puteam eu sa imi fac treaba confortabil, de pe scaun. Le-am dat de munca = le-am amintit ca trebuie sa si lucre, nu doar sa beleasca cariciu. Sunt tot acolo problemele, apropos, or sa depaseasca bianualul. Ce neprofesional e ala, incurca-lume ala, ce-a rabufnit odata, ca nu poate sa-si faca treaba din cauza noastra!

Servici in America. Inginer m-a facut Republica Socialista Romania, cand eu durmeam in patul de camin ca faceam long-night-uri cu Counter-Strike si Dota. Doamne-ti multam. Asa merge serviciul in Vest, postul asta este enuntarea stereotipurilor. O fi poate si de incurajare, uite, ba, conationalilor, nu stati cu complexul ala de inferioritate in san, ca si astia tot oameni sunt, mai similari romanilor/tiganilor decat ati fi putut crede. Da-i inainte ca sunteti ori average ori mai bine decat average. O paine tot se poate castiga si din munca asta "complicata" de birou, de care credeati ca nu sunteti in stare. IT, Inginerie, Finante, medicina, fie ce o fi. Terminati cu spalatul vaselor si spalarea de bebe batrani la cur.

Iar ca sa revenim la problemele mele de Lumea Intai, discutate azi, in pauza de cafea, e ca nu stiu ce tatuaj sa imi fac. Adica vreau unul, ca toti romanii procopsiti prin strainataturi, ca sa dau valoare la dujman, ca dintele de aur l-am pus, dar nu am nicio idee. Nu am absolut nimic semnificativ, valoros, plin de sens, sacru, principial in viata mea. Daca ma injuri, bineinteles ca imi sare mustarul, dar daca discuti si imi zici lucruri complet contrare opiniilor mele, de Dumnezeu, de poponari, de feministe, de politica, nu am absolut niciun gretz. Colegul meu, ce imi amintea de monstrul-taur din Foster Home for Imaginary Friends, mi le explica pe ale lui: o caracatita, ca asa e porecla neveste-sii, nu glumesc, numele fostei, care a vrut sa il acopere, dar nevasta-sa a zis ca nu o deranjeaza, si un motto decrepit, circa "the satisfaction is the death of desire". Chestii. Apoi mi-a venit ceva in minte, expresia cu care se laudau moldovenii nostri italienizati: ziua lucra, noaptea fura. Un ban, de aur, dac daca se poate, koson, impartit cu o meandra a la Cucuteni in jumatati egale (un fel de yin-yang), cu un om ce secere graul si creste oaia sub soare intr-o parte si pe cealalalta un om ce fura, cu o punga in mana, sub luna. Uite, bai, ca se poate. Ori suntem vlahi neispraviti ori nu mai suntem. Pe piept sau pe spate?