... sau servici, varianta gresita, dar placuta auzului romanilor. Am si descoperit de ce s-a ajuns la forma asta: in special din cauza copiiilor. Ei pronunta natural "servici" datorita unor reguli subconstiente lingvistice ce tin de limba romana. Asa imi zice si copilul meu: nu te du, tati, la servici...
De ce nu m-as duce, purcelule? E ca si cum as fura bani de la ei.
1. L-am filmat cu telefonul pe Victor cum sforaia pe nas, cu barba-n p'ept si mana pe maus, in transee birou, langa mine, eu avand neinspirarea sa ma mut langa el. In loc sa ma lase in pace sa citesc si sa scriu bloguri, ma tot trage de mana, batranul, sa imi arate stiri de pe fox news. Le-am trimis a lor mei videoclipul iar mama, sufletista de felul ei, vezi sa nu ii arati lui, saracu' batranel, poate se supara. Stie si el, mi-a zis, ba chiar se mandrea cand imi zicea ca baga 2-3 reprize, una dinainte de amiaza si vo doua dupa, cand scade performanta. As fi vrut sa il pun aici, pentru posterioritate, numai ca eu am trecut de faza aia de roman frustrat si afectat care "da dovezi la lume" ce prosti sunt <insert_here localnicii>, prin asta subintelegandu-se ca romanii sunt un popor glorios si dacic. Asa ca da, nu e ca nu ar fi profesional; nu e moral si nu ma simt eu bine. Am si sters filmarea din telefon. Acum tot ma fute batranul sa mergem sa lucram ceva, i-am fumat din tigari si ma simte ca ii sunt dator.
2. Joia trecuta, dobitocul ala de italiano-american, Arencibia, care ma privea ca un bou cand ii ziceam ceva pana cand am renuntat sa mai vorbesc ca el (iar managerul isi cerea mie scuze pentru el), imi cerea sa setez niste IP-uri pe niste carduri ethernet. Erau gen 172.21.339.x. Dau email ca bos nu e bine. Cum e bai, alea sunt corecte, baga acolo ca e de bine, alea trebuie sa le folosim, da-i inainte. Ca doar asa e in inginerie, ca si in programare, indesi cu forta toate formele in aceeasi gaura, da de o intra vreuna, cum face copilul meu cu cubul ala de forme. Fake it until you make it all the way. Explica-i boului ca adresa IP nu e doar numere aleatorii, au o marime anume, ca sunt octeti, nu merge mai mult de 255 unul. Ala nu e "decat" un standard, aia e limita tehnologica. Si asta de la un om care a terminat cursul cisco industrial, lucreaza de 2 ani in domeniu, si care ma priveste ca pe "omu' care nu prea stie, e prost, si imi sta in cale, eu, carele vreau sa fac treaba". Pentru cei care nu inteleg treaba, e analog cu: vreau o pereche de papuci nr 43 si vanzatorul imi da nr 12, trageti-i in picioare, ca tot papuci sunt si tot un numar ii masoara. Lucru elementar, clasa 1-a in retele de calculatoare. Cel mai de baza lucru; primul lucru pe care il inveti: adresarea IP. Ceea ce imi confirma suspiciunea ca vine la lucru, bate la tastatura, se face ca lucreaza, da la plezneala, se da mare cat de mult lucreaza el si ca altii il opresc. Nota 4, stai jos.
3. Ieri, vine managerul la mine, ma ia prin invaluire, ca securistii: auzi, you take pride in your work? Eu, pe romaneste: haa? Adica cand faci o lucrare, iti place, asa, sa fie bine? Intrebare retorica, ca managerul ma stie ca nu ma misc daca nu vad un sens. Ce puteam sa ii raspund? Oricum nu aveam chef de povesti corporatiste din astea de entuziasmul muncii bine facute, mai ales ca eram nedormit, durmeam cate 5-6 ore pe noapte, adica dorm. I-am zis cand si cand, asa si asa, meh, depinde. I-a placut, surprinzator. Nu stiam ce urmeaza. Apoi m-a rugat sa ma auto-contin. Sa nu cumva sa exclam "ce porcarie" sau sa vorbesc derogatoriu despre gloriosul nostru echipament clientului (mai exact, echipei lor de mentenanta, ca mai apoi aia sa faca telefonul fara fir). Nuuu, ca nu am nimic cu tine (automat am depistat ceva cand mi-a zis asta), doar ca aveam pe colegul ala al nostru, stii, care si-a dat demisia, ca tot vorbea naspa, pana si managerul regional a auzit de el si i s-a plans lui. Ca avem un proiect, un change-request, si stiu ca e naspa si ca nu o sa repare nimic, dar macar sa tacem toti din gura si sa lucram. Intra ore, intra bani. Ok, bos. S-a rezolvat. Altceva? Adica stiu ca niste baieti de la IT de la centru, care nu m-au vazut niciodata in viata lor si corolar, vorbesc despre mine pe-acolo, cum ca le-as fi dat de munca. Asta insemnand ca m-am apucat sa le fac tichete pentru problemele lor vechi de peste un an, ca nu le rezolvau si nu puteam eu sa imi fac treaba confortabil, de pe scaun. Le-am dat de munca = le-am amintit ca trebuie sa si lucre, nu doar sa beleasca cariciu. Sunt tot acolo problemele, apropos, or sa depaseasca bianualul. Ce neprofesional e ala, incurca-lume ala, ce-a rabufnit odata, ca nu poate sa-si faca treaba din cauza noastra!
Servici in America. Inginer m-a facut Republica Socialista Romania, cand eu durmeam in patul de camin ca faceam long-night-uri cu Counter-Strike si Dota. Doamne-ti multam. Asa merge serviciul in Vest, postul asta este enuntarea stereotipurilor. O fi poate si de incurajare, uite, ba, conationalilor, nu stati cu complexul ala de inferioritate in san, ca si astia tot oameni sunt, mai similari romanilor/tiganilor decat ati fi putut crede. Da-i inainte ca sunteti ori average ori mai bine decat average. O paine tot se poate castiga si din munca asta "complicata" de birou, de care credeati ca nu sunteti in stare. IT, Inginerie, Finante, medicina, fie ce o fi. Terminati cu spalatul vaselor si spalarea de bebe batrani la cur.
Iar ca sa revenim la problemele mele de Lumea Intai, discutate azi, in pauza de cafea, e ca nu stiu ce tatuaj sa imi fac. Adica vreau unul, ca toti romanii procopsiti prin strainataturi, ca sa dau valoare la dujman, ca dintele de aur l-am pus, dar nu am nicio idee. Nu am absolut nimic semnificativ, valoros, plin de sens, sacru, principial in viata mea. Daca ma injuri, bineinteles ca imi sare mustarul, dar daca discuti si imi zici lucruri complet contrare opiniilor mele, de Dumnezeu, de poponari, de feministe, de politica, nu am absolut niciun gretz. Colegul meu, ce imi amintea de monstrul-taur din Foster Home for Imaginary Friends, mi le explica pe ale lui: o caracatita, ca asa e porecla neveste-sii, nu glumesc, numele fostei, care a vrut sa il acopere, dar nevasta-sa a zis ca nu o deranjeaza, si un motto decrepit, circa "the satisfaction is the death of desire". Chestii. Apoi mi-a venit ceva in minte, expresia cu care se laudau moldovenii nostri italienizati: ziua lucra, noaptea fura. Un ban, de aur, dac daca se poate, koson, impartit cu o meandra a la Cucuteni in jumatati egale (un fel de yin-yang), cu un om ce secere graul si creste oaia sub soare intr-o parte si pe cealalalta un om ce fura, cu o punga in mana, sub luna. Uite, bai, ca se poate. Ori suntem vlahi neispraviti ori nu mai suntem. Pe piept sau pe spate?
Iar ca sa revenim la problemele mele de Lumea Intai, discutate azi, in pauza de cafea, e ca nu stiu ce tatuaj sa imi fac. Adica vreau unul, ca toti romanii procopsiti prin strainataturi, ca sa dau valoare la dujman, ca dintele de aur l-am pus, dar nu am nicio idee. Nu am absolut nimic semnificativ, valoros, plin de sens, sacru, principial in viata mea. Daca ma injuri, bineinteles ca imi sare mustarul, dar daca discuti si imi zici lucruri complet contrare opiniilor mele, de Dumnezeu, de poponari, de feministe, de politica, nu am absolut niciun gretz. Colegul meu, ce imi amintea de monstrul-taur din Foster Home for Imaginary Friends, mi le explica pe ale lui: o caracatita, ca asa e porecla neveste-sii, nu glumesc, numele fostei, care a vrut sa il acopere, dar nevasta-sa a zis ca nu o deranjeaza, si un motto decrepit, circa "the satisfaction is the death of desire". Chestii. Apoi mi-a venit ceva in minte, expresia cu care se laudau moldovenii nostri italienizati: ziua lucra, noaptea fura. Un ban, de aur, dac daca se poate, koson, impartit cu o meandra a la Cucuteni in jumatati egale (un fel de yin-yang), cu un om ce secere graul si creste oaia sub soare intr-o parte si pe cealalalta un om ce fura, cu o punga in mana, sub luna. Uite, bai, ca se poate. Ori suntem vlahi neispraviti ori nu mai suntem. Pe piept sau pe spate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu