Mitul dragonului explicat

Cum nastem (imaginam) categorii (concepte abstracte) noi

Monstrul este o fiinta imaginara croita din bucati de animale reale. 

Mintea, asa cum am observat si la AI, nu poate sa creeze categorii din nimic. Ai categoria elefant; ai categoria pasare. Daca ii ceri AI-ului (sau unui copil) sa inventeze o noua categorie, de animale care nu exista, imaginare deci, foarte probabil va crea o categoria combinata din cele doua pre-existente: un elefant cu aripi. Este aceeasi limita a calculatorului care nu poate genera numere complet aleatoare; sunt generate dupa o anumita functie matematica predictibila, iar daca vrei sa le faci suficient de aleatoare, le dai ca intrare o variabila, cea mai des folosita fiind timpul in secunde, care se schimba... de la o secunda la alta. 

Este acelasi proces generator de noi monstri ca in Pokemon sau Yugioh sau jocuri de batai unu pe unu (Mortal Kombat): niciunul nu este, de altfel, unic in mod pur. Pikachu este un iepure care fuge repede ca fulgerul (iepure + fulger); altii sunt doar simple animale antropormofizate sau mixate cu elemente (vulpea, fiind rosie, amestecata cu focul; calul, alergand repede, la fel, are coama de foc si copite de foc). Bulbasaur e doar un broscoi (toad) cu o floare pe spate; charizard e literalmente dragonul, fara nimic altceva mixat. Apar racusori, crabi, cartite, flori, pasari, omide, serpi, melci, testoase - dar, repet, nimic nou sau ultra nou cu adevarat. De fapt, daca ar fi prea nou ar fi iesit o anormalitate ilogica, usor de uitat si de neinteles. Nu ar fi devenit populara / facut priza la oameni.

Grifonul este o fiinta mitologica: corp de leu, cap de vultur, aripi de vultur, cateodata coada cu cap de sarpe la varf. Toate sunt animale de prada pe care omul le-a combinat sa obtina monstrul absolut. Asa cum Jordan Peterson remarca: noi, umanoizii, avem o lunga istorie cu animalele de prada. Serpii ne mancau, avem literalmente vederea dezvoltata ca sa ii detectam mai usor, in regnul animal (maimute, primate) exista frica de ei innascuta (instinctiva). Vervetele (maimute africane) dau semnale distincte de alarma grupului pentru trei rapitori: leoparzi, vulturi si pitoni. Daca semnalul de alarma este pentru leopard, atunci maimutele se urca rapid in copaci; daca semnalul este de vulturi, coboara repede din copaci si se ascund in tufisuri, uitandu-se in sus; daca semnalul este de piton, il cauta pe jos, dintr-o pozitie bipoda. 

Aceste animale combinate dau... grifonul. Dar nu si dragonul, dupa cum vedea mai jos, asa cum ipotezase David E. Jones in cartea An Instinct for Dragons.

Jordan Peterson spunea si de o pisica mare care evoluase sa aiba un colt in partea inferioara a botului: dintr-o muscatura, care era bineinteles in spatele capului a hominidului ce fugea de el, il omora instant, rupandu-i coloana vertebrala de creier. Asta semnifica perioada lunga de co-abitare. Nu mii de ani sau chiar zeci de mii de ani; ci milioane. Avem in ADN-ul nostru asta, ne nastem cu o memorie colectiva ce dateaza de milenii. Pentru ca prima impresia a omului (si, cine stie, si asta ar putea sa fie un instinct prevazator sa nu fim prea invatati de la inceput si sa nu invatam nimic nou in timpul vietii) este ca ritualurile dateaza doar de cateva sute sau mii de ani. De fapt, cum a spus-o profesorul canadian, e fix invers. Nu e exceptia; este regula. Ritualurile provin din strafundurile timpurilor, ca de exemplu, Mos Craciun si bradul de Craciun. Nu e ceva inventat de Coca Cola, scornit pe gaura dorsala, asa, din nimic, prin anii '50. Dateaza macar de 20-30 de mii de ani, doar ca rigoarea stiintifica impune niste standarde imposibile de atins in aceste cazuri. Povestile biblice si basmele la fel.

Concluzia este ca orice fiinta mitologica, de la unicorn, grifon, dragon, orc, varcolac etc este bazata pe elemente de adevar. Cat despre orci (sau elfi, dwarves, fairies, nefelimi, anunaki - sunt acelasi lucru) am spus intr-un alt articol, Foc si Gheata, ca sunt numaidecat alte rase de oameni care s-au razboit intre ele pana cand au inceput sa se mingle-uiasca, generand hibrizi, care la randul lor au generat mitologia nou-nascutului ce salveaza nu doar tribul, ci lumea intreaga, concretizat prin Iisus. Povestea ingerilor cazuri a lui Enoch este acelasi lucru, arhetipul ciocnirii intre doua populatii, una mai avansata decat cealalalta. 

Ce-l face pe un sarpe sa te faca sa tresari si sa-ti faca pielea de gaina mai repede decat rugaciunea Tatal nostru sau de World of Warcraft sade in explicatia simpla: oamenii tin minte lucrurile amenintatoare, nu cele pozitive. Selectia naturala a permis inmultirea indivizilor carora le e frica de pericolele cauzatoare de moarte, neinfricatii sau neprevazatorii mureau primii. Nu tinem minte fluturi sau papagali. Tinem minte insa paianjeni (capuse), serpi, vulturi, lei si lupi. Instinctele nu se transmit prin viu grai; se transmit automat de la o generatie la alta, codificate in ADN. De fapt, noi oamenii, nu avem nici instinctul de aparare impotriva focului - s-au facut niste experimente cu bebelusi de cateva luni care puneau mana in flacara fara sa le fie frica. Pentru ca focul nu a fost niciodata amenintator pentru noi, l-am controlat cum trebuie.

Dragonul Komodo

Stiam de ei dinainte, nu sariti ca auto-suficientii ca voi stiati de ei din Arborele Lumii si Tele-enciclopedia. Dar nu stiam de ei in felul urmator: ca-ti doboara bivolul si caprioara. Lucrurile astea au fost facute posibile cu site-uri obscure de pe internet, mai apoi chiar YouTube-ul nu a mai cenzurat pe motive de cruzime filmuletele. Eu am aflat abia deunazi. Filmutele nu sunt atat de "naturale" cum ar fi cele cu leii ce urmaresc si musca bivolii, sunt mult mai socante si nu au fost date niciodata la televizor, ca la National Geografic, iar pozele din Arborele Lumii si alte reviste erau mai degraba impunatoare, nu salbatice.

In acest articol voi incerca urmatoarea ipoteza: ca mitul dragonului se trage nu din crocodil sau din sarpe ci de la un soparla uriasa, stramosul Komodului, care ar fi coabitat cu oamenii cateva sute de mii de ani, pe undeva prin centrul Asiei. De-acolo au pornit toate popoarele pamantului, purtand in ei memoria genetica, dand nastere la dragoni in tari care nu aveau nici macar serpi in fauna (Irlanda / Scandinavia). Toti oamenii au venit de undeva, niciunul nu a fost cu adevarat sedentar. Iar cu ei au adus miturile.

Concurenta

Dragonul Komodo doboara bivolul. Lasati putin sa se astearna in minte aceasta enormitate si o sa vedeti ca nu e atat de obisnuita. Nu doar ca poate sa omoare omul, este concurent cu el la hrana. Bivolii poarta o semnificatie aparte pentru primii oameni. Foarte probabil simbolismul sau dateaza dinaintea domesticirii vitelor, pentru ca atunci ar fi usor: controlezi populatia cum vrei, duci la monta vaca in fiecare sezon etc. Dar cand ai de-a face cu o populatie de bivoli salbatici, care se inmulteste necontrolat de oameni si de a carui existenta ti se leaga supravietuirea ta, lucrurile se schimba. Capata o dimensiune aleatorie, dupa capriciile naturii (Mamei Natura) sau a divinitatii. Trebuie sa te rogi la Dumnezeu ca sa dea spor bivolului salbatic. Populatiile de culegatori-vanatori nu au garantul culturilor sau turmelor de miei; sunt complet dependente de vanat. Iar noi, oamenii, am fost culegatori-vanatori milionul de ani, doar ultimii 10-11 mii de ani am reusit sa domesticim animale.

Cine reuseste sa vaneze bivolul, practic, aduce mancare comunitatii (bunastare), este asociat cu puterea, cu dominanta, cu victoria in lupta. Deci, barbatii alfa (de la popoarele ancestrale, Moise, pana la vikingii imaginati) poarta pe cap coarnele bivolului. Mai incolo, bivolul insasi (taurul), asociat cu fertilitatea (adica cu ritualurile religioase ca taurul sa devina cat mai fertil ca sa beneficieze intreaga comunitate de oameni), devine divinitate. Este acelasi vitel de aur mentionat in Biblie, similar cu Moloch, acelasi taur al bogatiei ce apare in mitul Minotaurului. 

In Biblie apare conceptul al "cornului salvarii". La vechii greci "cornul abundentei", care era de capra ce e drept, dar si capra face parte din dieta dragonului Komodo. E acelasi lucru: entitatea ce iti asigura bunastare alimentara. Mai incolo, in Psalm 92:10: apare ceva ce este tradus din motive pudice gresit: bivolul salbatic, acum specie extincta, simbolul fertilitatii in vechiul Orient Mijlociu, este transformat in inorog, iar Dumnezeu il unge pe David cu ulei. 

You have exalted my horn like that of a wild ox; fine oils have been poured on me.

alta traducere:

But you have made me as strong as a wild ox. You have anointed me with the finest oil.

De fapt, traducerea reala este asta: Tu [Dumnezeu] mi-ai dat un penis ca penisul bivolului salbatic si m-ai binecuvantat cu sperma cea mai de calitate. "Ulei" si "sperma" este acelasi cuvant in limbile biblice. Neinteleasa de parintii pudici ai bisericii, nu inseamna nimic altceva decat ca Dumnezeu l-a binecuvantat pe David sa inmulteasca tara Israelului, sa o faca fertila, cu multi locuitori. Ca si cum ai spune: "ai umplut campul de flori". Ca sa termin cu tarasenia biblica, prima depictie a lui Yahwe este cea a unui bivol (nici macar antropomorfizat, oamenii de langa el este familia regala).

Acum ganditi-va ca aveti un concurent care va mananca bivolii si caprele: dragonul Komodo. Nu numai atat, e capabil sa va omoare. Logic este sa devina raul absolut. Dragonul va ameninta supravietuirea; va mananca din ce v-a dat Dumnezeu. Va vrea raul. Dragonul mananca lumea. Este devine the World Eater, ca in mitologia nordica, nici macar in sensul direct de a manca oameni, macar ca este capabil si de asta, ci ca mananca sursa de hrana si bunastare si lasa oamenii saraciti pe un camp sterp, ei nemaiputand intretine copii, nemaiavand fertilitate in caz de foamete, la fel cum zice versetul de mai sus. Adica... le mananca lumea lor, la propriu. 

 

Vanatoarea

Socant indeajuns, exista oameni, chiar si azi, in Indonezia, care sunt capabili sa vaneze dragonul Komodo (pe care il mananca, desigur). Dragonul Komodo se refugiaza in gaura lui din pamant - atentie, vagauna din munte mitica, care exista pana si in povestile noastre populare, de la Petre Ispirescu, unde se mentioneaza si piatra care poate sa astupe gaura. Omul astupa o gaura (daca cuibul are doua gauri), iar la cealalalta pune foc (suna cunoscut? Hercule?) ca sa scoata dragonul afara, unde il asteapta cu o cusca facuta din bambus. 

Deci, se poate. Omul poate sa omoare dragonul, chiar in cuibul lui, fix cum vanatorii de dragoni din Gothic 2 se duc in cuibul dragonilor, undeva prin vagauni de munti, ca sa ii omoare. Omorarea lui aduce bunastare: hraneste toata familia, iar alte animale, ca bivolii salbatici, sunt crutate. Omul devine erou: a infruntat si omorat raul absolut, pe sarpele cel viclean. Literalmente "a salvat lumea". Devine Sfantul Gheorghe, ilustrat calare pe cal de la domesticirea calului incoace, desi inainte nu era. Iar mai incolo, devine insasi dragonul, asa cum eroii ceilalti purtau coarnele bivolului, devenind bivoli. Pentru ca omul este ceea ce mananca. In Evanghelia lui Toma:

Jesus said, "Blessed is the lion that's eaten by a human and then becomes human, but how awful for the human who's eaten by a lion, and the lion becomes human."

iar, mai incolo, insasi ucenicii lui Iisus i-au mancat corpul si baut sangele, ca sa devina El. Mitologia asta e atat de straveche, de consumarea unui zeu batran ca sa oamenii devina ca el, incat se gaseste si la populatiile americane (azteci, maiasi etc). Foarte probabil provine din hat, strafundurile africane, unde negri manca testicule de taur ca sa capete virilitate sau inima de taur ca sa capete curaj.

Asadar, avem "dragonii" - soldati imperiali francezi, cat si Ordinul Dragonului, din care si Vlad Tepes al nostru facea parte, inglobandu-si in nume Dracul, la fel ca multi alti lideri de atunci: Draco la spanioli, Drake la englezi etc.

Focul

Dragonii Komodo sunt putin studiati, nici cercetatorii nu stiu exact ce au in gura: glande ce secreta venin sau doar saliva este plina de bacterii, incat un bivol muscat moare de la o muscatura. Sau poate ca le are pe amandoua. Ba chiar anul trecut s-au mai facut un studiu, doua pe ei, deci extrem de recent. O muscatura la piciorul unui hominid ar putea sa "arda", adica sa-l usture atat de tare incat sa simta ca si cum l-ar arde focul. 

Ideea asta e veche de cand e lumea, dar e si e corelata si cu serpi. In Biblie se spune de ura dintre Eva si sarpe, unul va zdrobi calcaiul iar ea ii va zdrobi capul. Nu e vorba de calcai; e vorba de spatele gleznei. Si nu e vorba de un picior in general, de mana, sau de corp, unde ar putea musca un sarpe ascuns sau chiar intr-un copac; e vorba de spatele de jos al piciorului, adica fix de zona unde un dragon komodo ar putea musca un om in alergare, fix cum musca bivolul in alergare in filmuletul dat mai sus, pe youtube. Deci, nu este chiar sarpe. Iar sarpele are rol si regenerativ, din gura lui se poate face medicament, fix cum scuipa in paharul lui Hipocrate, sau cum se incolaceste pe toiagul lui Moise sau a lui IPS Daniel, sau asa cum erau descrisi serafimii din biblie: serpi inaripati (seraph / serpentina), care, printre altele, dupa izgonirea oamenilor, pazeau poarta Edenului cu... sabii de foc. Sabia = limba. Adica scuipa foc pe gura.

Deci, focul dragonului este diferit de veninul sarpelui, cel mai important argument fiind ca din gura lui nu se poate face medicament. Dragonul nu este ceva de studiat, admirat in viclenie etc, este raul absolut, il omori cat de repede poti sau fugi cat de repede poti.

 

Capetele

Cand mananca bivolul, se aduna intreaga familie de dragoni. Imaginea este nelinistitoare, pentru ca formeaza o masa compacta de rau absolut. In limbaj primar, un grup de reptile poate fi egal cu un monstru cu mai multe capete. La nivel abstract, este fix acelasi lucru. O primata ar putea dezvolta un sunet distinct pentru un individ singular (probabil ratacit si netru) si alt sunet distinct pentru o masa de indivizi (la vanatoare si pusi pe treaba). Sunetul este cuvantul. Un "grup de indivizi" este un singur cuvant / sunet. Practic, echivalentul unui "monstru", a unui pericol, in limbajul modern.

Asa s-ar explica Hidra. Mai multe capete reprezinta "mai multi indivizi". Pentru ca vaneaza / ataca in grup. Hercule ataca si taie un cap (sau da cu barosul in alte imagini) si "rasar" alte 3 in locul lui. Ii omoara si pe aia si mai vin inca sapte. Pana la urma prinde spila si pune o piatra mare pe Hidra. De fapt, pune piatra pe gaura din pamant de unde dragonii tot ieseau. Le strica cuibul, ca sa nu mai rasara altii fara numar, nici acum, nici pe viitor. 

 

Marimea

Dragonul Komodo atinge greutati de 200-300 pounds (90 - 130 kg) si o lungime de 10 feet (3 metri), iar specia sa dateaza de circa 4 milioane de ani. In contrastul cu primii oameni:

Homo Heidelbergensis lived in Europe and Africa between 700,000 and 200,000 years ago; males stood at an average of 5 feet 9 inches, while females were shorter, with an average height of 5 feet 2 inches. Homo floresiensis, nicknamed "the hobbit," lived in Asia between 95,000 and 17,000 years ago and was much shorter; evidence from a female skeleton suggests an average height of a little more than 3 feet.

3 feet inseamna 1 metru. Asadar, exista o perioada in care oamenii au co-abitat cu dragonii, foarte indelungata, iar dragonii erau de 3 ori mai mari decat ei, ce ar corespunde fix marimii mitologice (Game of Thrones, Skyrim, Lord, The Hobbit etc). 

Pentru crearea unui dragon urias, nu ai nevoie ca dragonul sa fie urias, de 1 tona, de exemplu. Este indeajuns omul sa fie fie de 1,2 metri inaltime si de 40 de kg. Nu ai nevoie de afirmatia prosteasca cum ca oamenii au coabitat cu dinozaurii ce o fac creationistii ca sa explice a) varsta pamantului tanar de 5000 de ani si b) imaginile cu dragoni. Este indeajuns sa ai o specie de soparle. Apropos, daca nu stiati, reptilele pot sa creasca la nesfarsit - nu au limite de oprire, insa si conditiile de mediu trebuie sa fie potrivite: mai mult oxigen in aer, de exemplu. Prin care s-ar explica vaporii de sulf sau otravitori ce sunt imaginati in filme si jocuri medievale in cuibul dragonului.

Zborul

Credeati ca le stiti pe toate. Nu. Dragonul Komodo depaseste la alergat omul pe distante scurte. La cat pare de greoi, este extrem de agil, este ca ursul. Daca un om normal fuge cu 13-15 mile pe ora, dragonul Komodo fuge cu 20 de mile pe ora. Indeajuns sa ajunga un om ce fuge de el si sa-l muste de spatele gleznei. Un om, sub presiunea adrenalinei, sau un grup de oameni, sub psihoza colectiva, ar putea lesne sa spuna de un dragon Komodo ca "a zburat" pe ei. Altfel, cum i-ar fi putut ajunge, o soparla atat de greoaie?

Acum, grifonul este inaripat pentru ca este element primit de la vultur. Dar dragonul nu este reprezentat cu aripi de vultur, ci de liliac, iar dragonul chinezesc nici macar nu are aripi (vom vedea mai jos de ce). Aripirile dragonului nu sunt primite de la vreo pasare de prada. Deci nu este aceeasi constructie a grifonului. Al doilea la mana, mai sunt alte constructii ne-grifonice: calul inaripat Pegas, care nici macar nu este rau, ci neutru, ba chiar un instrument mai degraba decat un companion/camarad, zeul Hermes, care are aripi la picioare, din nou, mai degraba neutru decat violent, leul inaripat - o alta reprezentare a grifonului, dar de data asta, nu are cioc / cap de vultur, ci cap de leu (sau de capra sau chiar toate trei combinate in Chimera). Deci este distinct de grifon cat si de leii aceia chinezesti inaripati din fata bufeturilor chinezesti. 

Zborul nu inseamna nimic altceva decat iuteala. Si nu o iuteala simpla, ci o iuteala mai mare decat a omului in alergare. Si nu e ceva de neglijat, caci iuteala aceea inseamna un bilet catre moarte. Cum ai explica in limbaj primitiv, sunete de primata, unui trib strain, nepus la curent, de pericolul dragonului? Cum ti-ai feri adolescentii tribului, care tin mortis sa-si exprime teribilismul varstei prin jocul cu focul, jocul cu un criminal atat de feroce, care pare atat de greoi? Pai, simplu. In primul rand nu ii spui ca fuge. Ii spui ca zboara. Zborul nu inseamna doar falfait de aripi pe cer. Zborul inseamna ca nu il poti depasi in fuga si te ajunge din spate si-ti da pe la spate atat de rapid incat pare ca te "rapeste", asa cum te rapeste un uliu din zbor. Inseamna ca asa de repede se deplaseaza incat picioarele nici nu ii par sa atinga pamantul, zboara deasupra pamantului. Serpii, dragonii, leii - au aripi = sunt mai iuti decat tine.

Mai incolo, cum explici, in limbaj de hominid, ce tocmai ai descoperit focul (adica de cateva zeci/sute de mii de ani), fara sa intelegi conceptul abstract al veninului, ca gura dragonului komodo este veninoasa? Pai, simplu: arati catre o flacara si apoi arati catre gura. Deci, dragonul scoate flacari pe gura. Muscatura lui te arde.

Este acelasi mecanism ce a dat nastere mitului cum ca porcii spinosi sunt capabili sa arunce cu tepi dupa tine ca niste sulite; sau malaria - mal aer - aer necurat, pentru ca desi malaria nu se raspandeste prin aer, se raspandeste cu ajutorul tantarilor care colcaie in mlastini, deci, unde aerul nu este curat.

Dragonul mitic

Dragonul de uscat

Este urmatorul:

• este mare, mai mare decat un om de vreo 3 ori
• are 4 membre (sunt reprezentari mai vechi cu 2, dar alea sunt un mix cu sarpele sau balaurul de apa), dar niciodata nu este reprezentat fara ele; deci, este in mod puternic distinct de sarpe
  
• are gheare, care s-au confundat si apoi interpretat gresit cu elementul vultur din grifon; dar nu e cazul in mod obligatoriu, caci ghearele dragonului, la fel ca a oricarei reptile, sunt aceleasi ca a unei pasari de prada; intre reptile si pasari granita este foarte obscura, iar unii biologi ii considera ca fiind aceeasi ramura taxonomica, de la dinozaurii cu pene pe corp pana la crocodilii si cormoranii zilelor zilelor curente
• are aripi, cele mai multe, daca nu toate, asemanatoare cu unui liliac; adica cum ar fi avut si o reptila in realitate, daca observam o iguana cu coama, sau vreo specie de Komodo ce si-ar fi pastrat o membrana primitiva aviara la sub-brat; din nou, se diferentiaza puternic de grifon si de elementul vulturului
• scuipa foc pe gura, ceea ce semnifica un oarecare venin; nu are niciodata de-a face cu vreun remediu sau vreo iscusinta de care s-a facut responsabil sarpele; focul lui este complet rau, dauneaza, nu vindeca, nu este nimic de tras invatatura despre el; dragonul, deci, se delimiteaza de elementul sarpelui (fie cu aripi, fie cel din coada grifonului)
• este pe uscat; lucrul acesta este important, dupa cum vom vedea mai jos (mai mult in munti sau in vagauni din munti), intocmai cum dragonul Komodo traieste intr-o gaura in pamant, reptilele, de obicei, sapa gauri; muntii sunt zone nefertile si nu chiar usor de trait, locuri exotice unde oamenii se aventureaza cam fara motiv si cu o oarecare frica; asocierea este facuta automat: daca noi nu avem sa-ti aratam dragoni aici, desigur, sunt undeva acolo, intr-o tara unde noi nu am fost niciodata (de asta apareau dragoni pe hartile medievale, sau in China fictiva a lui Marco Polo); dar nu numai atat, zboara si scuipa foc, deci cum ar putea sa fie un animal acvatic?
  
• intotdeauna pazeste ceva pretios; ascunde ceva sau cere tribut o fecioara; intocmai ca zmeii lui Praslea cel Voinic, toti fura ("rapesc" - suna cunoscut) o fata; in legendele anglo-saxone, mineri prin excelenta si prelucratori de metale, pazeste aurul, comoara de aur, din simplul motiv ca datorita climei nu erau atat de libidinosi ca oamenii din zonele calde, iar valoarea la ei a devenit monetara / obiectiva - aurul, fix asa cum este si in Vestul capitalist versus de Estul socialist, unde banul primeaza inaintea omului. Asadar, in climat cald comoara este o fata de maritat sau un copil, in climat cald comoara este un metal sau pietre pretioase.
  
• cateodata este descris ca avand mai multe capete; este cazul la noi, romani (bineinteles, preluati de la altii, ca grecii), desi la anglo-saxoni ramane cu un singur cap; motivul, spus mai sus, este vanarea in haita

Acesta este dragonul nostru. This is our Hitler. Acesta este dragonul din cartile de povesti, pe care el il corelez cu o soparla uriasa tip Komodo. 

Dragonul de apa

Dragonul este distinct de balaurul din haos (apa), cel putin pe jumatate; balaurul din apa s-ar explica cu crocodilul, intri in apa (haos) si te ataca acolo, de unde pandeste inert din fundul gropii (vorba vine). Sunt multe reprezentari ale lui cu caracteristici acvatice: Tiamat, la vechii babilonieni, este un dragon, dar nu cu corpul de leu, ci cu coada prelungita care de sarpe, inca incolacita. Dragonul chinezesc nu are aripi, nici nu arunca cu flacari, iar cand "zboara" este calare pe un nor. 

Confuzia este datorata si faptului ca dragonii acestia s-au suprapus unul peste celalalt, mai incolo si peste sarpe de-a dreptul. Dar nu; sunt distincti. Caci ce legatura ar avea un dragon cu aripi si care scuipa foc si care locuieste in vagauni de munti cu apa? 

In mod clar este vorba de alt dragon, dragonul de apa. Acest dragon are caracteristici acvatice si este asociat cu apa si, implicit, cu fertilitatea. Dragonul chinezesc este asociat cu fertilitatea. Logic, de altfel, pentru ca in zonele musonice sau inundabile, cand "da" apa, vine si uda ogoarele, dar, in acelasi timp, aduce cu ea pradatori ca crocodili, serpi, lipitori, pesti cu forma serpentina, melci (slugs) otravitori - care au fost colapsati toti in dragonul de apa care pandeste, in Leviatan. Asa ca trebuie sa fii precaut cand umbli pe ogorul de orez, caci pericolul pandeste sub apa.

Cartea "the Fool" din tarot, cel putin pe vremuri, infatisa un om fara griji, care dansa sau se plimba neprecaut pe marginea unei prapastii; este insotit de catre un caine; prapastia este intotdeauna plina de apa, iar in apa era un dragon cu gura deschisa. Reprezentarile mai noi, desi au pastrat apa, au eliminat dragonul. Aceasta imaginerie este bazata pe constelatii: neghiobul, cainele, dragonul. 

Dar, asa cum am spus, dragonul de apa nu este relevant pentru articolul acesta, care incearca sa gaseasca o legatura intre dragonul Komodo si umanitate; dar, trebuia explicat, ca sa intrevada confuzia si sa se discearna diferenta. 

Cele doua simboluri sunt colapsate si amestecate de mult, de pilda, in Biblie, desi este vorba de o un dragon sadea, din ala ce musca si isi pune pecetea pe tine, sortindu-te mortii, in acelasi timp se spune cum va veni Salvarea si il va arunca in haos, in abisul (acvatic), in apa deci, de unde venise. 

 

Fecioara

M-am gandit mult care ar putea fi semnificatia comorii. Si am gasit-o dupa cateva jumatati de ora. Am ipotezat si asta, si corelatia intre fecioara (sau comoara de aur). Jordan Peterson este prea pretentios, mult prea abstract ca sa mai capete sens: haosul pentru el este zona de inconfort, straina tie, unde te duci, ca sa il infrunti, iar comoara poate fi beneficiile dobandite prin descoperirea/imblanzirea salbaticiei: locuri noi de pescuit si vanat etc. Mult prea abstract. De ce nu ar putea sa fie fix ceea ce este? Adica o... fecioara?

Poate ca nu o sa ma credeti, dar in trecut un copil nu era mare branza. Nu era valoros. Nu era ca azi, cand copilul este lumina ochilor mei. In trecut copilul era la acelasi nivel cu un carlan. Un miel. De fapt, sacrificarea copiiilor este cam des intalnita, de la cartaginieni pana la Avram evreilor, care vroia sa-l sacrifice pe fiul sau pe altar. Chiar si azi sunt niste populatii primitive prin Asia Centrala care, cateodata, daca au gemeni, isi trantesc copiii de pamant ca sa ii omoare. De ce? Nu se stie exact, fie ca impune o povara pe familie, fie ca nu au diversitatea necesara (gemenii sunt cam la fel) ca sa confere specializari necesare supravietuirii grupului. Cand ai 5-10 copiii, oarecum nu mai conteaza ca moare unul. Faci altul si asta este.

Stiti ce era insa valoarea absoluta? Tranzactionata fix ca mancarea pe vremuri de foamete sau aurul si nestematele? Femeia. Femeia, capra sau vaca absoluta. Nu numai ea in general, ci cea virgina - adica cea tanara, nepatata de altii, capabila de a-ti purta copii. Ea era capabila de a aduce bunastare unui barbat, prin facerea de copii si ingrijirea gospodariei. De fapt, de-asta si Maria este Fecioara, ba chiar a dus mai departe mitul, dand nastere Salvatorului, copilul ce salveaza tribul. In vremurile noastre s-a raspandit propaganda cu "ne omoara copiii". Adica daca vrei sa demonizezi pe cineva, la nivel absolut, spui ca iti omoara copiii. Propaganda asta e veche, dar nu atat de veche. Am vorbit despre ea aici. Foarte posibil in trecut, daca vroiai sa demonizezi pe cineva, adica ca face raul absolut, spuneai nu ca iti omoara copiii, care erau expandables oricum, ci omoara fecioara, un bun tranzactionabil, un copil de altfel, caci era virgina, deci tanara, 12-13 ani, nu numai cu potentialul de a cladi o familie (ba chiar un trib), ci chiar cu rasplata gratificata instant: sexul imediat urmator.

Asadar, dragonul cere tribut o fecioara, sau pazeste fecioara. Vine eroul si omoara dragonul si salveaza fecioara. Sfantul Gheorghe este croit fix pe eroul asta, care inaintea crestinismului se numea cavalerul trac si inaintea cavalerului trac probabil nici nu era calare, caci nici macar nu se domesticise calul. Mitul salvarii fecioarei a contaminat pana si pe Sfant: the story of his rescuing a Libyan king’s daughter from a dragon and then slaying the monster. Adica una paradox, caci un sfant neprihanit salveaza o virgina (Virginia din Harry Potter, Guenevere din regele Arthur) care, teoretic, si-ar desface picioarele pentru el. Simbolul a fost modificat pe gustul timpului chiar pastrand urmele ne-koshere.

Sacrificiul copilului (sau a lui cineva) se explica numaidecat privind turmele de bivoli prin apele pline de crocodili ai Africii. Acolo, intervine un sentiment de turma. Un bivol mai batran sau mai bolnav "se sacrifica". Si nu se sacrifica de benevol, asa cum crede lumea, ba, dimpotriva, are instinctul de conservare sanatos. Ci il imping ceilalti. Vorbesc serios. Prostul satului, fraierul turmei, pe cine a picat magareata, tragerea la sorti - astea sunt toate vorbe pe aceeasi lungime de unda. Cineva sacrifica pe cineva ca turma sa scape. Crocodilul incepe sa-l clontane preocupat; ceilalti trec apa repede asigurati. Acelasi simbol este interpretat in mitul zeului Mitras: eroul face sacrificiul, omoara bivolul, ca sa se poata continua ciclicitatea noapte-zi; trebuie sa sacrifici ca sa treci mai departe - religie foarte bine raspandita printre legionarii romani care, desigur, trebuiau sa omoare 2-3 sateni recalcitranti in fata semenilor lor ca sa poata da de inteles satului sa plateasca tribut, deci, sa asigure bunastarea imperiului.

Este imposibil ca la populatiile umane timpurii, intelegand lantul trofic, sa nu incerce sa se joace cu natura (sistemul), in avantajul propriu. Sacrifici un copil, la cine ii vine randul sau tragi la sorti, il dai monstrului din imprejurime, ca sa ii inchizi gura, ca sa nu vina dupa tine sau dupa altul. Literalmente il hranesti. Ii dai ce ii trebuie ca sa ii tii gura inchisa (aceeasi mentalitate este si la hawaieni care aruncau fecioara in vulcan ca sa il linisteasca). Mai incolo, cu aparitia armelor si a sofisticarii vanatorii, cat si cu aparitia zidurilor de aparare (de aceea Paradisul se traduce prin "gradina inconjurata de zid" - tocmai ca sa nu intre serpii sau dragonii sau leii), pericolul nu mai era el. Religia l-a abstractizat: nu mai dam copilul sarpelui, ca sa fie plin luna aceasta, ci... il ardem pe rug, ca sarpele sa se hraneasca din fumul sangelui sau, de data asta un sarpe imaginar, din vazduh, si nu unul fizic, de pe pamant. Il sacrificam divinitatii. Ritualul este pastrat, doar abstractizat. Avram este primul care realizeaza inutilitatea lui: bai, pana la urma este vorba de un copil si este al meu. Ia copilul si il inlocuieste cu un berbec, trisand jertfa. Dar este primita. Copilul este mai valoros decat sacrificiul in sine. Insa stereotipul s-a pastrat, caci Iisus, copilul Fecioarei, denumit Salvatorul (care salveaza toata turma, deci), se ofera el insusi pentru sacrificiu, nu este nevoie sa fie impins cu forta de la spate de altii. Alt nivel de abstractizare si mai superior. Te sacrifici tu ca sa ii salvezi pe altii, de la sine decizie. Complex si uimitor la ce s-a ajuns prin simpla evolutie, nu prin nastere instantanee - simbolurile, deci, au evoluat cu umanitatea, nu s-au nascut din nimic.

Oarecum, eroul ce invinge dragonul (Perseu, Sfantul Gheorghe etc) este un fel de Avram. Vine la niste oameni, posibil face parte dintr-un trib strain de locurile acelea si mai avansat (fix cum zice povestea), ii priveste pe localnici cu mila datorita primitivismului si barbariei lor, dezleaga fecioara si o salveaza de la jerta, si le demonstreaza ca poate "invinge dragonul", fara a mai fi nevoie de nicio jertfa. Iar oamenii il primesc ca pe un erou; iar el isi trage partea, adica fecioara, care vine cu zestrea de printesa.

Calcaiul lui Ahile

Il avem deja pe Hercule care a invins Hidra. Desigur, nu poate sa fie Ahile, eroul razboiului Troian - el se lupta cu troienii, nu cu dragoni. Mitul lui Hercule a eclipsat tot; asadar, cauza slabiciunii calcaiului lui Ahile este necunoscuta si explicata foarte prost: ma-sa l-a tinut de el in timp ce-l imuniza scaldandu-l in raul Styx. Explicatie slaba, caci putea la o adica sa schimbe punctul de aninare, sa-l tina de celalalt calcai si sa-l scalde inca o data, sau sa-l tina de maini si sa ii inmoaie doar calcaiul neudat.

In al doilea rand, nu este vorba de calcai, ci de tendon, de partea din spate a piciorului. Acum, daca ati fost atenti si ati dedicat putin efort sa vizionati filmuletele cu dragonul Komodo care doboara bivolul, o sa observati ca muscatura veninoasa are loc fix... in acelasi loc: in partea din spate a piciorului. Omul sau bivolul fuge, dragonul zboara dupa el, sufla foc prin gura lui, il musca de picior; omul/bivolul se prabuseste. Este marcat cu semnul fiarei. 

Nu exista absolut nicio alternativa la aceasta ipoteza; calcaiul lui Ahile este fix acelasi lucru cu calcaiul Evei, cauza fiind cea mai susceptibila parte a corpului unde are loc muscatura dragonului/sarpelui, ori din neprecautie ori din fugire de el. Cum ar putea, de altfel, un erou razboinic supradotat, sa fie doborat de o sageata in... calcai? Da, intelegem, s-ar putea explica prin taierea avantului lui, reducerea agilitatii, dar... Ahile nu era nicaieri descris ca avand calitatea de a alerga repede, ci doar ca un erou imun, mai putin... calcaiul. 

Semnul fiarei

Decurgand din discutia de mai sus... cine primeste semnul fiarei, adica muscatura veninoasa, este sortit mortii. Este in mod clar mostenire de aici, caci moartea este inevitabila, atat de la un sarpe veninos cat si de la un Komodo. Acum, pe parcurs, a suferit modificari, de la tendonul lui Ahile s-a trecut la frunte sau mana dreapta. 

Explicatia e uluitor de simpla: in vremurile acelea, daca vroiai sa faci un census... marcai oamenii cu cerneala. Nu pe picior, unde nu s-ar putea observa imediat, ci pe mana dreapta sau pe frunte. Mana, de fapt, nu are nicio relevanta care anume este; dar pentru ca majoritatea covarsitoare a oamenilor sunt dreptaci, au intins, bineinteles, mana dreapta ca sa fie marcati. Partea corpului observabila imediat - fruntea, este, desigur, destinata sclavilor sau celor cazuti in dizgratie. Daca ai de-a face cu un hot repetat, este logic sa-l insemnezi pe frunte cu "hot" ca oamenii de rand sa stie sa se prinda de portofel cand trec pe langa el. Aceeasi simbolistica se regaseste si in Naruto, in episodul cu Neji, care, dandu-si jos bandana de pe frunte, arata un semn de colivie, tribal, ce il mentine intr-o patura inferioara si subordonata de ramura superioara a tribului. Aceasta nu este o scorneala puerila, "din desene animate", aceasta imaginerie este cunoscuta de zeci de mii de ani de nativii japonezi, probabil Ainu, care se picteaza pe fata. 

In India s-a pastrat traditia marcarii: cei care se duc la votare sunt insemnati cu tus greu spalabil pe un deget. Nu doar atat, dar statul incurajeaza mersul la vot oferind reduceri de pret (la benzina, de exemplu) tuturor care prezinta degetul marcat. 

Teoretic, nu ar fi nicio problema cu aceasta insemnare. Dar de ce ar fi privita in mod negativ? De ce s-ar speria lumea de un census antic? S-ar putea explica ca fiind oameni anti-sistem, sclavi care se emancipeaza sau eschivarea platirii taxelor, implicit, loialitatii. Dar, totusi, nu pare sa fie suficienta; de ce se numeste semnul fiarei si de ce toti insemnati vor muri negresit pentru ca se considera ca au fost loiali fiarei? 

Adica... o alta explicatie ca este o ramasita in memoria colectiva (memoria sangelui) de la muscatura veninoasa a unui dragon Komodo? Iar in vremuri de neliniste a puterii orice census sau insemnare ca sclavi sa fie evident sa fie propavaduita ca o muscatura de dragon? Daca esti loial Babilonului ce tocmai te-a cucerit, si vei primi semnul lor pe mana dreapta, vei muri negresit? Asadar, nu censusul in sine, cel de care fugea Fecioara Maria, schimbandu-si cuibul, sa scape de el, era raul; ci asocierea prin propaganda politica a acelor vremuri cu muscatura dragonului. 

 

Concluzie

Dragonii din Skyrim, Biblie, povestile medievale saxone, cultura chineza a dragonului etc s-ar putea baza pe o specie de dragon Komodo cu care oamenii au avut de-a face acum cateva zeci sau sute de mii de ani in urma. Ca doar nu a cazut din aer. Daca nici asta nu este impresionant, atunci nu stiu ce ar putea sa fie. Si nu este un sarpe; nu este un grifon. Dragonul este o soparla uriasa cu muscatura veninoasa ce fuge mai repede decat omul si ii mananca caprioarele si bivolii salbatici pe care si el ii vana.

Cei care au contruit filmele si jocurile gen Lord of the Rings si Skyrim si Mario le-au construit pe ceva ce aveau deja acolo, nu le-au scornit din senin. La fel, oamenii au rezonat bine la ele, pentru ca nu sunt scorneli prostesti din nimic. Pentru ca exista deja receptori in ei. Vezi sarpele, ti se face frica, el este Raul, vine eroul, este Binele, ii taie capul. Povestea umanitatii de la primate incoace. Nu dateaza de zeci de mii de ani. Dateaza probabil de milioane de ani. Nescrisa la inceput, poate chiar nici vorbita. Cand a inceput omul sa vorbeasca a vorbit despre ea. Cand a inventat desenul a desenat-o. Cand a inventat camera de filmat si animatia CGI a facut filme. Cand a inventat calculatorul a facut jocuri. Cand a scornit religia l-a inglobat in ea. Cand a aparut clasa nobiliara i-a identificat cu ei (la fel cu constructiile lei, vulturi, dragoni, inorogi). 

La o adica, si celtii Vestului au venit de undeva din Asia Centrala, acum vreo 2000-3000 de ani in urma, nu? Inainte cu 100.000 de ani unde au fost? Pentru ca in trecut populatiile niciodata nu erau sedentare, asta e doar de-abia de acum 1000 de ani incoace, de cand s-au sedentarizat oamenii intrucatva de au reusit sa-si traga granite si sa se declare tari. Adica fix oamenii care au blazoane cu dragoni, care au nascocit cele mai fantastice povesti cu dragoni, nordici ce nu au nicaieri schelete de dinozauri pe care i-ar putea interpreta ca schelete de dragoni, irlandezi ce nu au niciun sarpe in Irlanda, vikingii ce-si denumeau barcile "dragoni", francezii ce creasera ordinul Dragonilor si scotienii ce au inventat monstrul din Loch Ness, au pornit, la origine, acum sute de mii de ani, din acelasi loc cu dragonii Komodo, ca sa ii redescopere in lumea moderna doar in... 1910.