sau cum prezinta tiganii o idee veche de 200 de ani ca fiind originala si pretabila zilei tehnologizate de azi.
Shit-skins, asa cum sunt numiti in US in cercurile alt-dreptacilor pe facebuci, tin cu tot dinadinsul sa ne invete cum sa dai bine la un interviu de angajare.
Filmuletul se gaseste aici, dar, daca cumva din cauza drepturilor de autor dispare, da-ti un search la
Attitude Matters. Well articulated in this Interview Video sau ceva de genul.
Regizarea e destul de buna, trebuie sa fiu sincer in toata rautatea mea, poate putin lucrat la camera, iar actorii sunt foarte foarte buni. Insa ideea e cretina. Si e veche. Nu e nimic rau ca e veche, dar prezentata ca si cum ar avea vreo aplicatie in ziua de azi, in special in domeniile ce necesita inteligenta si creativitate, este o basina cu miros de curry in fata intelectului meu.
Petre Ispirescu - Scrie logofete, scrie!, culeasa prin 1879, cu posibila provenienta din bazinul turcesc, apropiat de peninsula indiana, iar eu ipotezez ceva pe aici. E pe wiki, pentru ca e gratis. De fapt, e asa de scurta ca o si pun aici.
Era un boier poznaș, căruia nu prea putea să-i intre în voie fitecine. Odată, avînd trebuință boierul de un logofăt, dete sfară printre logofeți despre una ca aceasta.De îndată droaia de logofeți începu a merge la boierul, și cu metanie plecată, cerea să fie priimit în slujbă. Boierul, care știa că numai să arunce cu căciula și va veni o spuză de logofeți, ca părul din cap, se ținea cam greu. Și cum era și de poznaș, pe fiecare din logofeți cum venea, așa îl trimetea să se plimbe.Un potcaș de logofăt, însă, îi veni de hac. Cum se înfățișă la boierul, nu știu ce făcu, nu știu ce drese, că boierului îi cam plăcu boiul, înfățișarea și vorbele lui, căci, ce e drept, erau hazlie ș: țanțoșe. După ce îi arătă hîrtie și condei, îi zise și lui, cum zisese și la toți ceilalți logofeți, care mai venise:Scrie, logofete!— Scriu, boierule, răspunse el.Și după ce scrise aceste vorbe, stătu. Boierul, văzînd că așteaptă și nu mai scrie, îi zise iarăși:— Scrie, logofete, scrie!— Scriu, boierule, scriu.Astfel merse treaba pînă de vro cincisprezece, douăzeci de ori.În cele de pe urmă, luă boierul să vază ce scrisese.— Tu ești de mine, por’-de-cîine, îi zise boierul și de astăzi chiar să știi că ești în slujba mea.— Mă cam bătea pe mine gîndul despre una ca asta, boierule, răspunse el zîmbind.Apoi, luîndu-și inima în dinți, întrebă și el pe boier, zicînd:— Te rog, boierule, ia spune-mi de ce nu ți-a plăcut scrisul de la nici unul din cîți logofeți s-a înfățișat la d-ta?— Să vezi, tu, mă, scrisul la mai mulți mi-a plăcut, dar ceea ce scrisese nu mi-a plăcut. Unii îmi scria Tatăl nostru, sau Crezul pare că eu aș fi fost popă. Alții îmi scriau la jelbi cu genuchi plecate și cu lacrămi fierbinți, de cît p-aci era să mă opărească. Iară alții mizgăleau hîitia cu niște zapise și cu niște fleacuri de parcă le vîndusem vrodată brînză, și d-aia le-am dat tutulor răvaș de drum. Tu însă n-ai scris așa frumos cum unii din logofeți scrisese; dară n-ai ieșit din cuvîntul meu. Și să știi, tot așa să umbli cît vei fi la mine, c-apoi te așteaptă falanga.
Iar prin asta se stie tot filmul. Sincer, acum ca ati citit povestea, nu-i asa ca va vine sa credeti ca filmul este de prisos?
Tind sa cred, totusi, ca in lumea turcizata si bacsis-izata de pe meleagurile noastre de odinioara, povestea are alt talc. Nu cel mai neprihanit si cu credinta de dumnezeu a castigat intrecerea. Nici cel care e bun la vorba si lung la limba. Nici cel rational, lesne manuitor de integrale si ecuatii matematice. Ci a castigat cel care a scris, fara nicio imaginatie sau educatie, exact ce a zis boierul/managerul. Nu e nimic inteligent acolo. E doar un joc de cuvinte vechi de 200 de ani. Unii dintre voi ati putea argumenta: da, dar logofatul este doar o masina de scris moderna. Corect. Ceea ce este practic si rational. Insa talcul povestirii ispiresciene era altul: lingusirea intr-u totul fata de boier, supunerea nelimitata si neconditionata. Iar in videoclipul modern avem un alt talc, cel a scrierii la comanda, dar de data asta nu avem de-a face cu o masina de scris, ci cu un programator, care necesita imaginatie.
Pura submisie a candidatului intra in contrast violent cu stilul lui. Stilul lui este o vesta si blugi spalaciti. Dar ma rog, trecem mai departe. Tanarul ne zice ca a avut idei bune, insa altora li s-or parut prostesti, asa ca a lucrat singur. Singur - asta e un cuvant important aici, ca intreaga evolutie a speciei umane a fost facuta in echipa. Absolut orice job este facut in echipa. Da, interviul este pentru un post de programator. Inclusiv programatorii lucreaza in echipa. Cautati pe google despre mitul geniului singur, mit care ne spune, cu argumentele de rigoare, ca nu este programator care sa lucreze singur si sa atinga performante notabile. In aplicatii mobile, maxim daca cineva reuseste sa faca un clona la sokoban. Restul, inclusiv indie-developerii, sunt echipe de 4-5 oameni, fiecare axat pe domeniul lui: design si artwork, muzica, programare, reclama samd. Dar el lucreaza singur. Si le-a facut pe toate.
Ne zice si ca a avut note proaste. Asta pentru ca nu ii placea sa stea in clase si sa asculte povesti plictisitoare. Asta e alt mit demontat de mult: mitul prostului destept, cel care nu se conformeaza, dar totusi e destept el. Cred ca 90% dintre romani se incadreaza aici. Problema este ca daca ai fi destept initial iar scoala sau examenele sunt un challenge le-ai fi rezolvat onorabil. De-aia nu se prezinta in niciun film de oameni albi gen scoala e pentru prosti, eu sunt destept si o ocolesc. In filmul pe jumatate documentar The Social Network, cand Zucc paraseste clasa, si de fapt, intreaga facultate, si profesorul ii spune e ok, sunt foarte multi studenti carora li se pare greu cursul meu, Zucc se intoarce si ii spune pe loc solutia la problema scrisa pe tabla. Apoi paraseste sala in glorie.
In al treia idee, shitskinul da lovitura de gratie, cand managerul ii cere sa renunte la stilul sau. El spune ca stilul lui e mult mai important decat acest job. Va invit sa mergeti la oricare dintre corporatii, firme medii, firme mici, firme de familie: absolut oricare au in preceptele lor de functionare intelegerea a ce vor clientii si a le furniza ce vor clientii. Sunt in existenta pentru asta, pentru banii care ii fac din asta. Citez din pamfletul firmei la care lucrez acum, pe care il am chiar in fata: 3. Always make customer requirements the first priority. Managerul i-a cerut sa renunte la vesta pentru un scop anume...
Pe cana managerului scrie Attitude Matters - de fapt, asta e ideea pe care se invarte tot filmul. Gresit. Behavior matters. Attitude cu behavior sunt la fel ca tupeu cu curaj, la fel ca destept cu inteligent, la fel ca scoala vieti cu facultate etc.
Filmuletul asta rezuma inteligenta indienilor, cacatorilor si facatorilor de sex in strada, imprastiitorilor de holera, a celor care se inmultesc intre veri pentru a pastra averea familiei si casta intacta si asa mai departe. Atat. Asta e ceea ce am vrut sa zic. Nu pot sa ii privesc pe indieni normal - sunt tiganii nostri si atat.
Revenim in alt episod cu explicatii la vechiul puzzle al IQ-ului indienilor. Cum de IQ-ul indienilor e 80 prin India, creste cu cateva procente prin alte tari dezvoltate din cauza nutritiei, insa sparge topurile in US, atingand 110, mai mult decat descendentii albi ai germanicilor, mai mult decat chiar ai evreilor. Ca sa nu va tin in suspans prea mult, este pentru ca mint. Asa cum mint tiganii de la noi si isi inseala oamenii albi vecini, exact asa fac si aici, dandu-se drept inteligenti. Cumva, le merge. Deh, si la noi sunt tigani cu castele cu turnulete aurite. Si mertane...
