Vai, saracii de Sadoveanu, Ispirescu si Eliade, cum au muncit ei si cum ii las eu sa moara de foame chiar acum, rapindu-i de celebrul 5% castigat din vanzarea cartilor, in special pe cei care au mostenit fara niciun merit drepturile sau, chiar mai bine, cei care au dat copy-paste cand au cumparat drepturile, imprimandu-le sau salvandu-le ca epub. Dar corectorii? Saracii aia au familie si un parinte bolnav, cazut la pat, poate de-aia in jumatate din cartile ce exista acum pe rafturi sunt greseli de punctuatie, asa viata mizera au ca nu s-au putut concentra la cele doua click-uri de proofing si grammar check in Word. De-aia am cumparat eu cartea Codul lui daVinci care avea in intregime in loc de cratima semnul mai mic, <.
Dar recunosc, furtul ramane furt. Dar daca eu nu am mustrari de constiinta pentru altul, nici vorbe de lauda pentru cinstitul cetatean de mai sus, nu cred ca altcineva ar putea avea pentru mine. Iar daca le are, ar fi mai de cinste sa isi tina gura inchisa. Pentru ca e surprinzator ca mustrarea moralizatoare vine din partea unui om care neam de neamul lui nu a avut licenta la Windows, la programele folosite pe Windows, a piratat probabil cu nemiluita filme de hollywood si mp3-uri de pe torrenti, sau a folosit varianta pentru retardati, filmepe.net. Ia uite ce cinstit devine romanasul pe banii altuia, mai ales cand ai certitudinea ca a evitat plata taxelor in USA unde e acum. Uite cum atrage el atentia, prevenindu-ma blajin, ca incalc legea, el insusi incalcand-o, simtind invidie cand vede pe un alt conpatriot ca nu "pierde" bani asa ca el? Imi aduce de-aminte de un tractorist umflat, care era sa ma calce pe trecerea de pieton, la 5 dimineata, urlandu-mi, dupa ce i-a trecut sperietura, ca uite-te, boule, daca vine ceva inainte sa treci! Nu mi-a luat mult sa ma prind, dupa zgomot si comportament, ca troaca cu care rula, un fel de opel kadett cred, nu avea frane, si el se "grabea" la ora aia, cu o viteza stranie pentru defectul componentei, probabil sa nu prinda trafic sau politie.
Dar ma intreb, oare ce autori mai putem sprijini prin cumpararea cartilor din ziua de azi, cea a doctorilor plagiatori, a lui Dan Puric, Irinei Binder si a scriitorilor mafioti eliberati din inchisoare, numar de zile rabat pe numar de fila scrisa? Dar Plesu, bursucul ala atat de antipatic?
Oare ce anticariate rumenind de miros de manuscris, creta si ceai de chamomile, zambesc subtil prin razele soarelui de piersica ce proiecteaza prin geam nuante spalacite pe copertele cartilor? Anticariatul de noapte? Cel care dadea tepe la potentialii musterii? Cel care, cand l-am contactat pe facebook si i-am oferit 2 lei pe un volum de BPT (multe volume, se-ntelege), aproape ca m-a injurat si mi-a dat block sa nu mai vorbesc cu el niciodata? Nu de alta, dar eu 2 lei dadeam si la anticariatul local, cat si la concitadinii din piata de vechituri. Nu era pret de nimic pentru o carte din vremea comunismului cu coperti pulp, nu era deloc o bataie joc, era un pret rezonabil, dar fie... Era un anticariat local, bineinteles ca a dat faliment, pentru ca avea preturi rezonabile si nu incerca sa faca bisnita, era un fel de tolcer al saracilor pensionari pe caz de boala care isi vindeau cartile din alte vremuri mai bune la kill, care se scurgea, din 10 carti cate una, incet, incet, la alti oameni, de data asta straini si tineri, necunoscuti. Si am fost acolo, cum ziceam, si era o carte inutila pentru orice persoana din universul romanesc, ceva cu spatii Hilbert (matematica) si era 20 de lei, cam multisor, insa nu daca ai vinde-o la kill, si am incercat sa negociez cu sfiala. Spaima mi-a trecut doar cand am iesit din nou pe trotuarul de vara. Nu, nu i-am zis sa puna ea restul pana la 20 de lei, dar mi-a spus asta.
Dar oare noi cu ce edituri platim, scuturandu-ne putin mintea a ratiune din turmentatie? Corporatia Arsenie Boca? Adevarul? Cei care mi-au trimis o carte, ultimul volumas ce imi lipsea din Muzee, cu toate foile indoite, murdarite de marker negru, taiate, pe principiul ca poate nu zice nimic? Le-am trimis un email politicos si fara raspuns (ce raspuns ar putea sa mai aiba?) mi-au trimis urgent alta... Dar, boss, gestul ramane... Rao, cea are nu isi platea angajatii?
Dar targurile de carti? Unde te duci in speranta unor carti bune si 80% dintre exemplare sunt dictionare si carti de bucate si dezvoltare personala? Sau Gaudeamus, care a facut posibila lansarea de carti ale puscariasilor? Am fost la un targ de carte in Targu Mures, am ajuns acolo, erau doar carti in limba maghiara, am plecat acasa furios. I-am zis nevestei, de etnie bozgora, ca nu am nimic impotriva asta, dar in plmea, pe afis nu se mentiona asta, ba chiar scria si in limba romana. Probabil s-au certat intre ei organizatorii pe mici taxe de participare, in "folosul" comunitatii, desigur...
Dar colegii mei in ale cititului? Cei care dupa o piata de vechituri, au aruncat cartile nevandute asa cum se arunca ambalejele de la dulciuri, cu niste doua-trei pete mici alimentare sterse pe cearceaful alb dinauntru, raspandite pe digul raului Mures, ca si cum ar fi fost suflate de vant, sub bataia unor picuri mari de apa, rari si aleatori, ca ma apucase o depresie la vederea rispirii unei asemenea valori spirituale? Dar prietenul prietenului meu, care avea o afacere de reciclare a hartiei, si cand mi-a povestit ca a reciclat o biblioteca de scoala intreaga, l-am rugat sa nu o mai faca data viitoare, si sa ma sune sa imi dea adresa, ca le iau eu? Desi nu mi-a zis nimic, prin tacerea lui, prin schimonosirea la fata, il citeam cum citesti fara sa vrei o carte cu coperti rupte, de aruncat, ca ce mai vrea asta, ma, dupa ce i-am dat de gratis 3 carti acum vrea sa imi fure afacerea? vrea sa se bage peste afacerea mea sa ma faca de bani? Am adaugat repede, ca ti le platesc, ca un copil neputincios, dar degeaba, baiatul era inlemnit in idiotenia lui de bovina. De ce s-ar complica, nu? Doar lucrurile ii merg bine asa cum ii merg acum, mai bine macina hartia...
Dar Chicago? Dar in USA? Pai, e simplu. Ca o comparatie, cei de acolo stiu valoarea reala. Cautati cu interes pe craigslist sau grupurile de facebook si vedeti carti sau cutii de carti intregi oferite pe gratis, stiind bine ca o carte e ca o haina purtata nitel, ce o dai mai departe unui om. Nu iti trebuie bani pe ea, dar esti fericit ca poate se va gasi cineva sa o poarte. Mergi pe strada si nu e surprinzator sa gasesti cutii de carton in fata portii cu carti "FREE". Ieri am "primit" o carte cadou in aeroport, de pe un tomberon de reciclat. Toate cartile ce le acum in casa, sci-fi-uri de renume, trilogii de fantasy, filosofie greaca, toate sunt de capatat de alti oameni aflati cu un picior in alta parte a continentului.
Dar targurile de carti? Unde te duci in speranta unor carti bune si 80% dintre exemplare sunt dictionare si carti de bucate si dezvoltare personala? Sau Gaudeamus, care a facut posibila lansarea de carti ale puscariasilor? Am fost la un targ de carte in Targu Mures, am ajuns acolo, erau doar carti in limba maghiara, am plecat acasa furios. I-am zis nevestei, de etnie bozgora, ca nu am nimic impotriva asta, dar in plmea, pe afis nu se mentiona asta, ba chiar scria si in limba romana. Probabil s-au certat intre ei organizatorii pe mici taxe de participare, in "folosul" comunitatii, desigur...
Dar colegii mei in ale cititului? Cei care dupa o piata de vechituri, au aruncat cartile nevandute asa cum se arunca ambalejele de la dulciuri, cu niste doua-trei pete mici alimentare sterse pe cearceaful alb dinauntru, raspandite pe digul raului Mures, ca si cum ar fi fost suflate de vant, sub bataia unor picuri mari de apa, rari si aleatori, ca ma apucase o depresie la vederea rispirii unei asemenea valori spirituale? Dar prietenul prietenului meu, care avea o afacere de reciclare a hartiei, si cand mi-a povestit ca a reciclat o biblioteca de scoala intreaga, l-am rugat sa nu o mai faca data viitoare, si sa ma sune sa imi dea adresa, ca le iau eu? Desi nu mi-a zis nimic, prin tacerea lui, prin schimonosirea la fata, il citeam cum citesti fara sa vrei o carte cu coperti rupte, de aruncat, ca ce mai vrea asta, ma, dupa ce i-am dat de gratis 3 carti acum vrea sa imi fure afacerea? vrea sa se bage peste afacerea mea sa ma faca de bani? Am adaugat repede, ca ti le platesc, ca un copil neputincios, dar degeaba, baiatul era inlemnit in idiotenia lui de bovina. De ce s-ar complica, nu? Doar lucrurile ii merg bine asa cum ii merg acum, mai bine macina hartia...
Dar Chicago? Dar in USA? Pai, e simplu. Ca o comparatie, cei de acolo stiu valoarea reala. Cautati cu interes pe craigslist sau grupurile de facebook si vedeti carti sau cutii de carti intregi oferite pe gratis, stiind bine ca o carte e ca o haina purtata nitel, ce o dai mai departe unui om. Nu iti trebuie bani pe ea, dar esti fericit ca poate se va gasi cineva sa o poarte. Mergi pe strada si nu e surprinzator sa gasesti cutii de carton in fata portii cu carti "FREE". Ieri am "primit" o carte cadou in aeroport, de pe un tomberon de reciclat. Toate cartile ce le acum in casa, sci-fi-uri de renume, trilogii de fantasy, filosofie greaca, toate sunt de capatat de alti oameni aflati cu un picior in alta parte a continentului.
Ca o la buna vedere, da, stiu, vanzarea cartilor merge prost in Romania. Nu am cautat sa explic de ce. Nici sa dau solutii. Insa am vazut pe propria piele cum colectionarea unor carti ieftine (Adevarul si BPT-urile comuniste) devine o bataie de cap si o negociere cu niste oameni ce fac bisnita din ele si vor sa iti dea teapa, cum sa iei o carte noua ti-o permiti destul de rar, pentru ca costa, costa mult raportat la salariile din Romania, cum editurile isi bat joc de oameni, cum insasi actiunea de a scrie ceva, o carte, un articol stiintific, e dusa pe culmile pline de rahat de inchisoare si balega politica a ridicolului, cum toti, dar TOTI oamenii imputiti din tara asta imputita nu vad decat valoarea monetara si nu reala a unei futute de carti cu coperte tocite din vremea comunismului. Si am ajuns sa ma doara in pula. Ia totul... nu da nimic inapoi!, urla un pirat celebru, agatat in vant de catarg, intr-un film piratat de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu