Romanii sunt frumosi era o campanie a unor tineri usor analfabeti de care auzisem la defunctul radio guerrilla. Nu stiu in ce bestie a evoluat acum, din ce vad pe pagina lor facebook (ma si miram ca mai exista) sunt pro-proteste (oricare ar fi alea), mai propulseaza cate un roman (jumatate strain daca se poate, dar in toate cazurile plecat in afara) de "success" si explica cum se argumenteaza:
Comunicarea este esențială, iar o dezbatere corectă este ideală. Astfel, facem pasul de la defulare la cooperare către de comun constructiv. Altfel spus, e bine să ne exprimăm, dar și mai bine este să ne înțelegem.
(la asta o sa revenim mai tarziu), daaar, atunci, cand auzisem de ei la radio guerrilla, cum ziceam, se adunasera intr-o piata din ceva oras strain (New York sau Barcelona sau ceva), cu pancarte pe care scria Romanii sunt frumosi! si protestau. Protestau innebuniti sa fie bagati in seama, sa li se dea atentie, sa li se dea oriscat de apreciere ca sunt... romani.
Infuriat, i-am scris unei fete ce parea sefa campaniei, cea care, de fapt, fusese si intervievata la radio. Mi-a raspuns printr-un dezacord, ceva in ideea asta: oameni ca voi esti frustrat. I-am spus ca e analfabeta. Mi-a raspuns ca nu stiu eu cum sta treaba, ca ea stie, explicandu-mi ca depinde in functie de cate personalitati se vorbeste.
Asta a fost acum cativa ani, sa zicem vreo jumatate de deceniu. Nu mi-am invatat lectia, asa cum aveam sa aflu acum. Am picat in mirajul Quorei, unde oameni de rand, amatori, dau raspunsuri peste medie, profesionale, datorita ideii de inteligenta comuna - valoare prin experienta personala. M-am delectat cu raspunsuri extra-ordinare in ce priveste investitii imobiliare, versus cele de pe bursa, ce inseamna sa fi proprietar de casa, cum se repara o casa etc. M-am simtit aproape dator, ca un membru al comunitatii, am vrut ca sa dau inapoi, iar la sugestia Quorei ca as fi potrivit sa raspund la o intrebare, Why are services so bad in Romania?, am raspuns.
Raspunsul meu era format din patru paragrafe, unde, ca sa rezum rapid, in primul explicam ca tara noastra are o traditie lunga de coruptie si spaga, fiind sub dominatie (nu neaparat militara, dar culturala) otomana, continuand cu efectele comunismului in al doilea paragraf, iar in al treilea motivand ca Romania este o tara saraca si explicand ca toate acestea au dus la o decadere a competitiei corecte si, implicit, a serviciilor. In al 4-lea paragraf ofeream cateva sfaturi, de exemplu, nu lua taxi-ul, foloseste-te de un prieten roman sa iti arate calea, iar daca ajungi intr-o situatie fara iesire, cum ar fi administratia publica sau spitale... pur si simplu ofera un ciubuc si o sa vezi ca toate merg ca unse.
| ||||||
|
Raspunsul meu a fost, desigur, marcat ca incalca regulile de un roman atins la suflet de ne-adevarurile si imaginea rea pe care o prezentasem publicului larg. Am impresia ca este vorba de aceeasi persoana care mi-a comentat la intrebare, totodata contribuind din plin la calitatea Quorei, raspunzand si ea, cu:
This is not a question, it is venting. I am sorry that you experienced bad services.
Care nu e nimic mai mult decat un logical fallacy, acuzandu-l pe celalalt de implicare sentimentala, la fel si pe mine, spunandu-mi If you want to vent , find a therapist.
Comentariul ei este aici:
1. Bribes were known from the Persian and Roman Empire and Romania was not part of the Ottoman Empire. Other countries , yes.
2. Romania was not the only country that was left beyond the iron curtain.
3.Something about you hating other people.
4.Something about you hating waitresses and doctors.
5.Something about advising on giving bribes -but complaining about bribes:)))
I really hope that nobody is so foolish to apply your advice. I never had to give bribe in my life .
Unde ne spune, printre greseli de punctuatie, aceleasi ce le facea un tanar frumos roman, aceleasi non-sensuri mitologice romanesti. Ea asta intelese din textul meu: ca urasc oamenii si chelneritele si doctorii. Ca sfatuiesc pe altii sa dea spaga, insa ma plang de coruptie. Ca daca ea nu a dat spaga vreodata asta inseamna ca spaga e inexistenta in Romania. Ca cumva antichitatea are vreo inraurire asupra perioadei culturale moderne. Ca daca nu e singura tara lasata in spatele cortinei de fier, asta o face sa fie mai breaza. Dar cel mai socant, Romania nu a facut parte din Imperiul Otoman. Literalmente, jumatate de mileniu de infuziune culturala si traditionala turceasca si greceasca nu a existat niciodata in istoria Romania.
Inevitabil, impleticindu-ma prin strazi exotice, care mai de care mai atractive, m-am apropiat tot mai tare de catre o multime ce striga: romanii sunt frumosi! oricarui dispus sa ii asculte. Caci Quora iti desfasoara lateral o suita de intrebari corelate in masuri diferite de cea pe care o citesti acum.
Si pe toate, absolut pe toate, gasesti romani care sa iti explice ce ai inteles gresit despre Romania, cum trebuie facuta treaba, cum nu e vina noastra si cum nu avem nimic ce sa facem, daci, traiani, laser, tablitele de la Tartaria, Nadia Comaneci, Stefan cel Mare, proteste, pancarte cu Romanii sunt frumosi, greseli de logica, de punctuatie, de gramatica, tiganii nu sunt romani, prostie, mitocanie, non-sens, non-realitate, Arsenie Boca, motorul cu reactie, insulina, toata cavalcada de sentimente de inferioritate si frustrare adunate intr-un loc. Uite, de exemplu, baiatul de mai jos raspunde la intrebarea ce cred altii despre romani?
Ce am putut sa fac atunci? Nimic. Am dat din umeri, am adaugat si linkuri de referinta la raspunsul meu, si am facut appeal, fara absolut niciun optimism. Mi-am adus de-aminte de analogia cu omul si porumbelul care joaca sah. Nu conteaza cat de bine si civilizat joaca omul, porumbelul se va plimba pe tabla de sah, rasturnand piese, gainatandu-se, dand din aripi guguind, apoi isi va intoarce coada si va zbura triumfator. Comunicarea este esențială, iar o dezbatere corectă este ideală, corecta insemnand ca zici numai de bine de romani. Este inposibil sa argumentezi cu tinerii romani si frumosi. Le urez succes, in timp ce ma sustrag la alte activitati mai rasplatitoare. Am facut pasul de la defulare la cooperare, prieteni. Totusi, ma intreb, oare nu ar fi bine putina oratorie si istorie in scolile romanesti? Hai ca gramatica ar fi misiune imposibila, dar macar istoria, pentru ca ea ne da identitate?
Raspunsul meu in intregime, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu