Cetatean roman la ambasada Romaniei

Emailul vine a doua zi de dimineata. Ma trezesc a doua oara din somn cand il vad. Pai l-am scris aseara, cum imi raspund asa de repede? Imi zice ca sunt approved, imi da numarul cazului, acolo, sub detaliile mele, numele meu si numarul masinii, ca sa il dau mai departe la cei ce se ocupa cu reinoirea stickerului. Pai nu voi faceti? Emailul vine prompt, in jurul gustarii de amiaza, dimineata scurgandu-se in oblivionul rutinei de santier. Nu, trebuie sa telefonati aici si atunci vi-l trimite prin posta. E pauza de masa, asa ca sun. Nu este robot de asteptare, ciudat, imi raspunde o doamna. In 5 minute imi ia detaliile cartii de credit, recitind numerele pentru verificare, si imi ureaza ziua buna, bineinteles, dupa ce mi-a zis costul. Dau de inteles ca ala e un detaliu. Ok, trimitem stickerul prin posta. Nici nu mi-a cerut dovada ca stau la hotel si nici nu o deranjeaza ca o pun sa mi-l trimita prin posta la hotel. De fapt, nu mi-a cerut absolut nimic in afara de numele meu si detaliile cardului.

De pe o zi pe alta, cu un email si un telefon, de la cateva sute mile departare, am rezolvat a) amanarea testului de emisii la masina b) re-inoirea stick-erului obligatoriu c) plata lui d) trimiterea lui dintr-un stat in alt stat. O poza dupa factura hotelului a trebuit sa trimit la cei de la testul de fum. Le-am trimis si una dupa benzina, sa le arat ca nu doar eu sunt in alt stat, ci si masina. Asta asa, din exces de zel. Site-ul l-am gasit printre primele rezultate pe google. Au numar de telefon, email, chat live, adresa, ore de program. Stickerul avea sa imi vina in 2 zile lucratoare: l-am comandat joia si luni il aveam.

...

Numarul de telefon de pe site-ul ambasadei Romaniei la Washington este inchis. Adica nu suna, intra robotul, sau e ceva neinregula cu el, imi explica nevasta-mea. E in regula, suntem obisnuiti, asa era si pe site-ul ambasadei din Chicago. 

Pe alta pagina dam de alt numar de telefon obscur unde ni se comunica obisnuitele:

- nu avem timp acum, dar spune-ti repede ce vreti

- nu ati sunat unde trebuia. 

Obtinem, totusi, alt numar de telefon, cel corect. Nu este afisat nicaieri pe site-ul ambasadei. Avem numarul bun, insa nu ni se comunica nimic concret, nu se da nicio explicatie, ne indreapta strict catre platforma online, unde sunt toate informatiile, sa le citim, si acolo aplicam si facem programare. Si daca nu facem programare? Nicio problema, foaia de drum se elibereaza in ziua respectiva, decat 30 de minutele, doar ca persoanele cu programare au intaietate, trebuie sa asteptam la rand. La email ni se raspunde:

Vă rugăm verificaţi mai întâi îndeplinirea condiţiilor legale pentru depunerea unei cereri de titlu de călătorie, citind instrucţiunile de aici:

http://washington.mae.ro/node/271

Utilizaţi apoi sistemul SIMISC pentru iniţierea cererii, verificarea online a documentelor şi validarea cererii, conform modului de lucru în SIMISC, explicat aici (punctul B):

http://washington.mae.ro/node/485

Veti trece ca document de resedinta actul in baza caruia locuiti in locatia actuala (contractul apartamentului sau orice act similar).

După validare, tot în SIMISC vă fixaţi singur(ă) programarea venirii la Washington pentru depunerea efectivă a cererii.

Echipa de suport tehnic SIMISC a misiunii Washington

Platforma arata bine, este estetic construita, au uitat putin de link-urile cu nume fain (node/485 ce e ala?) desigur dezvoltata de o firma de programare privata... primul gand ce-mi sare in minte este cate milioane de euro cu parandarat a costat site-ul asta si cati ani a durat pe care eu pot sa il fac intr-o luna cu un bax de tigari si un pachet de cafea, la un pret de freelancing de vreo cateva mii de euro. Dar sa nu ne grabim cu ura, este prezumptia de nevinovatie, cine stie, poate l-a facut echipa de ITisti moca pe vremea lui Ciolos. Aveam sa aflu mai tarziu ca, desi site-ul este construit bine, fix detaliile alea date de functionarii statului la programatori sunt cele gresite si cele care te impiedica sa completezi un formular.

Zic ca e ok sa fac o programare. De ce nu? Sa fie sigur. Trebuie sa faci cont. E treaba facuta ca la carte, imi zic eu. Dau detaliile la toata familia, copilul e minor. Incarc poze la pasapoarte si certificatul de nastere. Dar nu ma lasa sa trec mai departe. Procesul e facut in pasi, nu pot sa trec mai departe la pasul urmator. Seria de la pasaport nu e buna. Imi spune ca nu poate sa depaseasca mai mult de 5 caractere, slava domnului ca au facut o verificare sa nu cumva sa puna cineva un numar mai mult la serie. Si ce ciudat. Imi cere ceva numar. Pai eu nu am numar pe pasaport. Dau un email ca sa lamuresc situatia (gasisem ceva email obscur, neintelegand exact la cine dau email, dar raspunde de pe o zi pe alta, deci e de bine). Atasez pozele astea:

Ii zic si de problema cu locatia. ID-ul meu este pe Chicago - eu nici nu locuiesc acolo. De fapt, se cere obligatoriu buletinul romanesc "daca sunteti in posesia lui". Eu nu am buletin. Folosesc ID-ul american. Pe ala scrie Chicago. Eu acum nu stau in Chicago, ci in Martinsburg. Stau la 1 ora si jumatate de mers cu masina pana la ambasada. Neveste-mii la telefon i s-a spus ca pai nu are rost, la Chicago trebuie sa mergeti. Nu inteleg de ce. Ambasadele si-au facut raioane de competenta, te refuza din start daca esti din alta zone. Dar totusi... ma face sa ma gandesc de ce nu m-ar primi? Adica, cativa aia rataciti, uite asa ca mine, stau la hotel de vreo 3 luni in partea cealalalta a continentului, stau la 1.30 minute de mers cu masina de ambasada de Washington, cea din Chicago e la 12 ore, DE CE NU M-AR PRIMI? Care e logica impartirii pe zone de competenta, zone alese pe baza impartirii statelor americane, nu pe ceva birocratica romaneasca? In cazul in care vine cineva din cealalalta parte a lumii special pentru ei, cand are alta ambasada mai aproape? Cu ce e diferit pentru statul roman un roman din Illinois fata de unul din Virginia?

Nu conteaza, incerc sa pun resedinta ca sa ma atribuie pe Washington. Nu o face, ma pune direct pe Chicago, ori de cate ori bifez casuta aia nenorocita.

Raspunsul vine prompt, in aceeasi zi (uimitor!):

Imaginile atesta urmatoarele:

1.       Seria pasaportului este introdusa gresit. Corect este P sau PE (daca este electronic sau nu). Numarul pasaportului este campul urmator (nu cel al seriei) Acest lucru va indica si sistemul (ce ati introdus pentru “serie” este incorect)

2.       Chicago este corect selectat pentru ca adresa dumneavoastra este din West Virginia, care se afla in jurisdictia consulara a CG Chicago (nu Washington).

Deci:

Introduceti corect seria/numarul pasaportului si apoi continuati procedura cu CG Chicago, nu Washington.

Echipa de suport tehnic SIMISC a misiunii Washington

Ma apuca o greata si un defetism incredibil. Eu sunt de vina, am gresit eu. Ii arat ca nu merge bine si el imi zice am gresit eu. Nu e nevoie sa verifice; el stie deja ca "probabil" am introdus eu gresit.

Seria, pe formularul platformei, este de fapt tipul de pasaport. Cu o casuta mai in sus am ales deja ca este pasaport electronic, dar se pare ca necesita si abrevierea in alta casuta. Numarul din formular este, de fapt, seria din pasaport. Nu am fost atat de perspicace sa imi dau seama. Am luat-o ca pe o obisnuita eroare romaneasca. Si stii ce ma face sa ma simt si mai prost? Ca Getuta Floarea, obisnuita cu subtilitatile birocratiei romanesti si cu calculatoarele, ea ar fi incercat sa puna fix invers. Sa puna seria la numar, da de, da de. Si i-ar fi mers. Dar prostului de mine nu i-a venit o idee de asemenea adaptare.

Ii mai arat si ca West Virginia tine de Washington. Cred ca a gresit in exprimare, nu in idee, dar totusi ii arat si asta.

Am inteles, am gresit eu. Am inteles eu gresit.

1. Tipul, care nu e nimic altceva decat abrevierea "Pasaport Electronic", este, de fapt, seria. Dupa ce selectezi ca este "Pasaport simplu electronic" trebuie sa introduci si PE la serie. Iar numarul este, de fapt, seria.

2. Daca domiciliul imi este in Chicago, dar resedinta este in Martinsburg, WV, dupa ce bifez ca vreau alocare in functie de resedinta, eu tot la Chicago ajung sa fiu alocat. West Virginia e alocat, de fapt, la Chicago. Stau la 1.30 ore distanta de Washington, dar totusi, trebuie sa conduc 12 ore pana la Chicago si apoi 12 ore inapoi. Nici macar nu mai locuiesc in Chicago. Doar ca mi-a ramas ID-ul acolo.

O sa vin maine fara programare si o sa incerc la d-voastra. Multumesc, o zi buna!

Imi raspunde.

Probabil ca ati introdus mai intai “Chicago”, iar sistemul a efectuat alocarea, cum era de asteptat, pe CG Chicago.

Daca era introdus de la bun inceput West Virginia, alocarea ar fi trebuit sa fie Washington.

Daca sunteti sigur (conform informatiilor de pe site-ul ambasadei) ca aveti documentele necesare pentru pasaport, puteti vani maine fara programare, dar prioritate la preluarea cererilor o au persoanele care au deja o programare.

Echipa de suport tehnic SIMISC a misiunii Washington

Se pare ca e ok sa vin fara programare, asa i s-a spus si neveste-mii la telefon, asa zice si el, asa scrie si pe platforma online, in mai multe locuri, albastru pe alb, negru pe alb si rosu pe alb. Doar ca persoanele cu programare au intaietate. Repet: ca daca vii fara programare, pentru un titlu de calatorie, cererea va fi solutionata in aceeasi zi.

Cladirea ambasadei e imensa si aspectuoasa. Tocmai cand coborasem din masina cand am prins niste romulani, cuplu decent, cu 2 fetite dupa ei, cum au fost intorsi din drum de la intrarea principala si ghidati catre o usa laturalnica. Aici e. M-am luat dupa ei. Nu intri in cladirea aia mare, intri pe lateral, pe o alta usa. Am intrat inauntru, o camera anormal de mica. Maxim 6 scaune de asteptare. Baie comuna. Nimeni nu ne intreaba de bine. Ma cam apuca scarba cand vad romulanii aia, cuplu decent totusi cum am zis, tineri, dar totusi, tarania de pe gusa, nasul borcanat, gura stramba si privire nu se spala sau se imbraca. Ii evit si si ei ma evita pe mine. Nevasta-mea ia loc cu copilul in celalalt colt. Merg la geam. Este un geam imens, fara legatura cu camera, pentru securitate, sunt microfoane sa vorbesti cu cei dinauntru. Stau. Nimeni nu ma intreaba nimic. Trei fete tinere stau cu ochii borati pe monitoare. Un tiganoi sadea, inca din ala cu pantofi de lac, isi ridica glasul, ca de obicei. Fata nu stie, stai sa se sune sa intrebe pe altcineva. Ii explica apoi cu indoiala, desigur, ca procura e totusi, buna. E ceva neinregula cu certificatul de nastere - american. Aia din tara nu vor sa il primeasca, ca nu e scris ceva pe el...

Am o intrebare si eu...

Am scurtat cat am putut pentru ca desi nu pareau ocupate nu te bagau in seama. Am venit fara programare pentru o procura si titlu de calatorie. Fata zambeste prost si incearca sa ma ia cu frumuselul, cu voce dulcica, imi explica pai nu, uite, am toata ziua programata. Nu e nicio problema, asteptam cat e nevoie. Dar nu intelegeti, nu va putem primi. Nu inteleg. Ia o foaie A4 in mana si imi arata niste casute de excel, vreo 20: am toata ziua programata, de la 10 pana la 4, nu este loc liber. Tot nu inteleg. Cele 6 ore de program sunt pline. Pai nu luati intre? Nuuuu, si zambeste iarasi ca o toanta. Noi nu avem nici macar 10 minutele libere intre programari. Inteleg ce zice. Raman fara cuvinte. Zeci de intrebari imi colcaie in cap dar niciuna nu reuseste sa se metamorfozeze in fluturi pe buzele unei statui din bronz.

De ce se face programare pana la urma urmei? De ce se scaneaza/fotografiaza pasapoartele cand faci aplicatia online? Ca sa NU FIE GATA procura/titlul pe cand ajunge persoana in cauza? Ca sa ii faci programare 30 de minute sa stai la povesti cu el atunci pe loc? Care mai e logica scanarii documentelor? Care e logica sa refuzi pe cineva ca nu mai ai loc? E pe locuri? Daca cineva termina in 5 minute si nu in 30 de minute, nu conteaza, tot nu se primeste pe cineva intre?

Numai daca renunta cineva, imi zice fata, vazand ca tac cu gura deschisa. Daca asteptati si nu vine cineva atunci va putem primi. Sta incurcata, zambeste ca proasta de jena, se comporta de parca-parca ar vrea sa ma ajute... cand aveti biletul de avion? Pai nu stiu, imi trebuie titlul de calatorie si apoi il iau. Pai ar fi trebuit sa il aveti... Ma socheaza din nou. Trebuie sa am deja biletul de avion si sa vi-l arat?. Pai nu chiar, dar e de recomandat sa il aveti. Raman statuie. Alte intrebari nespuse. 

De ce iti trebuie tie bilet de avion? Sa faci ce cu el? Sa vezi daca chiar ma duc inapoi in tara? Dar daca nu l-am luat inca? Dar ma duc cand vreau eu si il iau cand vreau eu, nu trebuie tu sa il vezi. Unde scrie ca e obligatoriu sa-l arat? Nu scrie nicaieri pe site... Dar daca vreau, uite asa, titlu de calatorie, si totusi sa nu ma duc in tara, imi refuzati dreptul meu de a mi-l da? Asta nu e ceva ce tine de confidentialitate? Dar oare voi sunteti 100% siguri ca o sa-mi eliberati titlul ala si nu-mi gasiti vreo fenta? Compania aeriana e 100% sigura, daca iau biletul azi maine zbor, dar voi nu sunteti de incredere ca imi dati un titlu de calatorie. Voi sa-mi dati prima data titlul de calatorie ca apoi imi iau eu biletul... Incep sa mocnesc inauntru.

Vine o una mai batrana, zorzonita oriental, uscata ca o smochina si pare mai-marea fiicelor din sala. Ma intreaba: pai nu aveti nici programare, nici bilet de avion, credeti ca e bine? Pe un ton distantat de orice repros. Alta clasa, nene. Nu iti urla ca tu esti de vina si ca ai gresit tu. Te ia cu frumosul si te intreaba, ca sa iti raspunzi singur ca tu esti de vina. Ea nici macar nu ti-a zis-o, s-a distantat clar. Nu a zis, a intrebat, iar intrebarile nu jignesc, nu?

Nu zic nicio vorba, nu dau buna ziua, imi iau familia si plec. N-am mai putut, dealtfel, simteam ca ma sufoc, trebuia sa ies la aer. Nicio problema, ca nici ele nu m-au bagat in seama, nici macar nu observa ca ies, ele muncesc doar. Sunt ocupate. Nu e nevoie de ne pare rau aici, ca doar nu e institutie americana, e institutie romaneasca. Nu mi-au dat nicio lista sau indicatii ce trebuie sa fac. Nu mi-au zis nimic.

Nu e obligatoriu dar totusi e bine sa il aveti... inca mai imi suna in urechi cuvintele fetei. Trebuie sa ai biletul de avion ca sa aplici pentru o foaie de drum ca sa te intorci in tara...

Incet, incet, sezand in parc, am inceput sa inteleg. Nevasta-mea zice sa mergem totusi inapoi. Urlu la ea ca nu a inteles. Am lucrat aproape o decada in sistemul bugetar, in special cu acte si posibile trimiteri in tribunal. Am inteles. Scopul lor nu este sa ajute cetatenii romani, scopul lor este sa se apere legal. Sa-si acopere spatele. Prioritatea numarul 1 este sa-si apere jobul, sa nu cumva sa il piarda. Apoi vine etica muncii. In mod clar au refuzat azi un cetatean roman, ceea ce e ilegal. Dar au dovada, nu? Au motivatia de ce. Ca nu mi-am facut programare. Iti spun pe internet si la telefon ca se rezolva fara programare, asa cum e si legal, dar la ghiseu te refuza motivat. In mod clar mi-au incalcat dreptul la intimitate cerandu-mi bilet de avion, o absurditate incredibila. Platforma nu le merge, nu reusisem sa fac planificarea. Dar la ce bun? Pentru ca daca eu am ID de Chicago, chit ca nu mai stau acolo de vreo jumatate de an, eu la ambasada din Chicago trebuie sa ma duc, chiar daca locuiesc temporar la o ora jumatate de cea din Washington! Si zice nevasta-mea ca sa mergem sa asteptam. Dar femeile de acolo nici nu ne bagau in seama ca asteptam! Puteam sa asteptam toata ziua, nu ne intreba niciuna de sanatate, pentru ca ele sunt "ocupate", nu intelegi?

Dar totusi... Impartirea pe raioane... De ce limiteaza cei care cer ajutorul in functie de zona? Adica fix cei rataciti sau pe drumuri, cei care au nevoie mai mare de ajutor, sunt blocati? De ce te obliga sa incarci documente pe site-ul lor si totusi sa nu iti fie gata actele cand mergi, ba chiar sa aloce 30 de minute? De ce te obliga sa faci programare? Inteleg logica programarii, dar de ce iti refuza ajutorul daca nu o ai? Alte intrebari in aer...

Nu am putut sa nu observ notele proaste de pe google maps. 61 reviewuri - nota 2.6. Ba chiar mi s-a parut nota mare. Dar apoi cand am dat peste cateva am inteles si asta. Isi pun prietenii ca sa le dea 5 stele. Sunt aproape aceleasi cuvinte vorbind de o experienta pozitiva, nu cunosc pe nimeni de acolo, doamenele sunt dragute si m-au ajutat foarte mult. Este o persoana, sex feminin, desigur, care lauda platforma online, cat de bine merge.

Viitorul este patria materna, bosilor. Ambasada din Ungaria ne asteapta. Elibereaza pasapoarte mai repede decat elibereaza romanii o foaie cu o parafa pe ea la care ii spun titlu de calatorie. Ungurii nici macar nu au asa ceva. De fapt, nu cred ca mai este vreo tara civilizata care sa aiba titlu de calatorie. 

P.S. uitasem. Dupa ce incarci documentele scanate pe platforma lor online, trebuie sa te prezinti cu ele in original si cu xerocopii. Si cu o cerere, luata tot pe platforma, imprimata si completata. Adica... toata bulibaseala asta cu platforma online unde poti sa faci cereri, programari si sa incarci documente este batuta la cur de o... alta cerere obligatorie, tiparita si completata de mana. In sprijinul cetatenilor.