Dunkirk (2017)

Recenzie Dunkirk

Nu stiu inteleg de ce filmul asta are o nota asa de mare pe imdb si nici de ce a fost nominalizat la Oscar. Probabil ca conspiratia evreilor reptilieni pedofili de la Hollywood in a da Oscaruri a inceput sa se extinda si la filme doar in general cu nazisti (anti-nazisti, mai exact, unde eroul/eroii se bat cu nazistii) de la filmele cu jidani victimizati. In ziua de azi faci un film cu 2 evrei intr-un lagar si ai luat instant premiul din penis de Urs de la Cannes si altele. Ma rog, astea sunt chestii pe care noi nu le stim, nu le intelegem, insa in lipsa unor explicatii logice a unor evenimente ilogice gasim si noi explicatii ilogice. 

Filmul e prost. Scurt. M-a frapat pozitiv, chiar de la inceputul filmului, efectele speciale in ce privesc gloantele. Vezi cum se sparge vestonul unuia. O poarta de lemn. Caramizi. In schimb, cel care s-a ocupat de mediul inconjurator ar merita sa fie batut cu cureaua peste oua. Orasul e curat. Nu e mizerie. Nu sunt gauri in asfalt, cladiri feliate in jumatati si sferturi. Literalmente au ales un orasel tipic belgian/francez si au pus doua intarituri din saci de pamant si niste soldati inerti si gri in ele. Lucru inexplicabil. De ce asa de curat? Nu e singura greseala. Hainele soldatilor sunt imaculate, acum au iesit din muzeu. Da, arata vechi, arata autentic, dar sunt curate. Eroul nostru isi lasa arma si fuge, lasadu-si apoi si casca sa-i cada. De ce mentionez asta? Pai asta e singurul lucru ce au vrut sa-l insinueze ca soldatii sunt zdrentuiti. Nu e real; un soldat nu-si paraseste niciodata arma si mai putin casca - din ea mananca si bea apa. Deci fals. Imagini curate; calpe, sterpe, ne-autentice. Se continua si pe plaja. Plaja curata. Nu gauri, nu cratere, nu sarma ghimpata nu gunoaie. 

Devine plictisitor. Filmul treneaza mult cu scene ce se vor induiesatoare, ca ingropatul unui om in nisip si cozi interminabile pentru barcile salvatoare. Nu sunt. Sentimentele sunt ne-relationale la spectator - nu se poate dezvolta nicio relatie cu eroul principal, nici cu vreunul dintre celelalte personaje. Se tace. Adica se foloseste unul dintre clisee, acela de a induce sentimente de izolare, tristete, disperare prin tacere. Nu se reuseste. Personajele nu vorbesc iar asta jeneaza privitorul.

Plictiseste si mai mult: nu are scene emotionante, nu are punct culminant, nu are suspans si nu are obiecte de atractie. Nu are poveste. Doar se deznoada niste imagini, una dupa alta, care vor sa impresioneze prin vestimentatie si detaliul barcilor. Ba, mint. Doua scene sunt antrenante: cea in care se fuge cu brancarda cu un om ranit la vasul ce statea sa plece si cea unde un grup de soldati stau intr-o ambarcatiune civila care este ciuruita de gloante ce se tot apropie de ei. Ambele au fost lungite asa de mult incat iti venea sa inchizi filmul inainte sa vezi deznodamantul lor. Repet: hainele sunt ok. Dar restul detaliilor suparatoare: tinereii sunt proaspati rasi si tunsi. 

Filmul

Realitate

Apare o scena, probabil singura, care e calitativa: un vas este torpilat, scapa petrol in apa, iar acesta se aprinde. Avem imaginea unui aviator, de sus, deasupra flacarilor pe apa. Frumos.

Inca mai multe scene plictisitoare. Fara sens, fara noima. Ca sa para complicate, scenele sau povestile sunt prezentate anacronic, una inaintea celeilalte, pe parcursul filmului incercand sa para ca se explica. Prea multe ambarcatiuni torpilate. Se determina natia unui soldat sub amenintarea armei, desi se stia de la inceput ca e francez, iar eroul nostru nu stie. Apare un ponton incropit din autovehicule din senin. Sentimente nenaturale ale unui colonel sau amiral sau ce o fi. Se scrie cu creta pe panoul unui avion cate galoane de combustibil mai are. Aviatorul sfarseste sa fie prins de nemti la sfarsitul filmului: se vad niste tevi ce-l inteapa in spate. Atunci...

... realizezi ca ai vazut un film cu nazisti in care nu apar nazistii. Numai si numai atunci, la sfarsitul filmului, iti dai seama ca au introdus, artificial, desigur, un efect cinematografic: ca sa para inamicul amenintator si aproape, nu il arata. Se vad efectele lui, gloante, tropait de pasi, avioane in departare, se stie ca este acolo, ca iti sufla in spate, iar tu esti infricosat si mai tare, pentru ca nu il vezi. La sfarsit culmina cu aparitia unor tevi de arma ce impung spatele aviatorului si atat. Este un cliseu de pe vremea lui Alfred Hitchcock. Apare chiar si in desenele Looney Toons. Insa, in niciun caz nu e natural! Au facut un film hollywoodian care a vrut sa nu para hollywoodian! Sincer, eu numai la sfarsitul filmului m-am prins ce au facut. Pana atunci eu muream de plictiseala de ce nu apar nazistii. 

Da. Daca ar fi vrut sa il faca ne-hollywoodian atunci trebuia sa prezinte si vreun pluton de germani, si cateva povesti de-a lor, saracia crunta, zdrentuirea fizica si sufleteasca, foamea si sila/frica de a omori. Dar nu. Se prezinta ca un ideal robotizat, amenintator si eficace. 

Sfarsitul? Pai nu putea sa se sfarseasca ne-jalnic. Doi dintre eroi sunt in tren si sunt deprimati ca vor fi considerati lasi pentru ca si-au luat picioarele in spate. Unul dintre ei, ce trebuia sa fie eroul principal insa si-a diluat calitatea asta atat de mult incat nu s-a mai putut realiza absolut nicio farama de conexiune cu el, citeste ziarul. Iar in ziar se scrie, surprinzator pentru ei, chestii inaltatoare, eroisme, laude la adresa lor. Iar dintr-o data cineva bate in geam si le intinde 2 sticle de bere si mancare pe deasupra lui. Pe fundal scartaie tot mai tare o melodie motivationala. Din suparare incep sa topaie. S-a incercat o dezmeticire treptate, in timp ce se citea ziarul, timp in care trebuia sa se faca pielea de gaina pe mainile spectatorilor, iar catorva, mai slabi, sa le curga niste lacrimi. Nu s-a reusit, scena a fost artificiala si ne-naturala. Alta scena de final: unui copil, personaj secundar, i s-a indeplinit si lui visul: a aparut in ziarul local ca erou, lucru cerut cu glas de moarte, neconvingator si acela. Totul se termina pozitiv si optimist, ca orice film de la Hollywood. Ce rahat.

Slab. Foarte slab. Nu recomand, numai daca vreti sa aveti la status ca l-ati vazut si pe asta sau daca faceti maraton de filme de razboi. Doamne, ce diferenta fata de un Nimic nou pe frontul de vest din anii '70! Zic de el, ca el ar fi putut sa fie comparabil, adica aceleasi trairi si tipare de povesti ar trebui sa fie infuzate. Dunkirk 2017 este un rebut, un jeg, un gunoi. Singurul lucru pozitiv sunt vestimentatia si efectele speciale, pentru care da, directorul era deja cunoscut dinainte. Ah, da: si jocul actorilor e prost. Au gresit mult cu actorul acela american din Mad Max, nu e englez si pace. Au castigat insa cu celalalt aviator, naufragiatul si cu scotianul, ca personaje estetice. Dar, per total... zero.

Edit: uitasem. Filmul nu e (nici macar) istoric. Insa a nimerit, totusi, ceva bine, de dragul intelegerii. Dupa atatea filme cu lupi singuratici ce demoleaza zeci de tancuri nemtesti si impusca nazisti ce cad racnind avem un film ce arata adevarul: wehrmachtul era o masinarie de ucis redutabila.