Trianon: 100 de ani

Trianon: 100 de ani...

Multe ar fi de zis... dar mi-e teamă că aș repeta aceeași placă de când e lumea, la nesfârșit, la fel ca și alții. Mai ales fără a cuprinde întreaga mișcare a istoriei din vremurile acelea - practic, vorbim de Trianon nu istoric, ci doar propagandistic.

Afirmații ca
"dreptate pentru Ungaria!"
"Trianonul a fost luat fără hotărârea și consultarea Ungariei"
"cei din Transilvania sunt ardeleni, nu români sau mitici"

iar explicarea Trianonului numaidecât ca o "suprimare a poporului maghiar", din partea tuturor țărilor vecine, mai ales a românilor "șovini", dovedesc un singur lucru:

că evoluția nu merge înspre bine.

Nu întotdeauna înspre bine. Omul nu evoluează, nu devine mai gentleman, mai inteligent, mai generos, dimpotrivă. Manifestațiile din SUA ne arată asta. Atitudinea a 99% dintre maghiari ne arată asta.

Multe ar fi de zis, dar ideea esențială este cea din proverbul vechi: când un om îți spune că ești catâr, îl înjuri; când al doilea îți spune că ești măgar, îi dai o palmă; când al treilea îți spune la fel, îl lași în pace și te duci la piață să îți cumperi o șa. Or, dreptatea s-a făcut, nu o dată, ci de mai multe ori, în ambele războaie mondiale, dar nu pentru Ungaria, ci pentru ceilalți; Ungaria era de partea cealalaltă a dreptății.

În final, vă las cu un text al unui autor maghiar. Există și disidenți în toată tărășenia asta. A denumit elegant "națiunea maghiară" ca "intelectualii maghiari de azi", iar textul său este aproape în întregime interogativ. O metodă și mai elegantă de a da nas naționaliștilor care îți recită din memorie, invâțat pe de rost, discursul propagandistic, aceeași placă pusă la nesfârșit, de care aminteam la început.

De ce? De ce, totuși?

Iar dacă răspunsul este că românii îi urau pe maghiari atunci trebuie întrebat din nou: de ce? De ce? De ce? Până când ajungem la un răspuns obiectiv, fără sentimente, pentru că asta e însăși natura istoriei: îți spune ce s-a întâmplat și de ce, nu îți mângâie ego-ul sau te laudă sau ponegrește pe alții; nu îți spune dacă ce s-a întâmplat a fost bine sau rău sau că unii erau buni și ceilalți răi.

Cât despre Trianon, concluzia este, citez: "Trianonul doare pentru că am pierdut un lucru pe care nu îl cunoaștem, pe care nu îl iubim și care nu ne lipsește." Autor: G.M. Tamás.

Link aici.