Dupa dealuri

După dealuri - sau alde filmul nostru grimmsome

Unde imi petrec eu vara vacanta - partea a II - a

Prima parte e aici:  Unde imi petrec eu vara vacanta - partea a I - a.
Acelaşi exerciţiu de imaginaţie, dar acum rezultate diferite, vă rog: ce ai face dacă ai fi teleportat acum 3000 de ani în trecut? Experimentează şi imaginează minim 5 minute.

Unde imi petrec eu vara vacanta - partea I-a

Ce ai face dacă ai fi teleportat acum 3000 de ani în trecut? Experimentează şi imaginează minim 5 minute.

Jos si Sus

Vedeţi voi, oamenii de demult şi paleodemult erau şi ei oameni ca noi. Acelaşi organism, aceleaşi picioare, mâini, creier, privire, inteligenţă. Aceleaşi sentimente, aceleaşi trăiri, aceleaşi vise, aceeaşi adolescenţă.

În orice civilizaţie pe care o cunoaştem există casta războinicilor. 

Războiul şi faptul de a fi războinic era un stil de viaţă.

Ieri l-am auzit pe un ofiţer ca el nu vrea să meargă "jos", pe un post vacant. Funcţia "de jos", desigur, e mult mai mare decât cea actuală, însă faptul că a specificat "jos" e doar din cauză că, logic, de fapt, detaşamentul e la parter, iar birourile anexe la etaj. 

Şi acum ceea ce vreau să transmit: oare câte confuzii s-au făcut şi se fac şi sunt acceptate şi vor fi acceptate în legătură cu civilizaţiile pe care le studiem, din cauza unei înţelegeri greşite a unui epitet geografic sau de amplasament?

Eu cred în prevalenţa experimentelor cu grupuri sociale faţă de izvoarele scrise şi nescrise pentru a determina exact relaţiile dintre oamenii de demult.

Oamenii din Gara Mare

Ochi sticloşi de broaşte negre
se rotesc după mine,
care, stingherit,
mormăie: ce lume, lume...

Oare nu mor toţi
odată, dintr-odată,
embrionii avortaţi nemorţi,
scurşi printre gratiile canalului de fier,
prin mocirlă,
îndobitociţi de taţi alcoolici ce-şi ung trupul,
de mame înstelate staliniste,
de proprii tovarăşi,
fiind şi ei un tovarăş,
aceşti peşti mulţi şi gri ordonaţi înghesuit în cutie.

Particulele mari de praf îşi întind burţile cenuşii sub tălpi scrâşnind din dinţi.

Ia uite, e soare murdar.

Sunt mulţi, şi eu singur.

Du-mă de aici, sau omoară-i pe toţi.

Banana Halla - un altfel de Valhalla, o altfel de naivitate

 De fiecare data cînd citesc un text religios, nu pot sa trec peste comparările oamenilor cu oi, struguri, sau spice de grîu.

 Am avut odată un coșmar în care se făcea că toți oamenii, în naivitatea lor optimistă, se rugau la un dumnezeu, să-i mîntuie şi să-i ajute, speculînd şi bucurîndu-se de ceea ce se va numi Viaţa de Apoi.

 Dacă nu va fi nicio viaţă de apoi, iar noi, nu am făcut altceva decît să urmăm regulile unor înşelători, tocmai ca să fim bucate frumoase şi nestricate la masa inteligenţei monstruoase din Valhalla, ce ne va consuma şi ne va digera în nimic, spre satisfacerea unei nevoi primordiale şi egoiste?