Acesta este postarea de pe facebook ce mi-a adus o carte (despre Carlos Șacalul) în cadrul emisiunii Asta la revista mesei, nene! cu Liviu Mihaiu de pe radio Guerrilla. Cu doi de r și doi de l. Bineînțeles, cuvintele nu sunt ale mele (de-aia sunt atât de profunde), le-am citit pe undeva și mi-au rămas adânc întipărite în minte, devenind un lait motiv al vieții mele. Pentru că da, în societate, respect foarte mult acest sfat, de mai sus. Prietenă-mea chiar îmi spunea aseară zâmbind, că e suficient ca o persoană să îmi spună ceva pe neplacul meu și din momentul ăla îl cataloghez foarte sever și mă opresc din discutat cu el. Normal că a încercat să mă înduplece, că poate și alții, chiar daca sunt proști, totuși poate au ceva bun de spus. Am rezistat.
Emisiunea de astăzi a avut ca temă În ce situații violență ar putea fi permisă / bună / benefică ? Eu zic că teoria și filozofia din spatele ei e foarte grea și complexă. Nici nu mi-a venit să cred cât de complexă este, doar ascultând emisiunea. Ideile, ca niște năluciri ale imaginației a unui schizofrenic, dar lucid, au fost extrem de variate. Și aici fac un paragraf ca să afirm că filozofia este incredibilă: fără nicio utilitate practică (poate chiar asta o face atât de grozavă), îți oferă o paletă largă de trăiri și senzații produse din gândirea și problematizarea unui lucru, comparabilă poate cu încercarea continuă a unor băuturi alcoolice străine. Toate au gust bun, dar diferit. Străin până acum, le încerci pe toate. Iar la sfârșit, nu mai știi pe ce planetă te afli. Revenind la subiect, barmanii (și încă ce barmani, Liviu Mihaiu și profesori universitari!) mi-au oferit de toate: cum că agresiunea este diferită de violență, dacă este ereditară, dacă este naturală. Întâmplarea cu niște gunoieri care au chinuit un câine și punerea în discuție amploarea violenței în colective față de inexistența ei individuală. Violența în raport cu salariile medii pe economii din țări diferite. Ce înseamnă legitimă apărare, deci violența permisă, și cum este ea definită de stat, pentru că, la urma urmei, statul este cel care încearcă prevenirea violenței prin definirea ei. Un lucru extrem de interesant și pe care nu l-am știut e definiția violenței în cadrul Interpolului: e ceva distructiv. Negativ. În manualele celei mai renumite organizații internaționale de combatere a violenței nu există așa ceva ca violență bună sau benefică. Niciodată nu mi-ar fi venit în minte situații neobișnuite ce impun folosirea violenței ca remediu: unii utilizatori facebook au menționat cazurile de leșin sau isterie, unde o palmă devine mai benefică decât orice medicament. Unii, ca românii, au dat-o-n ortodoxism, dar a fost, totuși, interesant să văd și în cazul acesta unele fețe ale violenței:
Până şi Iisus Hristos a aplicat o violenţă corectoare "Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.Cea mai interesantă comparație a fost cea care a făcut-o autorul emisiunii: cea în care a comparat testarea unui genunchi prin lovirea lui cu ciocănelul. Bineînțeles, e o analogie ce implică o eroare logică: societatea umană nu este un picior. La fel, aș putea și eu să fac o analogie între ruperea a două categorii (sociale sau etnice) cu ruperea piciorului: imobilizarea lui va duce la sudarea oaselor, însă imobilizarea împreună a categoriilor certate nu va duce la împăcarea sau însănătoșirea lor. Însă și așa, analogia este delicioasă prin mulțimea reflecțiilor ce decurg din aceasta: deci, dacă reacționăm la violență e un semn de sănătate, e natural să fii agresiv, de fapt, și în carieră au succes oamenii care sunt agresivi față de cei molateci. Pe jumătate, e adevărat, pentru că agresiunea implică automat acțiune, pe când toleranța și generozitatea implică delăsare. Iar când ai mai multe cazuri de agresiune, ai mai multe acțiuni, cu cât mai multe, cu atât mai multe crește șansa de a dezvolta sau crea ceva (amintiți-vă de Imperiul Britanic ce se baza pe bărbații ei de temut pe mare, întreprinzători, marinari, coloniști și pirați, de asemenea).
13. Si a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!”. Doamne Ajută
-Augustin David
La sfârșit, evident, într-o încercare de a sintetiza și a încheia emisiunea, autorul ei a folosit mesajul meu. Într-adevăr, aceste cuvinte nu conțin nimic din filozofia și reflecțiile de mai sus: e un simplu sfat practic. Dacă funcționează, ar trebui să funcționeze, pentru că așa cum proverbele conțin o bucată de adevăr concentrat și condensat ce nu admite contrazicere, la fel și fraza de mai sus este proverbială și, totodată, logică. Logică pentru că este clar de ce oamenii inteligenți reacționează la lucruri raționale. Logic de ce și oamenii mediocri reacționează la fel, numai că lucrurile raționale trebuiesc prelucrate în tehnici de persuasiune și manipulare. Pentru că ei nu înțeleg prea bine dedesubturile și de ce, dar sunt influențați și se sincronizează cu lucruri prezentate conform prejudecăților și opiniilor lor. Prejudecăți care nu le pot schimba atât de ușor ca oamenii inteligenți, dar, la nevoie, le permit să cunoască rapid (deși nu prea precis) lumea. Practic, le faci un favor dacă folosești tehnici de manipulare: îi stimulezi pe calea corectă. Bineînțeles, cu oamenii proști nu poți discuta ca și cu celelalte categorii. Sunt nereceptivi la știință, receptivi însă la pseudo-știință și religie ce implică vrăjitorie sau decizii sentimentale pentru atingerea scopurilor lor, insensibili la tehnicile de manipulare, nu ai ce să le faci. Singura metodă e cea prin crearea unui auri de amenințare asupra ta: menținerea lor într-o stare continuă de teamă față de tine (ceea ce a făcut și biserica prin iad) sau violentarea lor. Un prost nu înțelege de ce îl lovești; dar înțelege că nu mai trebuie să te deranjeze. Și aici ofer un experiment practic ce, dacă aveți timp, îl puteți încerca și voi. Cerșetorii. Și mă refer la cei care te abordează în mers, nu cei care sunt imobili. Nu ați observat că dacă le dați bani devin și stăruitori, sau chiar apar mai mulți, în timp ce dacă îi amenințați cu pumnul se retrag imediat? Convingerea acestor categorii de oameni, așa cum apare și în frază, este una importantă: ea stă la baza relațiilor sociale. Omul, animalul social, are nevoie de convingeri, să convingă și să fie convins ca să poată trăi în societate. Mai scurt spus, ca să poată trăi. Este, deci, important să convingi oamenii, de toate categoriile, și să și ști cum.
În final, recomand acest sfat tuturor să îl aplice așa cum îl aplic și eu zi de zi. Avantajele sunt numeroase, de la eliminarea stressului, discuțiilor în zadar, risipa timpului, iar unele, chiar materiale, cum ar fi o carte despre Carlos Șacalul. Pentru plăcere, vă recomand și să filozofați pe tema violenței permise. Până la urmă, eu nu mi-a exprimat părerea concret. O fac acum. DA, sunt de acord cu permiterea violenței, atunci cu oamenii proști, dacă scopul sau interesul tău este unul bun sau comun. Sunt de acord cu ea câteodată, să spunem de câteva ori în viață, pur și simplu numai pentru senzațiile și adrenalina oferite (gândiți-vă la meciurile de fotbal care câteodată degenerează în bătăi în baruri - inofensive de obicei, plăcute pentru oameni cu un stil de viață agresiv - prin America cred că este și o tradiție a bătăilor prin baruri încheiate cu împăcare cu alcool). NU, nu sunt de acord cu permiterea violenței, pentru că, legea rămâne, totuși, în picioare: violența naște violență, și, în plus, întotdeauna, există o cale pașnică de soluționare a unei probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu