Nationalismul Inteligent

În ultimul timp, și chiar de o bună perioadă încoace, s-a așternut tot mai solid concluzia că naționalismul este primul semn a unui judecăți defectuoase. Evident, cu ilarele și obligatorii variațiuni, gen: primul semn al autistului, orice retardat e și naționalist etc, etc...

Nimeni însă nu s-a gândit că naționalistul ar putea să fie inteligent și cult, sau vice-versa: că omul inteligent și cult ar putea fi naționalist. Am fost obișnuiți să vedem atâția inculți și agramați bătându-se în piept cu superioritatea lor străveche (din geto-daci și romani încoace) cu care dau lecții de cultură și moralitate depravatului și prostescului Occident încât am corelat involuntar cele două imagini. Naționalism, boală grea, ce afectează judecata dreaptă și îl face pe om să deformeze adevărul, să creadă cele mai mari aberații și să comită crime în numele lor. Sub motivația iubirii de patrie - de fapt, iubirii de sine și urmarea firească că el superior celor pe care... îi consideră superiori.

Ne-am înșelat, așadar, și chiar naiv, căci era îndeajuns să aruncăm o ocheadă în trecutul recent să observăm asta. Era îndeajuns să citim despre aproape oricare om de cultură din secolele trecute și să ne dăm seama că erau naționaliști. B. P. Hasdeu, Eliade, Iorga, școlarii ardeleni... Aproape toți.

Fenomenul există, chiar dacă extrem de restrâns, și în zilele noastre. Astfel, am citit un articol de pe Vice (să nu râdeți și să vă pregătiți să discreditați - articolele sunt suficient de bune pentru mediul nerăbdător al internetului și dacă nu te aștepți la mare lucru). Sunt articole care urmează structura tipică a companiei, sunt ușor de citit și merg ok. Sunt exact ca filmele polițiste care abundă pe canale de seriale: nu trebuie să te gândești, este suficient să te uiți. Articolul se intitulează De ce România este cel mai mişto loc din lume și, dacă facem abstracție de cuvântul țigănesc din titlu, este suficient de atrăgător pentru tinerii internauți. Ceea ce e ok, cultura câteodată trebuie să se prezinte într-o formă atrăgătoare pentru diferitele categorii țintă. Autorul este inteligent, articolul este bine scris. Articolul vrea sa dea un alt punct de vedere asupra unor părți negative ale României și face asta extrem de bine. Dar asta nu înseama că e precis sau că prezintă lucrurile nesubiectiv. Autorul este (cum altcumva?) un naționalist târziu, cu rămășite de naționalist pus la curent. În ciuda faptului că cunoaște lucrurile reale el a căutat subconștient cu disperare niște scuze sau explicații care i s-au părut logice și i s-au staibili în minte.

Introducerea este un fel de neutralizare a extremismului de pe amândouă părți, atât cea a ultrașilor naționaliști cât și a haterilor de țară și popor. Te face să crezi că autorul este trecut conștient prin aceste două stări antagonice și a dobândit o înțelepciune finală pe care vrea să ți-o împărtășească și ție. E un fel de înțelepciune absolută, la care tu oricum ai fi ajuns la ea după aceste trăiri, dar el îți face hatârul de a ți-o da de-a gata și gratis, într-un format de enterteinment. Nimic mai fals. În articol sunt prezentate părerile autorului, extrem de personale, implicit, subiective.

Argumentele sunt împărțite pe secțiuni. Titlul secțiunii e și concluzie, iar textul secțiunii o aprofundează și o lămurește. O luăm pe secțiuni, însă nu mai menționez și lămuririle, doar titlul care e suficient de lămuritor.

Suntem în lumea a doua şi asta e-n regulă

Împărțeala în lumi cardinale datează de pe vremea Războiului Rece. Bineînțeles că acum nu mai este cazul. România nu este în lumea a doua, este în Europa. Da, într-adevăr, faptul că am fost sub dominație rusească, care a fost din totdeauna o forță anticivilizatoare și distrugătoare, explică întârzierea noastră. Dar asta nu e în regulă acum. Dacă am fi acum în lumea a doua nu ar fi în regulă. România niciodată nu trebuie comparată cu țări din Africa sau America de Sud, Antartica și Filipine. Este o comparație de o cruntă naivitate: faptul că noi căutăm să nu fim cei mai parliți și menționăm tot timpul pe alții mai nașpa decât noi. Argumentul este cancer. Nu contează ce ai pățit, că ți-ai pierdut apartamentul, o mână, un job, tu tot poți să spui că ești bine că nu ai cancer ca alții. Întotdeauna se găsește cineva care o duce mai prost decât tine. Adică nu suntem in lumea întâi, cum ne pare și logic, dar măcar nu suntem în treia.

Si acum să trec la o concluzie ce tot am mai spus-o: O ȚARĂ SE COMPARĂ CU ȚĂRILE UNIUNII DIN CARE FACE EA PARTE. România se compară cu celelalte țări UE, nu cu tot globul. Autorul are nevoie să se trezească și să se uite nițel peste niște statistici europene ca să vadă adevarata noastră valoare, și nu cea edulcorată de aprecierea globală.

Internetul merge blană, chit că nu-l folosim prea mulţi

Și se face o comparație la viteza de internet cu America, care e pe locul 17, față de glorioasa Românie, care este pe locul 6. Din nou, comparația este globală, și nu europeană. Asta nu este total incorect, internetul este o tehnologie ce leagă întreaga lume. Problema e reprezentată de obiectele comparației. Comparația cu America e cretină. America are o suprafață de 41 de ori mai mare decât a României. Să faci o medie a întregii țări, incluzind Alaska și zonele deșertice (vai, ce înapoiați, ăia de acolo au dial-up, nu ca noi în Berceni, fibră) și apoi să compari cu realmul românesc unde e, evident, un relief preponderent accesibil, e o prostie. Ce ar fi dacă luăm doar statele americane de vârf, gen Washington, New York, California, și să ne raportăm la ce tehnologii au aia? Ce-ar fi dacă am lua doar centrele de cercetare și campusurile universitare? Organizațiile guvernamentale și serviciile secrete? Ah, da, ei au inventat rețeaua și acolo sunt cele mai mari firme de rețelistă, gen cisco. 

În concluzie, noi îi batem pe americani și la internet. Pe lângă veșnicele moralități, purități spirituale și cunoștințe generale cu care facem praf orice obez client de Wallmart. Și acum trecem la următorul argument corelat...

 Piratăm enorm, dar asta ne ajută să evoluăm

Faptul că piratăm enorm este un lucru lesne de înțeles și logic de acceptat. Dar nu pot să disting ce ar fi putut să întrevadă autorul prin generalizarea și ambiguitatea cuvântului evoluție? Se referă oare la cunoștințe? Hackerii români au o grămadă de cunoștințe tehnice dobândite prin piratare, ceea ce demonstrează ca se poate face acumulare de cunoștințe și în umbra infracționalității. Inteligența nu înseamnă educație. Se referă oare la ridicarea culturii românești? Piratarea nu ne ajută, per medie, să evoluăm nici așa. Știți de ce? Pentru că studii științifice. Care au pus în evidență că folosirea internetului ține strict de cultura și IQ-ul utilizatorului. Adică un cocalar naționalist și agramat în același timp nu va căuta discuțiile filosofice ale lui Platon și eseuri despre baroc, nici măcar un mini-filmuleț Ted. Că el piratează pornache HD, se uită la filmulețe cu proști care cad pe youtube, se joacă Candy Crash pe facebook și dă share la articole despre dacii laser și celelalte care erau în acord apriori cu convingerile lui naționalisto-religioase patologice. Mai corect spus, să îi dau parțial dreptate autorului, ăia proști rămân tot proști, ba poate și mai insistenți și siguri pe prostia lor, și ăia deștepți află puțin mai multe. Adică sunt în pas cu filmele și serialele americane. Atâta tot. 

Piratarea este o infracțiune. Toți piratăm, dar măcar ar putea să nu ne lăudam și să facem o calitate din ea. Ba chiar una națională. Să nu afirmăm străinilor în public că ce mișto e în România că se piratează orice! Păi, da, este mișto, este cum ne spune autorul, că este un lucru bun oricât de ilegal ar fi, dar măcar taci din gură. Mai ales când piratezi filme cu automobile și cu Thor și nimic educațional, ca articole științifice sau ebook-uri. Piratarea nu face, per general, întreg poporul român mai educat, mai inteligent sau mai corect. Îl face să fie la modă.

Aproape nimeni nu moare împuşcat

Iar aici ni se explică că spiritul găinar și laș al pseudo-mafioților români contribuie la menținerea unei așa-zise stări de pace. Suntem comparați în statistici europene cu țări europene, gen Belgia și Norvegia. Și este corect. Însă aici avem de-a face cu o eroare logică de îngustime a realității și ignorare a celorlalte fapte. O fi adevărat că nimeni nu moare împușcat, însă asta e doar o particularitate a violenței. E doar o părticică mică a mizeriei naționale care e, surprinzător, de lăudat, dar nu că a fost combătută, sau că e urmarea firească a educației naționale, ci dintr-un defect pur românesc a găinăriei și lașității. Ca să vedem imaginea completă putem face niște comparații cu țările respective la: rata sărăciei, analfabetismului, igienă și grupuri sanitare, educația, copii abandonați la naștere, mame minore, prostituate răspândite în toată Europa, țigani, hoții, tâlhării, violări de fiice vasluiene, crime cu toporul și cu furca, accidente rutiere, diabet, afecțiuni cu inima, bețivi, ultrași etc. 

Lista ar putea continua la nesfârșit... În plus noi nu avem bunăstarea necesară ca armele să fie așa de răspândite ca în celelalte țări ca să poți trage vreo concluzie. Aș fi curios de o comparație și la numărul de arme pe cap de locuitor (densitatea armelor) corelat cu împușcăturile...

Nu se dubleaza filmele şi serialele, deci toţi ştim engleză 

Aici nu prea avem ce să discutăm. Două erori de logică într-o singură propoziție. În primul rând, nu toți știm engleză, este suficient să arunci o ocheadă pe ultimele statistici cu numărul de vorbitori de engleză din Europa. Nici măcar nu stăm lăudabil în raport cu celelalte țări europene. Nu toți știm engleză, iar dacă ai nițel bun-simț și te gândești la rata analfabetismului, la numărul de țigani, pensionari ți se pare logic să știe doar câțiva. Nu e absolut nimic special la faptul că acei câțiva știu engleză. În al doilea rând, cunoașterea limbii engleză nu este prilej de mândrie națională, sau vreo calitate globală. Este individuală. Este o abilitate proprie fiecărei persoane care te poate ajuta maxim să îți găsești ceva de lucru... în afara țării.

Nu avem ce vorbi aici.

Există tot felul de industrii mai mici sau mai mari despre care nu prea se vorbeşte

Faptul că nu se vorbește de industriile mici are o logică. În primul rând, industriile respective nu sunt meritul românilor. TOATE sunt străine, firme de out-sourcing, filiale a unor firme mari din vest care au venit aici în căutare de mână ieftină de lucru pentru munci ce lor li se par de rând sau jignitoare să le facă. De obicei munca este de maimuță sau de robot, ești tratat ca un animal, iar legislația țării ajută din plin la bunul mers al exploatării și bătăii de joc al angajaților. Este destul să comparați niște salarii din corporații. Dincolo, omologii angajaților iau peste 2500 de euro salariu. Aici, ai noștri, 400-500 de euro. Iar dacă vă gândiți la pozițiile de manager și sistemul de avansare, nu vă gândiți prea mult. Adevărații manageri sunt străini, de la firma-părinte. Industriile medii o duc și rău și sunt multe care pleacă din cauza taxelor mari. De-asta au plecat de la noi Nokia, Colgate-Palmolive, Nestle, chiar și grupul Dacia... Și exodul continuă, stăvilit însă de câteva preluări strategice din țară. De exemplu, Azomureșul (eu sunt din Târgu Mureș) funcționează sub patronat străin din simpla logică că în celelalte țări europene legislația nu permite o poluare chimică la asemenea cote. Alte firme (foști mamuți comuniști) sunt cumpărate sau preluate, păgubite și apoi dezafectate pentru a nu face concurență firmelor străine.

Plecăm capul, apoi facem tot ca noi şi întoarcem armele

O secțiune unde se menționează Țepeș (toți naționaliștii fac greșeala cretină să creadă că pe vremea lui Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu existau români și conștiință națională) și cât de bine ne-am descurcat noi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, că nici evrei prea mulți nu am omorât, nici gura nu ne miroase a usturoi. Din nou, nu avem ce vorbi aici. Autorul, deși inteligent, nu e îndeajuns de informat. România a ieșit cu statut de ȚARĂ PIERZĂTOARE din al doilea Război Mondial. Ah, da, și de TRĂDĂTOARE. Imaginea noastra în ce privește loialitatea și onestitatea este distrusă pe veci cu acțiunile noastre din al doilea Război Mondial. Orice altceva spus este de prisos. Să cauti motive că tot noi am fost mai ok decât alții că nu am omorat țigani și evrei ca alții (de fapt, nu am fost în stare nici de asta) când aveam soldați cu echipament din opinci și cușmă de lână pe vremea când germanii plănuiau rachete pe marte și revoluționau zborul este de o cruntă naivitate. 

În concluzie

Naționalismul este o boală ce afectează pe oricine, indiferent de gradul de inteligență, cunoștințe generale și educație. Inclusiv oameni inteligenți cad pradă unor aberații de o uimitoare copilărie. Tocmai ce am citit un articol izvorât din sentimente reprimate naționaliste, autorul nici măcar nu își dă seama de ele, unde, cu disperare, se ridicau la rang de calități însăși defectele naționale. Sentimentul orgolios de inferioritate, dat peste cap, până la o patologie de superioritate, de a arăta cu tot dinadinsul că românii sunt la nivelul celorlalte nații civilizate, ba chiar, mai presus, ne va măcina tot timpul...