Decor: in intuneric, intr-o hala mare a caror margini nu se vad; un sir foarte lung de gherete foarte neincapatoare, majoritatea darapanate, in culori vagi, maroniu si galben sters, vechi, sticle murdare, cu o gaura cu sita de aluminiu in mijloc (pentru facilitarea convorbirii), toate goale. Unele cu lumina inchisa, altele cu neonul palpaind.
Personaje:
- Kurk, ~30 de ani, aratos, american, blond, ochi albastri, proaspat ras, in jeaca de piele si pantaloni mulati (imaginea generala lasa impresia unui nazist binevoitor). Are un rucsac pe un umar ce il tine cum tine un sportiv o geanta de sport.
- Stelian, ~30 de ani, roman, brunet, pielea inchisa, ochi piezisi, in palton lung si gros de postav maroniu, palarie fedora, geanta de piele.
- casierita (Liliana), ~45, grasa cu vesta neagra pe bluza maronie-verzuie, parul buclat, facut pe bigudiuri, nas borcanat, gusa, cearcane, obraji grosi
Kurk strabate culoarul din fata gheretelor. Nu se observa niciun un om. Merge obisnuit si din cand in cand incetineste si isi intoarce capul catre cate o ghereta luminata: sunt goale, asa ca isi continua drumul fara sa se opreasca. Isi roteste privirile, fara sa caute pe nimeni anume.
In sfarsit ajune la o casa cu cineva inauntru. Este o femeie care sta nemiscata cu spatele, pare a citi dintr-o carte. Kurk o priveste; priveste toata camaruta si asteapta. Trage cu sunet aer pe nas. Se mai intoarce, isi verifica bagajul, ceasul de pe mana.
- Hello? zice el intr-un final.
Se aude un supt de dinti de sictir. Se aude o palma pe masa si doamna se intoarce cu o privire agasata. Da din cap nemultumita:
- Da?!
Kurk intinde biletul fara sa spuna nimic urmarind-o cu curiozitate.
- De ce nu ati rezolvat telefonic? Daca ati fi facut asta s-ar fi rezolvat de mult. Zice doamna dand din cap a lehamite. Unde e cererea? Nu putem sa luam bilete fara cerere, zice cu ura.
Urmeaza o pauza.
- Cererea, dom'le, trebuie sa completezi o cerere de mana daca vrei sa te urci la bord. Nu aveti cerere? Si copia dupa buletin?
Inca o pauza. Doamna ofteaza.
- Poftim. (Si ii intinde o foaie.) Trebuie completata. Si semnata! (spune repede ca si cum ar fi uitat asta).
- Ce? Zice Kurk neintelegand.
- Uite, aici! si grasa ii arata cu degetul pe biletul bagat pe sub semicercul din geam. De aici (arata pe bilet) se copiaza asta aici, numele si prenumele, motivul si durata sederii pe nava. Apoi semnatura. Si data. Aici.
Kurk se incrunta cu sprancenele sale groase si blonde. Ochii sai albastri patrund foaia si biletul. Isi ia seama, apoi cade pe ganduri: ii scapa un cuvant, ii sta pe limba si nu ii vine. Se cauta prin buzunare, dar nu scoate un pix, scoate o carticica mica: e un ghid turistic. Il rasfoieste si merge cu degetul in jos pe pagina pana la cuvantul necesar.
- Pix?
Casierita il priveste plictisita; priveste pentru o secunda un borcan (de castraveti sau gem, gol si spalat, fara capac) si ii apoi il priveste pe Kurk, luand automat cu mana ceva de acolo si i-l intinde. E un bat metalica, auriu, nu chiar asa de gros, cu trei butoane mici si rotunde, colorate rosu, galben si albastru, in aceeasi ordine, un maner mic, o cheita mica, un slider. Kurk il ia in mana si il priveste nedumerit. Casierita incepe pe un ton robotizat si categoric, cu pauze scurte:
- Trebuie sa fie facut in ordine. Prima data se apasa pe butonul rosu. Apoi se invarte de manerul din lateral de 3 ori in sensul acelor de ceas. Stiti cum e sensul acelor de ceas? (Pauza.) Apoi se apasa pe butonul galben. Se asteapta 3 secunde, apoi se apasa pe butonul albastru. Daca vrei culoarea albastra trebuie apasat inca o data pe butonul rosu, daca nu, se lasa asa, dar noi nu acceptam alte culori, ca negru, pentru ca atunci ar putea fi semnatura trasa la xerox iar noi nu acceptam copii dupa documente, decat originalul. Deci apasati butonul rosu inca o data, da? Apoi se trage cheita de cateva ori, nu conteaza de cate (aici tonul este binevoitor ca sa arate usurinta procesului), si se apasa butonul clasic de pix. Varful de scris va iesi afara pentru cateva secunde si veti putea semna. Cheita ar fi trebuit sa fie pentru temporizator; de cate ori e trasa cu atat tine mai multe, dar nu merge. Tine intotdeauna 15 secunde, si apoi varful se retrage automat. (Si conchide afabila si sententioasa, cu un zambet sumar): suficient. (Apoi revine grabita la treaba, uitandu-se intr-un ecran cu tub catodic si scriind pe un caiet niste cifre; stie cu cine are de a face, asa ca incearca sa salveze niste timp).
- A, sa nu tragi de slider, ca nu merge. (uitase ea sa ii aminteasca).
Kurk priveste pixul, intorcandu-l pe toate partile pe tot timpul explicatiei casieritei. Cand casierita termina povestea el apasa aleatoriu pe butoane. Nu merge, incearca degeaba sa scrie pe ghidul turistic, chiar daca vede ca "varful de scris" nu e acolo. Casierita isi suge dintii si isi intoarce capul de la monitor, rabdatoare si monotona:
- Cum vrei, domle draga, sa mearga, daca nu ati facut toti pasii corespunzatori. (pauza cu priviri de closca) Si in ordine? (ofteaza).
Kurk gaseste solutia, repetand o fraza memorata din ghid:
- Eu nu vorbesc decat putina romana.
- Si eu ce sa iti fac! raspunde doamna intepata mai sa sara de pe scaun. Trebuie sa semnezi! Hai, ca nu e nevoie sa stii sa vorbesti romana ca sa te semnezi. (ajutatoare, acum vorbind la modul de politete, dupa ce a aflat ca e strain.) Deci apasati butonul rosu.
Kurk o priveste ca un elev din clasa primara, apoi pixul, asteptand cu degetul in aer deasupra butoanelor.
- Ala, ala de acolo, red, red.
Kurk il apasa.
- Asa! apoi invartiti de manerul ala din lateral de circa 3 ori. In sensul acelor de ceas!
Casierita face gestul rotirii unei mulinete invizibile in aer folosindu-se de ambele maini, unul tinand pixul imaginar. Kurk foarte probabil a invartit in directia corecta din noroc.
- Asa! (da din cap, vibrandu-i gusa). Vedeti ca stiti? Acum apasati butonul galben.
Kurk duce intrebator degetul la unul dintre ele.
- Ala ala din mijloc, din mij-loc! (Si casierita taie aerul cu degetul in parti, ca apoi sa il intepe la jumatatea distantei).
Kurk intelege si il apasa, apoi o priveste ascultator si ferm. E hotarat sa faca de data asta bine, la o adica, nu ar putea valida biletul. A ghicit bine; apasa butonasul galben.
- Bravo! Acum asteptam amandoi 3 secunde, da? 1, 2, 3. Acum apasam pe cel albastru. Celalalt.
Kurk nimereste la fix si pe asta; probabil a folosit logica eliminarii; era singurul care nu a fost apasat.
- Red. (zice grasa incurajand din cap). Pentru ca vrem culoarea albastra si nu neagra.
Kurk apasa butonul rosu si apoi imediat cel albastru.
- Nu, nu ala, nu v-am zis, dom'le, sa apasati butonul ala! Of, maica! (Suspina si se uita catre deznadajduita). Vaaai de mine! Nu ala, nu asa! Acum trebuie inceput totul de la inceput!
Kurk ofteaza si scutura din cap iritat. Ii intinde pixul, cu cealalata palma deschisa, un fel de haideti, doamna, faceti d-voastra.
- Nu, nu eu, dumneavoastra! Eu nu am cum sa va ajut, dumneavoastra trebuie sa semnati! Nu-i treaba mea!
Kurk se uita in jur deznadajduit. O priveste din nou pe casierita. Aceasta s-a ridicat de pe scaun, scoate un cana de sticla din aparatul de cafea, arunca la gunoi ce a ramas; arunca zatul din filtru si il loveste scurt de mai multe ori de cosul din plastic; isi cauta cana, ia lingurita mica, o loveste si pe aceea de cateva ori de cana si da peste cap ultima gura de cafea ce i-a ramas. Ia o servetel de hartie si le sterge pe toate, punandu-le in sertare. Isi ia geanta, ochelarii si caietul. Nu era o carte, era un caiet cu o poza cu un bebelus inauntru; o studiaze de parca ar fi citit. Le aranjeaza, schimba pozitiile, nehotarata, apoi se razgandeste si le pune pe toate in geanta agitata. Inchide radioul. Se aud pasi pe culoar si ii atrage atentia, bataindu-si capul si ochii pe geam, dar nu vede cine e. Stramba din nas si se aseaza pe scaun. Il priveste pe Kurk si spune:
- Haideti, dom'le, odata, ca nu avem toata ziua. Sunt si alti oameni.
Kurk incearca sa refaca procesul fara succes. Se apropie un domn smead in palton. E Stelian.
- Buna dimineata, doamna! (Spune el serios cu o voce de bas).
- Buna dimineata.
Ii intinde biletul si cererea gata scrisa.
- Nici dumneavoastra nu ati completat online?
- Nu, doamna, ma scuzati, dar a cazut lumina la hotel unde am stat. Intre orele 3 si 4 dimineata, stiti, cine se mai ocupa de ea?, nu deranjeaza pe nimeni.
Stelian zambeste din ochii de sub sprancenele negre si stufoase, chiar daca gura ii e lenesa, iar liniile de la colturile gurii sunt firave si conturate. Casierita ii zambeste sumar la fel. Vocea lui si ochii sai o binedispune. Ii face cererii gauri cu un perforator si o pune intr-un dosar bleumarin cu spirala pe care il pune intre alte dosare. Ii composteaza biletul cu o gaura in partea de sus, unde este ca un semicerc, in mijlocul unei buline galbene anume facuta pentru a indica asta, si il intinde inapoi.
- Nu-l ajutati, va rog, si pe domnul, nu inteleg ce vrea.
- Ah, asta e pixul romanesc!
- Da, domnule.
Stelian, surprins si interesat, ii ia pixul din mana lui Kurk, care ramane cu ea in aer pentru o clipa. Stelian zambeste larg si binedispus:
- A, si are si butoanele in culorile drapelului romanesc!
- Da, vezi Doamne. Au platit pe el 10,000 dolari. Asa se discuta la noi, in birou. (casierita e blazata)
- Da, da.
- Si noi nu avem gaz sa ne incalzim aici, a trebuit sa imi aduc un resou de acasa sa ma incalzesc la picioare! (Zice casierita dand din cap a dispret, aratand catre picioare).
- Si cum functioneaza? (intreaba Stelian intorcandu-l pe toate partile, foarte curios).
Casierita ii zice iar Stelian urmeaza pasii unul dupa celalalt.
- Pai nu merge! (conchide el inca tot zambind, frecandu-i varful de palma sa.)
- Pai daca nu merge, asta e, nu l-am facut eu. Asta ni s-a dat! Ce sa facem?
- E, las ca ii dau la domnul pixul meu. (Stelian baga mana in buzunarul de la piept sii ii intinde lui Kurk un pix normal).
Kurk il ia bucuros si da din cap. Parca ar fi blajmajit un "multumesc", dar Stelian nu poate fi sigur.
- Dar nu sunteti de aici? (intreaba el, ingustandu-si ochii si dand lateral din cap a neintelegere sau interogare).
Kurk se opreste in a studia Cererea si isi indreapta spatele, privindu-l pe Stelian. Spune trepadat si monoton:
- Eu sunt din America. Sunt consilier pe nava Intreprinderea. (Are accent si stalceste "Intreprinderea").
- Aaa... (face Stelian satisfacut si surazator). McLaughlin?
- Yes. (Kurk isi da seama ca a raspuns in engleza din greseala, la auzirea numelui sau corect pronuntat). Speak english?
- Yes, yes of course (face Stelian zambitor si superior).
Kurk ii intinde mana la care Stelian face o pauza de nedumerire.
- O!
Ii intinde si el mana.
- Kurk!
- Kurk? Stelian. Stelian ma cheama. My name. Bine ai... Welcome! Welcome. (si il bate usurel lateral pe umar, in timp ce ii strange mana).
- Who are you? Are you on the ship also?
- I'll tell you later (zice Stelian conspirativ dand din cap a incurajare) Now, cererea? (intreaba aratandu-i cu degetul).
- Yes! (raspunde Kurk rasufland usurat).
- Ok. Let me see. Copy this (arata cu degetul pe bilet) here (arata cu degetul pe Cerere). It's the serial number of the ticket. (Kurk scrie). Now put your name here. Family name here; the other name here. Family; the other one. Asa. Good. Reason: consilition. Period: all of it. Your badge ID. Badge. (Kurk face o pauza, se gandeste, apoi isi da din cap; isi aminteste si scrie repede). Ah, il stii pe de rost. Il stie pe de rost (zice el zambind catre casierita care ii priveste plictisita, dar parca totusi atrasa de sarmul lui Stelian; casierita sare speriata).
- Buletinul! Copiiile dupa buletin! Le aveti?
- Imediat, imediat (o linisteste Stelian)
Kurk se intoarce catre el neintelegand.
- Ah, nothing, it's okay, okay. Date here. What's today?
- Ten Thirteen 2401? (zice Kurk din cap).
- No, no! (face Stelian grabit). It's thirteen ten 2401. It's invers. Thirteen. Ten. 2401. Wait! Don't write. (se intoarce catre casierita)
- 2400 sau 2401? Pentru ca pe bilet scrie ca e 2400. (casierita e incruntata; se gandeste un pic si ridica din umeri)
- De unde sa stiu eu cum e bine?
- Haide ca scrie data de azi, e o greseala pe bilet.
Casierita il priveste ingrijorata. Se intoarce catre Kurk dar apoi zice repede catre casierita:
- Asa am scris si eu. E gresit scris pe bilet pentru ca trebuia sa fie in 2400. Au amanat cu un an.
- Asta stiu (zice grasa, dand din cap a luare aminte si cu gura intredeschisa).
- Lasa ca e bine asa. 2401 (zice Stelian pe engleza intorcandu-se catre Kurk, apoi catre casierita), Daca am fi plecat pe 2400 am fi iesit un fiasco, doamna! (zambeste cuceritor).
Kurk termina.
- It's ok. (confirma Stelian).
- Adica, serios, e un singur zbor in noaptea aceasta. N-are cum sa il greseasca cu altul! (Face Stelian spiritual)
- Dar nu ma intereseaza, dom'le, de zbor, mie imi e sa nu fie altcineva!
- E de-al nostru, doamna, il stiu pe domnul, e cu noi.
- Da, da, dar aveti copiiile dupa buletin?
- Da (raspunde Stelian si scoate din portofel o foaie impaturita in 4. Se intoarce catre Kurk): your ID badge copy, sir.
Kurk scoate repede ID-ul din portofel si il pune triumfator pe tejghea. Casierita se uita la el acra.
- Copia, domnule, copia. Nu am ce sa fac cu ID-ul. Deci noua ne trebuie copie dupa ID, ca altfel nu am cum sa stiu cine esti.
Kurk isi lunge fata. Stelian sare in ajutorul lui:
- Ajutati-l, doamna, va rog eu. E de-al nostru, e baiat bun. (zambeste calm pe sine)
Casierita ofteaza. Ii ia "buletinul" si pune o foaie deasupra. Ia un creion si hasureaza peste, iar poza si scrisul si alte particularitati iau forma o linie dupa alta. Bogodaneste: nu stiu de ce fac eu asta, nu sunt platita sa fac, asta nu e treaba si ofteaza scuturand capul. Termina si ridica foaia cu ID-ul hasurat; se uita la ea, apoi la Kurk, apoi la ea; niciodata nu a verificat ID-ul original. I-l impinge cu palma lui Kurk. Isi tine palmele in aer pentru o clipa si cauta ce ii lipseste de pe masa.
- Cererile!
Kurk intinde cererea casieritei. Ea o ofteaza, o ia si o studiaza.
- E bine doamna (zice incurajator Stelian), nu aveti de ce sa va fie frica.
Incurajata, face acelasi proces ca si cu Cererea romanului. Copiiile dupa buletine le pune in alt dosar, asta dupa ce a scris cu un pix rosu "buletin strain" pe al lui Kurk si le-a stampilat pe amandoua. Se intinde dupa biletul lui Kurk, il ia il composteaza, si i-l da scurt inapoi. Kurk ramane uluit la noua gaura din bilet, numai atat trebuia? Il priveste pe Stelian care ii confirma dand din cap zambitor; il bate din nou pe umar rasufland pe gura.
- Si astia au fost toti! (face casierita ca pentru ea, ridicandu-se de pe scaun).
Se imbraca cu o blana si o caciula ruseasca, alba, pufoasa. Isi incheie fermoarul, se mai uita inca o ultima data, roata, isi ia poseta, manusile si cu un manunchi greu de chei vechi, fiecare diferita una de cealalalta, cu o bucatica paralepipedica de lemn trasat de linii de pix ca breloc, deschide usa, se pare ca era incuiata, se mai uita inca o data inauntru in timp ce inchide becul, apoi o inchide pe dinafara. De undeva, dintr-o iesire ascunsa, doamna apare langa cei doi barbati. Ei sunt cam de o inaltime, iar ea e mica si sta langa roman. Se intorc toti cu spatele la ghereta si privesc undeva in intuneric, in aceeasi directie.
- Sper sa nu ma vada cineva ca plec mai repede.
- Nu va faceti griji, doamna, nu aveti de ce sa mai stati. Sigur si-au rezolvat toti biletele deja.
- Stiu ca si-au rezolvat toti biletele, dar totusi sa nu ma vada cineva ca plec mai repede.
Femeia suspina. Lui Kurk, oricat de ostila ii s-ar fi parut la ghereta, acum i se pare ca femeia se adaposteste langa ei. Acum e de-a lor, face parte din grupul lor impotriva altuia mai puternic si ascuns. Observa ca are emotii.
- Sunteti ingrijorata? Sa nu fiti. (o calmeaza Stelian)
- Sper doar sa nu fie frig acolo sus. Cum, doamne, sa ne lase sa ne impachetam numai o gentuta de mana? (si arata cu mana catre poseta ei, nemultumita).
- Dar unde e? (intreaba Stelian.)
- Nu stiu, trebuie sa se deschida o usa si apoi sa stam la rand. Prima data e vizitarea navetei, deci o sa stea la rand si cu vizitatori. Dumneavoastra de unde sunteti?
- Eu sunt de la Partid. (doamna ramane bulversata si cu gura deschisa; el se intoarce catre american). I am from the Party; my job is the collect and centralize all information that happen on the Ship.
Kurk da din cap recunoscator, caci nu cutezase sa ii intrerupa pana acum ca sa ii reintrebe acest lucru; vru sa ii explice si lui:
- I am part of an agreement Romania - US space agencies; I'm sent as a consultant...
- I know who you are. (da din cap Stelian zambind vrand sa nu ii para arogant)
Se opresc si fac o pauza privind in departare, in intuneric. Casierita profita de ocazie:
- Vai de mine, si eu ce am zis!
- Ce ati zis, doamna?
- Lucruri rele despre pix...
- Foarte bine, doamna, ziceti. Asa, ca sa stie si ei ca nu isi fac treaba corespunzator, cei de la Partid. O sa le zic si eu. Nu se poate asa ceva.
- Dar nu dumneavoastra va ocupati cu asta?
- Eu? Nu. Nu am legatura cu asa ceva.
- Dar cu caldura aveti?
- Caldura?
- Sa stiti pe strada Pache Trotopopescu nu ni s-a mai dat caldura de 2 saptamani! (vocea e plangareata si rugatoare). Bocna ne sunt calorifele! Stau aici in ghereta 8 ore pe zi, fac frigul, chiar daca nu vine nimeni cu saptamanile, si apoi ma duc acasa ca sa stau in frig si acolo!
- Ma scuzati, nu am doamna, legatura cu asta. Eu ma ocup cu altceva. Dar sa stiti ca o sa le spun.
- Multumesc! Multumim, domnule, sunt femei care au copii mici si batrani, domnule, nu mai putem asa!
- Stiu, stiu (face Stelian ca sa o opreasca). Lasati asta, ca mai discutam si pe Nava.
- E de la numarul 21 la T si apoi de la 16 la 40!
- Ce e T?
- Terminare. Toate numerele de la 21 pana la capat.
- Ah...
- ...si de la 16 la 40! Chiar ieri am vorbit cu vecina de scara si...
- Stimata doamna, ma scuzati, va rog eu frumos, nu ma ocup cu din astea, cu pixuri si calorifere. Eu doar consemnez note, constat si trimit mai departe. Treaba lor ce o sa faca cu ele. (Zambeste stanjenit si o bate pe spate).
- Dar macar salariile daca ni le-ar mari atunci, chiar daca nu ne dau caldura... (si casierita incheie trista).
Pauza. Isi schimba unul cate altul gentile intr-o mana in alta. Kurk o pune pe jos si o reazama de picior. E atent la conversatie dar nu se stie cat intelege. Parca e empatic cu casierita.
- Doamna ce face? (il intreaba pe Stelian, dat fiind ca stie engleza, chiar daca l-a intrebat in romana)
- Doamna, (ii raspunde el dregandu-si glasul), face mai multe. E casierita, ne da biletele, e schimbul 3 la ghidaj, si face si curatenie. Ati inteles? Ticket master, helmsman, cleaning.
Iar pentru ca cei doi se priveau stanjeniti, casiera cu un sentiment de inferioritate iar americanul cu teama de a nu incalca legile nescrise sociale, Stelian facu un pas mic indarat, se inclina de spate, si ii apropie cu ambele brate pe cei doi:
- Poftiti, haideti de faceti cunostinta. Liliana, schimbul 3. Kurk, consilier american.
Cei doi, dupa o mica pauza anxioasa, isi intinsera mana si dadura din cap.
- Deci stiti cine sunt... (zice Liliana posomorata).
- Pai da, trebuia sa imi fac temele, nu? E treaba mea. Ia uite ca mai vin si altii! Buna dimineata!
- Buna dimineata! (intreaba un grup vag de calatori). Aici e?
- Aici e, aici e, inca nu stim care e usa.
- Multumim!
Tacere. Pauza. Oamenii nu sunt dornici sa vorbeasca unul cu celalalt. Pai si unde ne asezam si noi la coada? se aude in multime. Mai multe sunete de pasi; ecouri. Acum e o lume care freamata.
...
nota 2, stai jos.
RăspundețiȘtergeream inteles, sa traiti!
Ștergere