Relatia romaneasca dintre angajator si studenti in practica

Azi găsisem altceva în frigider. Un articol scris de un manager despre studenţii inapţi veniţi în practică la firma lui. Articolul este scris aici: De ce vei ramane toata viata un taximetrist cu facultate. În timp ce am pus linkul de pe blogul lui, observ că are ca motto: “v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi despre poporul roman). Foarte inteligent. Omul e inteligent. Vrea evoluţie. Am reprodus aici întregul lui articol, citat, bineînţeles, în cazul în care dispare de pe blog, din cauza feed-back-ului negativ ce îl primeşte continuu. În timp ce îl citiţi, vă rog să vă imaginaţi că este stereotipul managerului sau directorului neaoş românesc, indiferent de instituţie (de stat sau multinaţională). Este important acest lucru, ca să înţelegeţi cercul vicios menţionat de mine în comentariu.

Intr-o zi ma suna HR-ul si ma anunta ca o sa am o echipa de studenti la un internship in departamentul meu. Aproape o injur pe madam . Bietii studenti nu aveau nici o vina. Vor sa invete si ei cate ceva din mediul real pentru ca in mod evident facultatea nu are cum sa-i pregateasca . Problema mea era alta – aveam foarte multa treaba tot departamentul si timp foarte putin pentru ei asa ca …vor fi cam liberi.
In sfarsit… ii cer sa le faca o evaluare si sa mi-i trimita doar pe cei mai destepti . Si iata ca ma trezesc cu cinci studenti doua fete si trei baieti . Ii impart rapid pe cate unul la fiecare birou alaturi de oamenii mei ca sa vada cum se munceste si imi vad de treburile mele. Timpul trece si privind aiurea prin jur, involuntar, le observ comportamentul . In timp ce oamenii mei munceau  in ritmul obisnuit ( adica nebun ) ce credeti ca faceau studentii nostri ? Unul vorbea la telefon , o fata scria mesaje pe telefon si zambea , altul se juca cu pixul pe o foaie , altul era in bucatarie isi facea o cafea . O singura studenta micuta si bruneta statea aplecata peste birou concentrata la monitor impreuna cu angajatul meu notandu-si febril diferite lucruri.
La ora 12:00 au venit sa ma intrebe daca pot merge la masa . Au mers la masa si s-au intors cam peste o ora jumatate . In timpul asta oamenii mei mancau direct pe birou . A doua zi acelasi comportament pana cand au realizat ca nimeni nu le verifica pauzele  si incet incet pauzele de tigara s-au lungit si rasetele la fel . O singura fata ,cea mica si bruneta, facea ture intre birouri , isi lua notite , rontaia la un covrig in timp ce scria si in cele din urma  a ajuns sa-mi inghesuie omul la birou dupa ce si-a facut singura rost de un laptop de la IT
Intr-o alta zi  am mai observat ceva . Un pahar de plastic era cazut pe jos chiar in fata locului unde se iesea  la tigara . Rasete , veselie , tigari stinse pe pervarz si ignore total la paharul de pe jos …cu o singura exceptie – stundenta mica si bruneta care s-a aplecat instinctiv, l-a ridicat si l-a aruncat in gunoi in drum cu niste hartii in brate spre alt etaj.
S-a sfarsit si internshipul si vin toti gramada la mine sa le dau feedback . Prefer sa ii fac sa vorbeasca despre ei . Incep sa povesteasca despre bursele cu  care au mers in strainatate cate un an sau un semestru  , despre piata muncii din Romania care nu ofera nimic unui student foarte bun ca ei , despre planurile lor, despre cum se face scoala in Romania vs UE etc . In cele din urma ma intreaba (redau dialogul asa cum mi-l aduc aminte) :
“Ce ar trebui sa facem noi sa ne angajam intr-o companie ca aceasta ? Ne-ar ajuta un master in strainatate sau un MBA ?”
“Nu , nu va ajuta. Nu puteti face nimic” raspund eu.
“Cum nimic ? Nu ne putem angaja ? “  intreaba ei mirati
 ”O sa va raspund sincer – nu va puteti angaja si nu stiu daca o sa lucrati vreodata intr-o firma ca asta oricate studii ati avea cu o singura exceptie “  si am aratat spre fata micuta , bruneta
“De ce? “ m-au privit toti stupefiati.
Am ezitat un moment dar am hotarat sa le spun direct . Mi-am ales cu grija cuvintele si le-am zis de ce nu au nici o sansa sa se angajeze si de ce nu vor lucra niciodata intr-o firma serioasa oricate studii ar avea . Una din fete mi-a spus cu lacrimi in ochi ca ea nu a venit aici sa munceasca , ca ea a venit sa invete . Spunea asta in timp ce iphoneul alb ii licarea vesel in mana de la messengerul deschis chiar si in timpul conversatiei noastre . I-am spus ca nu are de ce sa fie trista tocmai a primit una din cele mai importante lectii din viata ei si daca doreste sa invete atunci sa invete lectia aceasta .        Le-am mai explicat ca nimeni in lumea asta nu te plateste degeaba , ca de cele mai multe ori trebuie sa fi atat de bun incat sa fi indispensabil si mai ales ca inteligenta daca nu este sustinuta de atitudinea potrivita , de dorinta de a te autodezvolta si de pasiune , nu inseamna nimic .
Poate ca le-am dat o lectie cam dura dar viata e dura si bobocii astia sunt aceeasi care ma intreaba dupa ani de zile de ce nu pot sa avanseze , de ce nu isi gasesc un job mai bun si care se lamenteaza in convingeri de genul   “ in Romania nu te angajeaza nimeni daca nu ai pile”, “daca nu ai noroc nu poti avansa” etc

Următorul fragment de mai jos este comentariul meu cu mici modificări. Să reţineţi însă ideea unui stereotip de manager ce reieşea din articol. Este important pentru cercul vicios pe care niciodată nu o să reuşim să îl spargem. Din cauză că suntem români. Suntem proşti şi ne urâm unul pe celălalt. Şi niciodata nu o să ajungem la nivelul ţărilor vest-europene.

Misto articol, s-a punctat bine defectele tinerilor absolventi.

Insa.

Problema nu este univoca sau unidirectionala. Ce avem in discutie este un sistem format dintr-un binom (de ex. profesor-elev, firma-angajat). Problema este bidirectionala. Este un lucru cert ca facultatea umple capul studentilor cu multe informatii teoretice, insa deloc practice. Eu  de ex. in timpul a 4 ani de inginerie am fost in 2 excursii la fabrici. 2 excursii in 4 ani. Iar practica se rezuma la un referat scos de pe internet.

Cu timpul avansam, asa ca s-a ajuns la cooperari internationale de mult succes (de ex. programul Erasmus) si cooperari intre firmele si fabricile locale. Daca primele "scoateau in lume" studentul, imbogatindu-i cunostiintele culturale, cele secunde TREBUIAU SA DEA APLICABILITATE CUNOSTIINTELOR TEORETICE ale studentului. Altfel, spus, SA INVETE PRACTICA.

La facultate nimeni nu te invata cum sa lucrezi. Ce sa lucrezi. Cum sa te comporti la un loc de munca. Cum sa fi un angajat. Cum sa fi un manager. Cum sa conduci. Cum sa ai o firma. Cel mult, ai o disciplina numita Management unde inveti pe de rost niste informatii seci pe care le uiti. Toate lucrurile acestea se fura. FACAND LUCRURILE ACEASTEA, nu invantadu-le.

Si aici e vesnicul cerc vicios, similar cu atat de popularul profesor-elev. Studentul e vinovat, dar e vinovat partial. Angajatorul (sau managerul caruia ii sunt atribuiti practicantii, practic, cel RESPONSABIL de ei) trebuie sa fie destul de atragator. Trebuie sa le confere entuziasmul necesar si sa le sporeasca curiozitatea. El este cel care treabuie sa le dea atitudinea potrivita (asta in cazul in care o are si el) sa ii indrume spre un comportament de angajat, sa ii formeze si sa le dea exemplu prin sine insusi.

In concluzie, si tu ai o parte din vina, draga angajatorule, si mai ales, ai o atitudine dispretuitoare si vadit pornita pe comparatii. Reiese din cum ai scris articolul. Atitudine din aia de taran care tinde sa se compare cu ceilalti din jurul sau, chiar daca ceilalti nici nu te baga in seama si nici nu vor se masoara cu tine, fiind mult mai maturi. Probabil esti un taran ajuns si acum urasti pe toata lumea care are o viata mai buna decat tine si au lucruri pe care tu nu ti le-ai permis. Tu ai lucrat ca un rob, iar alţii au deja bani pentru aceleaşi lucruri si asta te roade. Ai mentionat de prea multe ori iPhone-ul fetei aleia, de parca ala era dumnezeul avenitilor si neavenitilor in performanta profesionala. Ai exact mentalitatea unei "pile". A unui comunist agramat ajuns pe functie de conducere, ce pune baza pe aparenta si nu pe esenta: studenta aceea micuta care isi nota lucrurile (probabil ca avea memorie scurta) era tocilara si lingusitoare si incerca din rasputeri sa ajunga la nivelul judecatii celor din jur. Probabil ca adopta si un comportament aparent de "om silitor", altfel de ce dracu' ar ridica un pahar de plastic de jos si sa-l arunce la gunoi cat timp sunt oameni platiti sa faca asta si ea ar trebui sa lucreze altceva. Ceea ce iti place. Pentru ca nu conteaza rezultatele, asa-i, conteaza sa munceasca ceva. Chiar daca nu au ce, sa ii vezi tu ca muncesc si nu stau. De-aia ai erectie cand iti vezi angajatii ca mananca pe birouri in timp ce lucreaza, cand in orice firma respectabila au pauza de masa, intr-adevar, pe timpul lor, DAR O AU. Si are o durata aleasa de angajat, pentru ca productivitatea nu este influentatea de vasta ei intindere. Este influenta de lipsa ei.

Tipic romanesc. Hai sa ne cacam unii pe altii si sa aruncam pe ceilalti. GG, esti la acelasi nivel cu studentii, sau chiar mai jos, pentru ca nu ai reusit sa ii schimbi prin entuziasm. Nici tu nu l-ai avut vreodata, de-aia ai si injurat-o pe madam HR care, dupa parerea ta, "ti i-a bagat pe gat", ba chiar erai invidios pe puţinul entuziasm pe care îl aveau, prin râsetele lor. Că doar la serviciu nu se râde, se stă robot. Tu vei ramane toata viata managerul care trebuia sa fie taximetrist. Iar angajatii tai stiu asta si te injura in gand, tarane. Nu vei fi niciodata respectat de ei. Nici studentilor nu le-ai părut un om demn faţă de care nu trebuiau să îşi verifice telefonul. Iar articolul depaseste pragul minim de greseli gramaticale facute din graba, lucru semnalat de majoritatea comentatorilor: eşti blogger, dar nu ştii să scrii bine? Esti, ca orice taximetrist, un agramat. Salut.

Cum extremistii atei sunt la fel de idioti ca cei ortodocsi

Pentru mine, eu fiind un ateist agnostic, este foarte greu să mă integrez într-un mediu creştin, superstiţios şi social-ritualic. De mult timp caut o apartenenţă la un grup, undeva să mă simt că fac parte din ceva mai mare, mai grandios, undeva unde să am o semnificaţie şi să dau o semnificaţie, undeva unde să mă simt... bine.

 Întâmplător am ajuns ieri să citesc despre „Cruciada“ Facebook contra ateilor din România: două pagini şi două grupuri au fost şterse de pe reţeaua socială, un articol care l-a prima vedere mi-a stârnit sentimente de revoltă: adică, cum, ştergi aşa uşor pagini şi grupuri de pe Facebook? Ce s-a întâmplat cu libertatea de opinie? Ulterior, aveam să mă lămuresc. Aşa că, mai târziu, când mi-am adus de-aminte de el, l-am căutat şi l-am găsit: Grupul Atei și Agnostici Români.

Am rezistat o zi în grup. Aseară am trimis cererea, pentru că este grup închis şi nu poţi observa dinainte ce se petrece în el, azi am primit, cred, acceptul, iar acum, zbor de pe el.

Primul lucru ce l-am observat pe grup a fost un post pinned de la unul dintre administratori care atenţiona împotriva injuriilor. Mi s-a părut puţin ciudat, deşi nu chiar înţelegeam ce anume. Adică, toată lumea mai scapă câte-o vorbă ardelenească, nu? Mi s-a părut rezonabilă atenţionarea şi chiar am comentat cu "ok, şefa". În momentul comentării s-a deschis toată listă de comentarii şi observasem că nu erau rezonabile. Toate, băi, dar toate erau împotriva atenţionării. Unul dintre comentatori a numit-o pe admin 'Dumnezeul ateiştilor', iar acum trebuie să asculte de ea. Altul a întrebat dacă 'Atacul la delfini este permis ?'. Şi încă unul 'incet incet dispare democratia.' Restul nu erau de acord cu detalii din postarea adminului. De ce olteni? De ce ţigani, că merită? De ce? Faptul că mulţi aveau spirit critic şi puneau întrebări nu era rău. Era rău că nu judecau mai mult de atât. Nu erau în stare să conştientizeze că comentariile lor reprezentau conţinut dummy, vid, fără valoare, şi care duceau spre dezordine. Şi până la urmă, ce e aşa de greu să urmezi o regulă? Apartenenţa la grupul social de pe facebook este un privilegiu, nu un drept, iar adminul are proprietatea de a ghida şi modera discuţia, ignorarea lui însemnând o rupere din societate. 

 Ca orice lucru nou pe care îl încep, mă documentez sistematic. Era societatea mult căutată? Oameni faini cu care poţi discuta şi împărtăşi părerile? Aşa că am început să verific postările. Am derulat multe pagini... şi am citit şi am văzut. Bineînţeles, conţinutul este tip Facebook: text scurt cu sau fără poze, poze şi filmuleţe, toate urmăribile în cel mai scurt timp, toate anti, împotriva creştinismului, islamismului, tratând ilar şi batjocoritor unele idei, gen creaţionism, ritualuri ortodoxe sau restricţii islamiste. Conţinut pentru petrecerea timpului, risipirea lui, doar atât. Tipic Facebook. Per săptămână, ultima, pentru că sunt extrem de multe postări şi îmi este imposibil să le văd pe toate, am găsit doar 2 care să aibă vreo valoare anume. Prima era un link către blogul unui psihiatru care compara punctul de vedere creştin cu cel al psihologiei în ce priveşte sexualitatea (mai multe despre gay). Al doilea lucru semnificant l-am uitat, probabil era o simplă ştire de pe Daily Mail.

Aşa că am vrut să vin şi eu cu cei doi bani ai mei: am postat clipul de pe youtube cu dezbaterea dintre Bill Nye şi Ken Ham. Efectul nu a fost chiar cel scontat, se pare că am făcut un repost, deşi nu îmi aminteam să fi văzut dezbaterea în sine postată când am derulat să văd postările pe ultima săptămână. Este adevărat că nu am căutat cu instrumentul din dotare, dar chiar şi după ce am postat, am căutat şi nicăieri nu am văzut să se posteze. În schimb, erau doar nişte anunţări şi serii de întrebări, gen cine credeţi că va câştiga etc. Aşa că toţi care au comentat la postarea mea au comentat negativ. Iar acum mi se contura în mod sentenţios imaginea despre utilizatorului mediu din grup. 

Utilizatorul mediu din grup este adolescent şi suferă de terebilism. Probabil a fost şocat când era copil mic, cam orice din ce îi spui el interpretează ca pe o provocare, ca pe o jignire. Întotdeauna răspunde înapoi, cam cum sunt ţăranii de pe cătunele carpatine: nu se lasă mai prejos, 'i-o zice el'. Nebuni, dar nebuni din ăia violenţi. Tipic români, uşori iritabil, violentatori, care se bat în ego-uri şi în injurii, cel care scoate o vorbă cât mai dospită sau proaspătă e mai bun. Nu se compară sau se judecă corect argumente şi afirmaţii. Cel mai tare-n clanţă, sau, mă rog, în gură, e mai apreciat decât altul care are dreptate. Cel care dă cel mai tare replică, care te face din cuvinte, care scoate cea mai 'inteligentă' dumă. Majoritatea au şi simţul proprietăţii: dacă frecventează grupul de 2-3 săptămâni îi iau pe cei noi în primire, ca şi cum grupul ar fi proprietatea lor recunoscută public şi marcată cu urină. Pe toţi îi caracterizează limitarea la cunoştiinţele lor, la bătaia de joc a unor lucruri religioase, extremismul şi convingerea până la moarte că ei au dreptate, deci pot să stea liniştiţi, şi ceilalţi sunt proşti. EXACT, dar exact aidoma creştinilor. De fapt, ateii de pe grup sunt foarte asemănători cu ortodocşii sadea. Căutarea cu ipocrizie a celor mai mărunte detalii şi a celor mai insignifianţi oameni pe care îi iau drept reprezentanţi ai mediului de care îşi bat joc şi pe care îi prezintă caricatural. Am văzut inclusiv agramaţi, care vorbeau cu 'abea' în loc de 'abia'.

O să dau doar două exemple. Unul pentru ilustrarea prostiei violente, celălalt pentru extremism.

La re-postul meu au răspuns mai mulţi, toti anti, toţi care căutau să dea o replică 'tare'. Unul dintre useri, Tantza Terorista,  mi-a scris: 

 în caz că nu s-a mai văzut fodată: sus sub frontispiciu, pe bara de meniu unde scrie numele grupului, după care Members, Files și alte vrăjeli, în capătul din dreapta e o lupă. simbol antic al căutărilor neostoite. o vorbă din bătrîni zice să nu te duci să dai în cap cuiva pînă n-ai folosit lupa magică. 

Aici este momentul în care m-am folosit de căutare şi tot nu am găsit dezbaterea în sine postată pe grup, doar discuţii despre ea. Deşi nu mi s-a părut violent, doar genul de răspuns care să fie apreciat pentru replică, nu i-am răspuns. Şi continuă într-o notă mai dement-veselă, chit că nu vorbeam cu ea:

gii. io nu m-am uitat și nici n-am de gînd. dacă nye pierde vremea nu tre' să facă toată lumea la fel. ah, dar, stai, de fapt nu m-am uitat pentru că la momentul ăla făceam sex. și-a fost atît de acrobatic, încît mi-am petrecut următoarele cinci zile refăcîndu-mă. nici nu mi-am dat seama că-ntre timp mi-a scăzut nivelul de ateism.

Ia uite ce comentariu ilar. Cât de inteligent ticluit. Ia uite cum ne explică userul, bănuiesc că este de sex feminin după nume, însă nu îi dau peste vârsta majoratului, cum ea este diferită. Ea nici nu are nevoie să se uite la dezbatere ca ceilalţi, nici nu o interesează. Ia uite cum s-a înscris într-un grup social, unde utilizatori împărtăşesc informaţii conform părerile şi opiniilor lor, de pe o reţea de socializare, iar ea alege să fie tocmai anti-socială, ca să fie băgată în seamă. Să fie specială şi să fie diferită. Şi cum încalcă ea tabu-urile omului mediu, cel privitor la sex, ca să stârnească sentimente neclare, ca să se simtă superioară lui. Deşi nu îmi dau seama de ce un om normal mulţumit de viaţa lui sexuală ar avea nevoie să se mai şi laude sau să vorbească despre ea în public. 

Santo, dezbaterea despre dezbatere și, mai-nainte de ea, dezbaterea despre utilitatea acelei dezbateri și în general a dezbaterii cu creștinii, toate astea s-au... dezbătut deja ad nauseam pe grupul ăsta. tot ce trebuia să faci era să dai o căutare, fiindcă așa e de bun-simț. probabil nu-ți dai seama cît de prezumțioasă e atitudinea ta, altă explicație nu (vreau să) am.

Şi ultimul comentariu, în care ţine să mă lămurească ca au fost dezbateri pe grup (ce-i drept, grupul nu e forum de dezbătut). În momentul acesta am căutat până ce am găsit celelalte 4-5 postări (dar nu şi clipul în sine, după cum am mai spus) şi am verificat comentariile. Per postare erau în jur de 10 comentarii în care majoritatea ţineau morţis să spună că ei nu se uită că e pierdere de vreme şi ceva legat de superioritatea lor cum că ei nu se uită că îşi pierd vremea. Că doar ei sunt tari în credinţa lor ateistă şi nimic nu îi clinteşte, iar o dezbatere de genul ăsta e floare la ureche pentru ei şi au lucruri mai bune de făcut.

Pot să jur cu mâna pe inimă că, deşi toţi s-au ferit să spună, doar unul singur s-a lăudat că a văzut 30 de minute din conferinţă, maxim 3 din cei 2.419 membri ai grupului au văzut conferinţa cap-coadă, iar eu sunt unul dintre ei.

Al doilea exemplu, după cum spuneam, este legat de extremism. Este vorba de un preot, săracu', care înjură în aeroport că nu primeşte viză. Filmuleţul este vechi, mulţi îl ştiu, mulţi l-au văzut la ştiri. Majoritatea ştiu şi cine este cu adevărat. Comentariile sunt gen:

l-am vazut de 100 de ori . nu ma satur niciodata

Nu e nevoie de comentarii, dar e mai veche decât potopul.

 Daca s-ar mai face re-posturi cu preotul, ar avea aceleaşi rezultate. Ideea este că degeaba filmuleţul este vechi, ori că l-au văzut de 100 de ori. Ideea este căutarea de informaţii. Extremismul înseamnă să judeci un om sau o situaţie înainte de a fi văzut s-au auzit toată povestea. Informaţii de fond, care ar putea explica cum 'părintele' nu este, de fapt, un părinte, dar chiar şi aşa, cine ar crede comunicatul BOR? Aşa că mai săpăm niţel şi ajungem la faptul că a fost arestat în SUA de 2 ori şi că de fapt, are cetăţenie americană, îi găsim chiar numele. Aceeaşi comportare de creştin bătut în cap: este destul doar să prezinţi ceva într-o lumină nefavorabilă ca să fie judecat negativ instantaneu. Nimeni, absolut nimeni, nu caută mai departe informaţii sau are open-mind, aşa cum se laudă toţi că au.
 
Acum observ că un utilizator a scris:

In cazul in care nu exista deja, am putea crea un subgrup care sa limiteze la postari, sa spunem, cu continut nou, abstract, interesant, impersonal? (Probabil ca avem fiecare o lista de adjective)
Confirmarea colegilor din grup in ceea ce priveste serialele la care ne uitam, muzicile cu care credem ca ne identificam sau superioritatea argumentelor noastre in conversatii lipsite de miza mi se par etape importante in structurarea personalitatii. (Fara ironie).
Dar pentru cei care au joburi solicitante si cu ore lungi si vieti personale complicate, ar fi de folos un grup care sa filtreze un anumit tip de postari... Distibuire de articole bine gandite si dense in idei si nu comentarii cu iz de lustruire de sine... Etc...

Da, nene, ştiu ce vrei tu. O societate aşa cum căutam şi eu. Am dat însă peste nişte copii mai proşti şi mai fanatici decât creştinii. Tot grupul este plin de postări batjocoritoare şi ofensatoare. Nu întâmplător intră creştini şi reportează toate lucrurile astea, iar Facebook-ul le şterge sau închide, aşa cum a făcut cu paginile. Nu este vorba de vreun abuz a Facebook-ului: postările, într-adevăr, încalcă legile bunul simţ în ce priveşte toleranţa şi respectarea opiniilor şi obiceiurilor altor oameni. Nu există (decât foarte rar, cum am mai spus sus de cele 2 posturi pe săptămână) posturi de o valoare educativă sau de dezvoltare personală. Toată informaţia este pur anti, nu are nicio fundaţie bine stabilită, nicio valoare concretă. Pe grup, aşa cum zicea cineva care chiar a dat report grupului şi paginii, nu există ateişti; există doar antiteişti. Părerea mea este că orice om curios de ateism şi agnosticism care intră pe grup nu îşi găseşte reazăm şi ghidare şi este tentat să plece sau chiar să desconsidere ateismul şi agnosticismul.

Aceastea sunt doar două exemple. Însă, să vă imaginaţi că majoritatea posturilor, pe lângă caricaturi şi bătai de joc, sunt în spiritul aceleaşi idei.

Ca încheiere...

Pentru că un utilizator mediu de pe grupul Atei şi Agnostici Români ar sări la gâtul meu, aidoma unui creştin, ca să critice ce am scris, sau mai bine, ba chiar, în viziunea lui dacă ar face atac ad personae ar fi mai de apreciat, tind să spun... ce înseamnă pentru mine ateismul agnostic:

•  toleranţă şi rezonabilitate - să fi ateu, odată ce ai ieşit de sub dogma unei religii, constituie o eliberare. Şi automat asta vine cu o toleranţă. O deschidere, un open-mind, capabil de a purta conversaţii şi chiar de accepta temporar (cum se pun actorii în pielea personajelor) alte idei, ipoteze, chiar doctrine religioase. O sete de a vedea toate variantele posibile în căutarea unor descoperiri ce îţi fac sufletul să tresalte de bucurie. Dacă Bill Nye, un om inteligent, inginer de profesie, popular pentru promovarea ştiinţei, a acceptat o dezbatere cu un creaţionist, religios, cum se face că un 'ateu agnostic' de-ăsta român sadea de-al nostru este prea important pentru asta? Cum de se face că tocmai agnosticismul este cel ce impulsionează un om să caute dovezi, să asculte alte variante ale 'adevărului', să cântărească faptele, şi chiar agnosticismul este cel care rezidă din conflictul între învăţătura cea veche şi noi dovezi, dar ateiştii şi agnosticii noştri român nu se complac la asta?
• corectitudine - faptul că eşti ateu nu îţi conferă automat dreptate. Oricine poate avea dreptate, iar asta se face în urma cântării faptelor. De fapt, poţi chiar să nu ai dreptate că nu există Dumnezeu. Din cauza asta se spune că eşti un ateu agnostic.
• egalitate - înainte de a fi ateu, eşti om, la fel ca ceilalţi oameni, indiferent de etnia, religia, orientarea lor sexuală. Eşti egal cu ei. Faptul că eşti ateu nu îţi conferă superioritate sau putere asupra creştinilor. Este doar o pură orientare religioasă. Ateismul are aceleaşi manifestări ca o religie. De exemplu, pe Grupul Atei şi Agnostici Români majoritatea sunt fanatici areligioşi.
• dreptate - în prezent, ţara noastră este una majoritar religioasă. Sunt unele lucruri care nu sunt corecte, cum ar fi plătirea obligatorie de servicii religioase la care nu asişti. Pe lângă asta, sunt multe taxe şi impozite iraţionale şi stupide. Acesta este doar unul dintre ele. Să insişti doar pe unul dintre ele este clar o ignoranţă. Ca şi cum dacă ar fi toţi atei s-ar rezolva toate problemele. Este o exagerare sau un vis deformat.
• bun-simţ - unii religioşi nu îşi bat joc de atei. Câteodată, îi mai ard pe rug. Dar asta fac numai ultraşii lor. Restul, care reprezintă majoritatea, îi lasă în pace. Pentru că au bun simţ. Acum 2000 de ani în urmă, ultraşii păgânilor ardeau creştini. Este doar o simplă turnură de situaţie în timp. Ultraşi şi extremişti sunt în fiecare tabără. Dar tocmai ce îţi conferă superioritate e bunul simţ. Faptul că eşti un extremist ateu nu te face mai bun decât unul religios cu bombe la gât.
• lupta pentru dreptate, având în vedere toleranţa, rezonabilitatea, corectitudinea, egalitatea, dreptatea şi bunul-simţ, adică toate cele de mai sus. Şi care se duce într-un mod intelectual, bazat pe metode, cercetări şi experimente ştiinţifice şi raţionale, pe dovezi şi argumente.

În ultimul moment, am mutat cursorul de pe butonul de pe ieşire din grup. În schimb, am blocat notificările de la ei şi am renunţat să mai postez sau să comentez. Sunt încă un membru, oficial, dar neoficial, am fost doar o zi.

Dezbaterea stiinta versus religie

Acum două zile a fost o dezbatere, nu chiar unică sau specială, între reprezentantul ştiinţei, Bill Nye, "the science guy", celebru în urma emisiunilor de ştiinţă pentru copii (ceva ce copiii noştri n-or să vadă pe ecrane în secolul curent, Drăguşanca fiind mai importantă) şi reprezentantul religiei creaţioniste, Ken Ham, celebru în urma construirii unui muzeu creaţionist (dinozauri cu şa pentru călărit) în Kentucky.

Tema dezbaterii a fost dacă modelul creaţionist sprijiint ştiinţific de Ken Ham se apropie de adevăr.

Dezbaterea e mâncăcioasă (delicioasă) şi se poate urmări complet şi în HD aici:



Am spus că nu a fost o dezbatere unică sau specială; emisiuni, talk-show-uri, dezbateri şi conferinţe de genul ăsta au fost mii. Ceea ce a fost interesant şi special e reverberaţia ei: sute de zeci de oameni (clipul pe youtube are 879.403 de vizualizări în momentul în care scriu eu articolul acesta) au declarat mai apoi că Bill Nye a câştigat dezbaterea detaşat, modelul creaţionist nu mai are nicio valoare, cel puţin din perspectiva ştiinţifică, nu mai au încredere în Ken Ham, şi chiar dacă sunt creştini sau chiar creaţionişti într-o măsură, Ken Ham nu mai este reprezentantul lor.

Ideile aceste rezultă din numeroase after-talk-show-uri şi articole de bloguri, de exemplu: I’m a Christian, and Ken Ham Doesn’t Speak for Me. Chiar pe Facebook a apărut o pagină ca urmare a dezbaterii, 80 QUESTIONS (AND COMMENTS) FOR CREATIONISTS (AND CHRISTIANS), sursa originală o puteţi vedea la 22 Messages From Creationists To People Who Believe In Evolution, unde oameni din întreaga lume, pe aceeaşi undă de frecvenţă, au scris câte o întrebare pe o foaie de hârtie şi au făcut un selfie photo. Întrebările sunt logice şi mimează metodele aşa zise "raţionale" şi ştiinţifice ale lui Ken Ham, de exemplu:

• De unde ştii că Biblia e cuvântul lui Dumnezeu dacă nu ai fost acolo?
• Care interpretare a Bibliei trebuie folosită?
• Dacă pe timpul potopului cel mai înalt munte din lume (Everest), era sub apă, conform Bibliei, unde a dispărut acum cantitatea aceea uriaşă de apă?
• Cum existau zile şi lumină înainte de soare?
• etc

Întrebările sunt pertinente, logice şi clare. Pentru mine este uimitor cum oameni de diverse naţii, vârstă, sex şi chiar credinţe s-au aliniat împotriva unui mod greşit de gândire care a dominat până acum.

Concluzia este... că Biblia este o carte. Şi nu cum ne învaţă religia, că e mai mult decât o carte, e ceva sacru, e un obiect uimitor, e cuvântul lui Dumnezeu, etc, este doar o carte. Nu este o carte ştiinţifică, nu există nimic ştiinţific în ea, şi nu se poate interpreta literal. Se poate interpreta, însă, la un nivel filosofic sau metaforic (altfel, nu ai putea evita evidentele contradicţii din ea) - ceea ce constituie şi ar trebui să constituie fundamentul religiei - interpretarea afectivă a ei. Biblia s-a format în anii 400; ştiinţa modernă a început cu Galilei şi Newton, adică prin 1600. Oricine ce găseşte vreun indiciu ştiinţific în ea (inclusiv crearea omului de către Dumnezeu) este un idiot şi nu merită ascultat. Este o pierdere de vreme.

La ce ne ajută asta... Ne ajută să discernem un mod greşit de a gândi faţă de unul corect. Ne ajută să conştientizăm că religia nu este ştiinţă, iar asta se întâmplă deja în toată lumea, datorită unui lucru uimitor: educaţia. Tot mai multă lume începe să vadă faţa întunecată a instituţiilor religioase (atenţie, nu a religiei) şi să vadă imbecilizarea enoriaşilor produsă de acestea. La un moment dat, Ken Ham dădea exemple cu cercetători ştiinţifici creaţionişti care au avut impact asupra ştiinţei. Nu zic că nu se poate; nu se poate, eventual, să judece lucrurile cu acelaşi sistem de gândire ca în religie. Cercetătorii aceia au reuşit pentru că au separat religia de ştiinţă. Gândeau într-un fel la biserică, în alt fel în laborator.

Şi aşa se fac lucrurile bine/bune şi în vederea evoluării spre o lume mai bună. Separaţia politicii de religie. Scoaterea religiei din şcoli (eventual, studierea ei istorică, însă niciodată o impunere cu forţa a doctrinei). Separarea religiei de ştiinţă. Izolarea religiei de sistemul de gândire şi comportamentul nostru social de zi de zi. Cu alte cuvinte, Biblia sau dogmele instituţiilor religioase nu au aplicabilitate în epoca modernă în ştiinţă, educaţie, politică, medicină, management şi conducere, relaţii inter-umane sau în orice alt domeniu ce presupune judecata corectă.

Este clar că religia este ceva pentru viaţa privată, ceva pentru tine şi nu ceva public, social, sau pentru alţii. Ţine-o pentru tine!

update: 3 milioane de vizualizări şi de ce trebuie să ne ferim de discuţii din astea pe viitor.

De ce biserica este incadrata in clasa I de risc de prostire

Ieri am găsit poza asta prin frigiderul marca facebook:

Mi s-a părut foarte amuzantă. Am văzut multe clădiri vechi pe care e pusă bulina roşie ca să ne atenţioneze (nu ştiu de ce) că sunt încadrate la risc seismic. Poza e hazlie pentru că este pusă o bulină roşie pe o biserică care ne antenţionează că este încadrată "ştiinţific în clasa I de risc de prostire" (de data asta ştiu de ce).

 Este interesant că cineva mi-a comentat la share-ul meu. Mi-a spus, citez: "poate candva ai sa gasesti si tu linistea unde trebuie cu adevarat sa o cauti...pana atunci....bafta". Răspunsul meu a fost voit usturător: "normal ca o gasesc. doar ca e cam scump 50 de lei gr. Asa ca nu o gasesc chiar in fiecare zi. Meanwhile, hai sa ne batem joc de cei care CRED ca au gasit-o si incearca sa le-o impuna celorlalti cu forta."

Dar după ce am stat puţin, am încercat ca să nu meditez la faptul în ce priveşte liniştea, în schimb am reuşit să mă neliniştesc, mi-am dat seama că nu oamenii nu au linişte. 

Atât creştinii (religioşii) cât şi atei (homo areligiosus sau alte contingente de agnostici). Adică, cum poţi să spui despre un om că este liniştit cât timp tocmai îl caută pe Dumnezeu şi caută să-şi astupe golurile sufleteşti cu religie? Majoritatea religioşilor au caută religia tocmai din cauza unor evenimente personala din viaţa lor:  nu pot să faca copii, au un copil handicapat, sunt la dezalcolizare sau au renunţat la droguri, le-a murit mama sau nevasta etc. Bineînţeles, asta este la început. Odată ajunşi în cadrul religiei (în societatea ei), ei:

• au o mentalitate susceptibilă conspiraţionistă: încearcă tot timpul să identifice şi să prezinte conspiraţii gen illuminati, francmasoni, programe guvernamentale, care toate încearcă să distrugă religia (nişte aberaţii fenomenale)
• au mentalitate expansionistă: încearcă tot timpul să identifice ce e rău cu cei din jurul lor, ce păcătoşi sunt, încearcă să îi convertească şi să îi "ducă pe direcţia cea bună", câteodata chiar cu forţa, la un nivel extremist (deşi nu văd ce îi doare pe ei capul de alţii)
• interpretatori de semne: vise, coincidenţe, întâmplări neobişnuite, pe toate încearcă să le descifreze ca să vadă ce vrea să le spună divinitatea (de multe ori duc la aberaţii şi interpretări fantasmagorice, gen recentul incident aviatic: oamenii ăia au murit pentru că aveau acelaşi iniţiale la nume)
• târguri divine sau norocul: îşi împing limita şanselor de noroc rugându-se sau fiind încrezători că îi ajută divinitatea (chiar dacă nu pare un fact negativ, gândiţi-vă la cei care şi-au pierdut familia şi casa la aparatele de noroc; nu îţi trebuie cursuri de matematică ca să înţelegi că procentajul de câştig: 30% tu, 70% aparatul, procentaj care conform legii cei de la bar sunt obligaţi să ţi-l spună sau să îl aibă afişat - matematic, pe termen lung, PIERZI - religios, dacă te ajută Doamne-Doamne poate că...)

În mod clar nu se pot numi oamenii aceştia liniştiţi. Eventual se poate spune despre ei că "sunt în plin proces de liniştire", însă niciodată liniştiţi. Din acest punct de vedere prezintă o trăsătura negativă de neneglijat: comit greşeli. Nefiind stăpâni pe sine, neavând siguranţa personalităţii şi tărie de caracter, ci mai degrabă încercând tot timpul să se conformeze regulilor (ambigue, omeneşti şi imperfecte) bisericii şi religiei, greşesc semenilor. Mint, fură, se sapă unul pe celălalt la locul de serviciu, se bârfesc, după aceea le pare rău. Se duc la biserică pentru că a-şi găsi liniştea necesară şi după anumite ritualuri se simt puri. Şi sunt capabili să înceapă din nou, neliniştiţi şi nestăpâniţi. De notat este că chiar şi cei hardcore, care ar trebui să fie detaşaţi de lumea materială şi să obţină un fel de resemnare spirituală, o împăcare şi o iluminare, călugării şi preoţii greşesc la fel de mult şi la fel de absurd. Este un documentar făcut de cei de la Caţavencii despre cum învaţă copiii salutul nazist de la călugări: realitatea e şocantă. Călugări şi preoţi care ne explică cum stă treaba cu teoria conspiraţiei cu actele biometrice, francmasoni, cum trebuie împuşcaţi politicienii în cap, şi cum fabrică într-un mod naţionalist şi deformat eroi români ortodocşi, gen Codreanu, Antonescu, Ţepeş. Şi unguri care îi taie pe români.

Întra-adevăr, dacă dracul ar fi o umbră, oamenii aceştia se luptă cu dracul. Nu au şanse de câştig.

Ateiştii sau agnosticii sunt la fel de neliniştiţi. Însă, în ce priveşte relaţiile sociale, ei sunt stăpâni pe sine şi au tărie de caracter. Au un sistem de gândire şi comportare stabil. Sunt de încredere. În cazul în care nu fură sau mint, ei nu fac asta din cauza unei reguli stupide religioase. Ei fac asta pentru ca asta sunt ei. Mult mai siguri pe ei, mult mai previzibili, mult mai inteligenţi, nelăsând să gândească religia sau instituţia pentru ei, ci cântărind şi gândind faptele. Mai ales, nu sunt nelinştiţi de probleme fictive sau aberante, ca cele descrise mai sus. Ei ştiu clar care sunt problemele. Iar acolo unde zice un preot că poponarii o să ajungă în iad, pentru că Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie la începutul lumii, un om mult mai inteligent, care ştie de ultimele noutăţi ştiinţifice în ce priveşte gena homosexualităţii şi formarea fetusului, ştie că Pământul este suprapopulat, ştie că oamenii aceia sunt ceea ce sunt pentru că nu ei au ales asta, ştie că un copil care creşte într-o familie de homosexuali nu înseamnă neapărat că şi el va ajunge homosexual, ştie că o casă de copii este mult prea dăunătoare dezvoltării copilului, el zice că ar fi bine dacă ar fi permisă căsătoria între gay ca ei să poată îndeplini o faptă morală şi pozitivă social: adoptând un copil abandonat de Adam şi Eva şi nemainăscând alţii. Din exemplul dat de mai sus, se vede clar avantajul social pragmatic, uman, pus lângă urmările îndobitocirii unei doctrine ireale. Cineva ar putea argumenta că acei copii adoptaţi nu vor trăi bine într-o familie de homosexuali; dar aproape toate familiile sunt disfuncţionale, iar orfelinatul iese din start din ecuaţie; aşteptarea unei familii bune, în ideea că "îi ajută Dumnezeu şi o să le trimită o familie bună" reprezintă încălcarea şanselor, ultimul punct menţionat mai sus în lista cu neliniştile religioşilor. Problema e că nu ai de unde să şti sigur dacă vor primi o familie bună sau nu; aşteptarea reprezintă un joc la aparatele de noroc, unde poţi să câştigi, dar mai degrabă e să pierzi, pe când plasarea copiilor în sânul familiei de gay reprezintă o acţiune cu un rezultat sigur. Şi acesta este doar un singur exemplu. Cum rămâne cu problemele de mediu, cele mai importante, după părerea mea, care nu sunt menţionate în Biblie, deci sunt indiferente creştinilor? Cei care nu acceptă transfuzii de sânge şi le impun şi copiilor lor asta? Cei care nu îşi vaccinează copiii pentru că "vaccinurile fac parte din Noua Ordine Mondială"? Cei care nu lucrează sâmbăta deloc, gen adventiştii, chit că unii dintre ei lucrează în sistemul medical? Cei care duc o viaţă vegetariană şi impun dieta şi copiilor lor, care nu s-au dezvoltat încă?

Din cauza asta ateiştii îi numesc proşti pe religioşi. Pentru că chiar asta sunt. Sunt probleme reale de rezolvat în lume. Lucruri cu adevărat care merită înfăptuite. Dar în niciun caz nu reprezintă o problemă ca seamănul tău are alt sex, altă vârstă, altă etnie sau altă religie. În niciun caz un lucru care te face să simţi că trăieşti trebuie evitat pentru că aşa au zis alţii care au gândit pentru tine. Şi în niciun caz seamănul tău obez, cu diabet, sau călcat de maşină, sau dependent de alcool, sau cerşetor, sau cu stres post-traumatic nu are nevoie de un preot, doar pentru că tu eşti religios şi aşa consideri tu. ARE NEVOIE DE UN DOCTOR. Recoltele nu au nevoie de rugaciuni pentru ploaie, ci de furtunuri de pompieri. Copiii nu au nevoie de disciplina obligatorie religie (si care este, culmea, una singura monopolizatoare) in scoli, ci de profesori calificati si metodologii profesioniste. Tara nu are nevoie de conducatori alesi pe principii religioase, ci rationale. SAMD.

Iar eu voi fi întotdeauna deasupra ta cât timp mă neliniştesc pentru probleme reale, iar tu pentru probleme imaginate. Şi mă nelinişteşte problema religiei care te prosteşte zilnic.

Nespalata autosuficienta din Anglia

Circula pe net o chestie la care ii dau share toti suficientii de sine.



O nespalata pe cap din Rromania, in timpul ei liber de la pub-ul unde dadea cu mopul pe jos, a pus cap la cap neste chestii din care reiese ca tara noastra e minunata pentru ca:
- limba noastra face parte din limbile latine
- avem toate formele de relief si acces la Marea Neagra
- Dunarea care curge din Germania curge si la noi
- avem si alte chestii naturale, gen delta, pesteri si izvoare
- avem cele mai bune drumuri
- cimitul vesel si pe dracula cu ai sai
- si bineinteles, maxima cu Bucurestiul, micul Paris

Din pacate a uitat unele mici detalii, gen:
- locul 1 din Europa la coruptie + premii
- penultimul loc din Europa la alfabetism (comparabil cu Kazahstan, care nu e Europa)
- penultimul loc din Europa la igiena
- al doilea loc din Europa la consumat droguri
- primul loc la consumat alcool in randul adolescentilor si
- al 3-lea loc la consum alcool din Europa
- locul 3 in Europa la cele mai multe decese cardiovasculare (cauze: fumatul, lipsa exercitiilor fizice si alimentatia dezechilibrata)
 - cea mai religioasa tara din Europa
- cea de sus e corelata cu - cea mai mica medie de IQ din Europa
- cele mai putine fonduri europene absorbite
- locul 2 la cei mai putini medici pe cap de locuitor
- locul 2 la saracie si excluziune sociala din Europa
- locul 1 la scurtimea penisului (daca ar conta si asta la ceva, eu zic ca da, avand in vedere ca tot timpul istoric am fost sub dominatia altor popoare)

Bineinteles, eu nu am dreptate, pentru că eu compar mere cu portocale. Ea zicea de forme de relief, EU DE OAMENI. Mai ales, Bucurestiul nu a fost niciodata micul Paris, nu a fost niciodata comparabil cu Parisul si nici nu va fi. Tara noastra nu este o "insula de latinitate intr-o mare slava", limba noastra, chiar daca este latina, a urmat o cale mult prea balcanica, iar daca la celelalte tari latine le merge bine si per medie au IQ mare, asta nu inseamna implicit ca si noua ne merge bine si suntem oameni misto. Tot ce s-a prezentat in clip este o laba mintala, ca ce breji suntem noi si ca noi nu suntem mate fripte si este pe aceeasi unda de frecventa cu Giani de la coltul blocului care decat scuipa seminte, urla la meciurile de fotbal si e profesor in consum de masini si femei.

Dar stii ce e tare? Ca clip-ul incepe cu intrebarea ca "tu ce stii despre Romania?"

Si stii ce e cel mai tare? Ca toti nespalatii astia ce se bat in piept cu patriotisme si nationalisme ori nu au lucrat o zi in viata lor (asa cum e studenta asta basita), ori sunt someri, ori lucreaza in strainatate. Nu auzi pe unul care sa duca o viata decenta, care evita cu totul televizorul, este onest la locul de munca si cinstit cu clientii, dar, repet, pe absolut niciunul din astia, sa vina cu patriotisme gen.

Nota: cineva mi-a comentat ca filmuletul este unul bine facut si aplica foarte bine strategiile de marketing. Intr-adevar, grafica si sunetul sunt misto. Ca reclama isi face bine datoria. Banuiesc ca se pot aburi  si face de bani cativa englezoi batuti in cap, intr-un stil neaos romanesc. Dar sa nu credeti ca pana si asta este un lucru autentic. Formatul clipului e bazat pe un filmulet de succes care a facut valva ceva timp pe internet si care i-a adus creatorului un job in advertising. Dar nu, nene, nu pot sa zic ca e plagiat. Pot sa spun ca nu e autentic, e doar original. Indeajuns pentru mediocritate.