De ce biserica este incadrata in clasa I de risc de prostire

Ieri am găsit poza asta prin frigiderul marca facebook:

Mi s-a părut foarte amuzantă. Am văzut multe clădiri vechi pe care e pusă bulina roşie ca să ne atenţioneze (nu ştiu de ce) că sunt încadrate la risc seismic. Poza e hazlie pentru că este pusă o bulină roşie pe o biserică care ne antenţionează că este încadrată "ştiinţific în clasa I de risc de prostire" (de data asta ştiu de ce).

 Este interesant că cineva mi-a comentat la share-ul meu. Mi-a spus, citez: "poate candva ai sa gasesti si tu linistea unde trebuie cu adevarat sa o cauti...pana atunci....bafta". Răspunsul meu a fost voit usturător: "normal ca o gasesc. doar ca e cam scump 50 de lei gr. Asa ca nu o gasesc chiar in fiecare zi. Meanwhile, hai sa ne batem joc de cei care CRED ca au gasit-o si incearca sa le-o impuna celorlalti cu forta."

Dar după ce am stat puţin, am încercat ca să nu meditez la faptul în ce priveşte liniştea, în schimb am reuşit să mă neliniştesc, mi-am dat seama că nu oamenii nu au linişte. 

Atât creştinii (religioşii) cât şi atei (homo areligiosus sau alte contingente de agnostici). Adică, cum poţi să spui despre un om că este liniştit cât timp tocmai îl caută pe Dumnezeu şi caută să-şi astupe golurile sufleteşti cu religie? Majoritatea religioşilor au caută religia tocmai din cauza unor evenimente personala din viaţa lor:  nu pot să faca copii, au un copil handicapat, sunt la dezalcolizare sau au renunţat la droguri, le-a murit mama sau nevasta etc. Bineînţeles, asta este la început. Odată ajunşi în cadrul religiei (în societatea ei), ei:

• au o mentalitate susceptibilă conspiraţionistă: încearcă tot timpul să identifice şi să prezinte conspiraţii gen illuminati, francmasoni, programe guvernamentale, care toate încearcă să distrugă religia (nişte aberaţii fenomenale)
• au mentalitate expansionistă: încearcă tot timpul să identifice ce e rău cu cei din jurul lor, ce păcătoşi sunt, încearcă să îi convertească şi să îi "ducă pe direcţia cea bună", câteodata chiar cu forţa, la un nivel extremist (deşi nu văd ce îi doare pe ei capul de alţii)
• interpretatori de semne: vise, coincidenţe, întâmplări neobişnuite, pe toate încearcă să le descifreze ca să vadă ce vrea să le spună divinitatea (de multe ori duc la aberaţii şi interpretări fantasmagorice, gen recentul incident aviatic: oamenii ăia au murit pentru că aveau acelaşi iniţiale la nume)
• târguri divine sau norocul: îşi împing limita şanselor de noroc rugându-se sau fiind încrezători că îi ajută divinitatea (chiar dacă nu pare un fact negativ, gândiţi-vă la cei care şi-au pierdut familia şi casa la aparatele de noroc; nu îţi trebuie cursuri de matematică ca să înţelegi că procentajul de câştig: 30% tu, 70% aparatul, procentaj care conform legii cei de la bar sunt obligaţi să ţi-l spună sau să îl aibă afişat - matematic, pe termen lung, PIERZI - religios, dacă te ajută Doamne-Doamne poate că...)

În mod clar nu se pot numi oamenii aceştia liniştiţi. Eventual se poate spune despre ei că "sunt în plin proces de liniştire", însă niciodată liniştiţi. Din acest punct de vedere prezintă o trăsătura negativă de neneglijat: comit greşeli. Nefiind stăpâni pe sine, neavând siguranţa personalităţii şi tărie de caracter, ci mai degrabă încercând tot timpul să se conformeze regulilor (ambigue, omeneşti şi imperfecte) bisericii şi religiei, greşesc semenilor. Mint, fură, se sapă unul pe celălalt la locul de serviciu, se bârfesc, după aceea le pare rău. Se duc la biserică pentru că a-şi găsi liniştea necesară şi după anumite ritualuri se simt puri. Şi sunt capabili să înceapă din nou, neliniştiţi şi nestăpâniţi. De notat este că chiar şi cei hardcore, care ar trebui să fie detaşaţi de lumea materială şi să obţină un fel de resemnare spirituală, o împăcare şi o iluminare, călugării şi preoţii greşesc la fel de mult şi la fel de absurd. Este un documentar făcut de cei de la Caţavencii despre cum învaţă copiii salutul nazist de la călugări: realitatea e şocantă. Călugări şi preoţi care ne explică cum stă treaba cu teoria conspiraţiei cu actele biometrice, francmasoni, cum trebuie împuşcaţi politicienii în cap, şi cum fabrică într-un mod naţionalist şi deformat eroi români ortodocşi, gen Codreanu, Antonescu, Ţepeş. Şi unguri care îi taie pe români.

Întra-adevăr, dacă dracul ar fi o umbră, oamenii aceştia se luptă cu dracul. Nu au şanse de câştig.

Ateiştii sau agnosticii sunt la fel de neliniştiţi. Însă, în ce priveşte relaţiile sociale, ei sunt stăpâni pe sine şi au tărie de caracter. Au un sistem de gândire şi comportare stabil. Sunt de încredere. În cazul în care nu fură sau mint, ei nu fac asta din cauza unei reguli stupide religioase. Ei fac asta pentru ca asta sunt ei. Mult mai siguri pe ei, mult mai previzibili, mult mai inteligenţi, nelăsând să gândească religia sau instituţia pentru ei, ci cântărind şi gândind faptele. Mai ales, nu sunt nelinştiţi de probleme fictive sau aberante, ca cele descrise mai sus. Ei ştiu clar care sunt problemele. Iar acolo unde zice un preot că poponarii o să ajungă în iad, pentru că Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie la începutul lumii, un om mult mai inteligent, care ştie de ultimele noutăţi ştiinţifice în ce priveşte gena homosexualităţii şi formarea fetusului, ştie că Pământul este suprapopulat, ştie că oamenii aceia sunt ceea ce sunt pentru că nu ei au ales asta, ştie că un copil care creşte într-o familie de homosexuali nu înseamnă neapărat că şi el va ajunge homosexual, ştie că o casă de copii este mult prea dăunătoare dezvoltării copilului, el zice că ar fi bine dacă ar fi permisă căsătoria între gay ca ei să poată îndeplini o faptă morală şi pozitivă social: adoptând un copil abandonat de Adam şi Eva şi nemainăscând alţii. Din exemplul dat de mai sus, se vede clar avantajul social pragmatic, uman, pus lângă urmările îndobitocirii unei doctrine ireale. Cineva ar putea argumenta că acei copii adoptaţi nu vor trăi bine într-o familie de homosexuali; dar aproape toate familiile sunt disfuncţionale, iar orfelinatul iese din start din ecuaţie; aşteptarea unei familii bune, în ideea că "îi ajută Dumnezeu şi o să le trimită o familie bună" reprezintă încălcarea şanselor, ultimul punct menţionat mai sus în lista cu neliniştile religioşilor. Problema e că nu ai de unde să şti sigur dacă vor primi o familie bună sau nu; aşteptarea reprezintă un joc la aparatele de noroc, unde poţi să câştigi, dar mai degrabă e să pierzi, pe când plasarea copiilor în sânul familiei de gay reprezintă o acţiune cu un rezultat sigur. Şi acesta este doar un singur exemplu. Cum rămâne cu problemele de mediu, cele mai importante, după părerea mea, care nu sunt menţionate în Biblie, deci sunt indiferente creştinilor? Cei care nu acceptă transfuzii de sânge şi le impun şi copiilor lor asta? Cei care nu îşi vaccinează copiii pentru că "vaccinurile fac parte din Noua Ordine Mondială"? Cei care nu lucrează sâmbăta deloc, gen adventiştii, chit că unii dintre ei lucrează în sistemul medical? Cei care duc o viaţă vegetariană şi impun dieta şi copiilor lor, care nu s-au dezvoltat încă?

Din cauza asta ateiştii îi numesc proşti pe religioşi. Pentru că chiar asta sunt. Sunt probleme reale de rezolvat în lume. Lucruri cu adevărat care merită înfăptuite. Dar în niciun caz nu reprezintă o problemă ca seamănul tău are alt sex, altă vârstă, altă etnie sau altă religie. În niciun caz un lucru care te face să simţi că trăieşti trebuie evitat pentru că aşa au zis alţii care au gândit pentru tine. Şi în niciun caz seamănul tău obez, cu diabet, sau călcat de maşină, sau dependent de alcool, sau cerşetor, sau cu stres post-traumatic nu are nevoie de un preot, doar pentru că tu eşti religios şi aşa consideri tu. ARE NEVOIE DE UN DOCTOR. Recoltele nu au nevoie de rugaciuni pentru ploaie, ci de furtunuri de pompieri. Copiii nu au nevoie de disciplina obligatorie religie (si care este, culmea, una singura monopolizatoare) in scoli, ci de profesori calificati si metodologii profesioniste. Tara nu are nevoie de conducatori alesi pe principii religioase, ci rationale. SAMD.

Iar eu voi fi întotdeauna deasupra ta cât timp mă neliniştesc pentru probleme reale, iar tu pentru probleme imaginate. Şi mă nelinişteşte problema religiei care te prosteşte zilnic.