Ce invata adultii din desenele animate

Nimic. In momentul posedării unui serviciu stabil, a unui credit, a unui mariaj etc, rata învățării scade aproape la zero. Da, există un studiu științific pe tema asta. Deși există și alte studii, în special în ultimii ani de unde din tonomatul ciudat și aleator al cercetării creierului ne-a parvenit un cuvânt nou: neuroplasticitate, care înseamnă nimic mai mult decât faptul că poți să înveți orișice nou la orice vârstă.

În concluzie, șansa ca un adult să învețe ceva din desene animate (pentru copii), indiferent dacă este ceva nou sau ceva uitat este zero.

Am piratat ca un pirat ce se respectă toate sezoanele de la Cow and Chicken. Take everything, give nothing back. Și am început să le vizionez la serviciu, în timpul meu liber, cuprins de plăcerea de a revedea vechi prieteni.

Prima dată o colegă a pufnit: desene?! A doua oară, un coleg m-a întrebat la ce mă uit și eu am replicat cu o întrebare că nu te uitai la Cow and Chicken când erai mic? A confirmat sarcastic: da, când eram mic. De menționat că tipul este stereotipul individului din gloata descrisă în primul paragraf. Interesele lui se limitează la rata de la bancă pentru apartament, noile suspensii pentru mașina lui cu care îmi laudă calitatea confortului (eu i-am spus că circul cu autobuzul sau cu bicicleta), și fetița de câteva luni. În rest, craniul său e o cochilie de melc, din acelea pe care eu le așez pe pământul ghivecelor din balcon ca ornament.

Haide să nu mai vorbim căcat și să trecem la subiect. Cow and Chicken este o animație făcută atât pentru copii cât și pentru adulți. Limbajul e împărțit în dublu-înțeles, jocuri de cuvinte și jargoane. Umorul este surrealist, grotesc și repulsiv, iar temele centrale sunt fobiiile copilăriei. Tatăl copiiilor, Dad, este în mod clar un trans-gender, iar aluziile corelate la acest lucru abundă în majoritatea episoadelor. Cel mai amuzant caracter, personajul negativ, pe care copiii îl percep ca pe un gras roșu inofensiv, este însuși Diavolul, fără pantaloni, cu un cur anatomic desenat, inclusiv cu coșuri, fire de păr și cicatrici pe buci. Numele lui, deși altul în fiecare episod, este întotdeauna traducerea sinonimă a Pantalonii Jos. De remarcat că apare în multe episoade ca travesti, un episod fiind explicit, sau mă rog, confuz, în ce privește sexul, numindu-l rege și regină (în același timp) al brânzei. Nu este singurul personaj, caractere bărbătești îmbrăcate în haine de femei și având bronz cu sutien apar în majoritatea episoadelor. De fapt, întreg spectacolul se desfășoară cu evidente aluzii sexuale, mai ales dintre cele deviante, gay sex, transgender, lesbi și chiar zoofilie (bunicul fermier cu o găină)! Surprinzător, doar un singur episod a reușit să fie banat pe Cartoon Network din cauza văditei orientări sexuale (lesbi) a unui grup de motocicliste și a glumelor sexuale. 

Eu nu l-aș fi banat. Așa cum am spus, copiii văd ceva, adulții văd altceva. Mulți văd, puțini înțeleg. Înțelegerea este pe nivelul fiecăruia. Aceste desene sunt inofensive pentru copii. Pentru adulți sunt amuzante. Și totuși, de ce un adult s-ar uita la Cow and Chicken? În primul de plăcere. Pentru că se reîntâlnește cu prietenii săi din copilărie. Desenele au fost nominalizate la premiul Emmy de două ori și au luat alte premii pentru cele mai bune subiecte, cea mai bună animație, cele mai bune sunete. În al doilea  rând să [re]înveți. Dau un exemplu de actualitate la lupta românilor cu băncile în ce privește creditele. Episodul se numește Free Inside! și pentru că nu îl găsesc pe internet întreg am să recurg la poveste, cu explicații gratis incluse.

Episodul începe cu copiii care își caută surpriza în cutia de cereale la micul dejun. Pe cutia de cereale a lui Chicken scrie Sugar Frosted - Pork Lung O's, iar pe cutia lui Cow scrie Horse Flavored MEAT Flakes, adică O-uri de plămâni de porc zaharisiți înghețați și, respectiv, Fulgi de carne cu aromă de cal. Pe copii nu îi interesează mai mult cerealele decât surpriza dinăuntru și, deși este umor de bună calitate, asta atrage atenția atât asupra superficialității copiiilor cât și a adulților în ce privește mâncarea dacă intră în joc extazia unei surprize sau a unui câștig. Chicken primește ca surpriză o carte de credit. De menționat că este free, gratis. Așa cum spune  și titlul, este vorba de ceva gratis. Se anunuță ca reclama la credite. Fără comisioane, fără dobânzi, fără taxe. Gratis. Încă o semnificație importantă. Tatăl se bucură de surpriza lui Chicken și că a ajuns om mare. Da, cartea de credit este un lucru pentru o persoană adultă. Dar este, în același timp, o jucărie, o simplă surpriză din cutie de cereale. Ceea ce este adevărat.

Copiii se duc în goana mare la Imperiul cârnaților unde își încarcă la refuz căruciorul de cumpărături cu cârnați, cotlete, crenvurști, salam. Observați că, deși copii, nu se gândesc să cumpere jucării sau dulciuri. Fenomenul este ales intenționat și simbolizează, printre balele vacii și puiului, instinctul primar de alimentație. Se pune în contrast imens modernitatea și abstractizarea instrumentului carte de credit cu cea mai simplă nevoie de hrănire a omului, dusă la extrem, la lăcomie, și mai ales, de carne brută. Casierul, însă, strigă în gura mare că nu pot să cumpere așa de mult, cartea lor de credit permite o sumă maximă de... 25 de cenți credit, spre rușinea lui Cow și Chicken care se simt priviți de toți din magazin. Se pare că nu este nu știu ce, până la urmă, această carte de credit, scena fiind analoagă momentului trezirii debitorului debutant din mirajul sumei uriașe de bani ce o poate obține de la bancă.

Copii renunță la întreg căruciorul și revin la casa de marcat, de data asta cu inima strânsă și deloc entuziamați ca prima dată, scoțând de la spate, aproape pe ascunziș, o gumă de mestecat de 25 de cenți. Casierul strigă din nou, în gura mare, de data asta în telefon, pentru verificarea prețului pe guma de mestecat. Umilirea este profundă: lui Chicken îi lăcrimează ochii, se face tuciuriu și se deșiră ca cenușa. Este exact umilirea trăită de viitorii debitori târâți prin toate instituțiile băncii și statului pentru cumpărarea în credite a unui lucru mărunt, cât o gumă de mestecat.

Din nou entuziasmați de achiziționarea făcută, nu apucă să facă nici măcar un singur pas și deja creditorul (nimeni altcineva decât diavolul, Red) se prezintă și își cere suma, 25 de cenți plus 5 cenți dobânda. Chicken îl întreabă ce se întâmplă dacă nu are bani de plătit, iar creditorul face amenințător o aluzie la un accident. Copiii scapă și se duc la un bâlci unde încearcă să cumpere vată de zahar cu aceeași carte de credit, dar vânzătorul este același personaj, Red. Este similar cu intercooperativitatea agențiilor de credit. Dacă iei un împrumut de la bancă poți să fi sigur că toate băncile știu de el. Red face o aluzie de papuci din ciment, stil mafiot, în cazul în care nu plătesc. Mai apoi, le arată o mașină cu o bombă cu ceas înăuntru. Copii scapă și de aici, replicând că nu au cum să îi plătească, pentru că părinții i-au tăiat de la alocație, pentru că au carte de credit în schimb. O nouă analogie pentru credința idioată că dacă ai un apartament cu ipotecă este proprietatea ta și nu a băncii. Credința se manifestă și în societate, ceilalți consideră că apartamentul și mașina ta sunt chiar ale tale, proprietățile tale și simbolul bunăstării, nu ceva ce aparține altuia și pe împrumut. Suma ce o poți scoate de la bancă devine brusc averea ta.

Red pune în aplicare un plan diabolic: fură una dintre păpușile preferate a lui Cow și o ține pentru răscumpărare. Apoi trimite un mesajul de răscumpărare cu o cărămidă prin geam, cum fac gangsterii. Însă cărămida conține doar un cuvânt! De fapt, mesajul se trimite printr-o grămadă de cărămizi, câte un cuvânt pe fiecare cărămidă! La sfârșitul transmiterii mesajului, toată casa este găurită. Analog, avem comportamentul băncii cu rău-platnicii. Într-un mod legal, care altcumva ar fi fost mafiot, îți confiscă proprietăți ce nu erau creditate pentru a te forța să plătești. Comunicarea insistentă a băncii se face prin intrarea ei în intimitatea, viața și în casa debitorilor. Practic, îți găurește toată viața, cum era ea până atunci.

Întâlnirea se face pe docuri, la lumina felinarelor, cu jachete negre și pălării trase pe ochi. Se face schimbul. Valiza ce conține jucăria și... ceva aruncat în palma lui Red. Copiii fug repede și, evident, câștigă, pentru că tot ce au pus în palma lui Red era... guma mestecată și remestecată până la căderea unei măsele. Bineînțeles, episodul este happy-end, dar în realitate banca este care câștigă în majoritatea cazurilor. Red, de nervi, și-o trântește de frunte și apoi se dă cu capul de stâlpul felinarului, de unde se lipește. Și rămâne acolo lipit, iar lumea evoluează, ajungând la zgârie-norii și mașinile zburătoare din Familia Jetson, iar Cow și Chicken, bătrâni acum, râd încă de el. Mesajul animatorilor este clar: lumea poate evolua și fără agenții de credit. 

Ca o ultimă observație, pe tot parcursul episodului, vaca și puiul au o atitudine naivă, dar totuși realistă, asupra semnificației cărții de credit. Ei cred că asta înseamnă bani gratis. Sau lucruri gratis. Așa cum menționează și titlul episodului. Ei par a nu înțelege ce înseamnă împrumut și dobândă sau măcar nu vor să înțeleagă. Episodul îi împinge pe ei ca fiind eroi pozitivi și Red antagonistul lor, dar ei, de fapt, nu își plătesc creditul și îl păcălesc pe Red dându-i înapoi doar guma mestecată deja, și fără dobândă. Ei încalcă contractul și se simt asupriți de agentul creditor, Red. Sună similar cu naivitatea românilor care-și iau mașini și apartamente ce nu și le permit în credite și apoi acționează banca cea rea și hoață în judecată?

Vi-l puteți imagina pe Red cu zâmbetul larg, prezentându-vă o mașină roșie strălucitoare, și vocea sa, care vă spune bună, domnișoarelor, ce ziceți de o mașină gratis, creditată în cea mai bună monedă posibilă, franci elvețieni?

Și asta a fost un singur episod din cele patru sezoane. În unele poți găsi similitudini cu realitatea la fel de interesante ca cele găsite de mine în episodul respectiv, deși nu sunt voite de către creatori, iar altele sunt doar... amuzante, în special pentru umorul sexual deviant. Iar acum cred că mă înțelegeți de ce când îmi întorc capul și îmi privesc colegul, cel care a râs de mine că mă uit la desene animate, este prins în probleme sale mici cu reparația mașinii și plata ratei la apartament, și nimic altceva, îmi vine să îl disprețuiesc fără milă. Cineva nu și-a învățat lecția în copilărie și nici acum când nu e prea târziu (revezi primul paragraf) nu vrea să o învețe.