Nevasta face parte din problema barbatului

Când am devenit adult am înțeles clar ce vreau de la viață. Și nu, nu devii adult la 18 ani, nici chiar la 25 de ani. Asimptotic către cele trei decade am căpătat balanța judecății corecte, echilibrul mintal și perspicacitatea introspectivă și extrospectivă în ce privesc acțiunile mele. 30 de ani este vârsta minimă a maturității, oricine spune altceva este un idiot. Această vârstă e observabilă și recunoscută de milenii. Primul exemplu ce îmi vine in minte e condiția etății rabinilor din timpurile biblice. Iisus s-a apucat să predice după 30 de ani. Al doilea exemplu este vârsta minimă prevăzută de lege pentru candidații la prezidențiale. Dar exemplele pot continua...

Problema mea, în ce privește ceea ce vreau de la viață, se poate rezuma în scrisoarea de mai jos. Trecem peste lucrul esențial că nu mai vreau să văd oameni, sau, mă rog, specii inferioare. Aici vorbesc detaliat.

Draga Radu,

Sunt un adult (30 de ani) frustrat si nefericit. Fac parte dintr-un sistem bugetar unde sunt zilnic calcat in picioare si umilit de analfabeti ajunsi pe pile in functii cheie. Acum invat pentru un interviu la o firma de programare unde, daca voi intra (voi intra), voi ajunge un robot care lucreaza pe banda rulanta. Prins, zi de zi, in acelasi program gri, aceleasi optiuni, aceeasi viata comuna ca a celorlalte bovine din turma. Blocat intre rata la apartament/masina si salariu, nevasta si copii. Nu se pune problema reusitei in societate, cred ca am reusit ok. Dar nu mai vreau sa traiesc in ea.

Asa ca am o idee geniala: cu putinii bani care ii am sa imi iau pamant, cat mai mult. Cel mai ieftin este extravilan si pe dealuri, gen langa cimitire. Sa imi durez o casa ecologica din materiale reciclabile, sa fac o miniferma si sa ma imprejmuiesc cu gladita (cauta pe google) sa nu poata sa treaca nici tractorul. Sa fac o biosfera inchisa, autosustenabila, cu ciclul propriu. Fara sa mai lucrez vreodata pentru altul, doar pentru mancarea anului viitor. Sa nu mai vad oameni ipocriti cat traiesc eu. Sa nu mai platesc nicio taxa statului sau utilitati. Sa fumez iarba si sa citesc carti in fiecare seara. Sa beau vin. Sa fac sauna in sauna mea din pamant si materiale reciclabile. Hippie mode.

Problema e cu prietena-mea. Nu vrea sa ma urmeze. Zice ca ea nu se duce sa faca caca in veceu de lemn si ca ea niciodata nu o sa se retraga din societate pentru ca are nevoie de oameni. Ca sa aleg intre ea si casa pe deal langa cimitir. Dar eu o iubesc si as vrea sa ne luam si sa avem copii (si sa-i crestem in casa noastra de pamant de langa cimitir) si nu pot sa renunt la ea. Ce sa fac?

Răspunsul, venit de la un mini-isus local, un guru al vorbelor obscene, idolul adolescenților și psihilog recunoscut, în fine, un răspuns decent de corect (și el are ~30 de ani):

Prietene, sună a plan solid, doar că, vezi tu, să reușești să-ți faci un cuib care să-ți aducă absolut toate necesare vieții e cam complicat. Că dacă era așa ușor, o făcea toată lumea. De-aia se specializează și la sat oamenii. Unu are numai livezi, altul numai oi, și tot așa. Să-ți faci o fermă mică cu toate necesare vieții e cam imposibil. E mai simplu să alegi câteva chestii pe care să le produci, și să produci destul cât să vinzi și să le cumperi pe restul. Sigur suporți societatea cât să faci troc și să te întorci în bârlogul tău select.
În rest, da. E un plan solid. Scapă de muiere și găsește una care să vrea același lucru de la viitor ca și tine. Da, o iubești și căcaturi. Asta e, îi dai flit, o să fie trist, o să doară dar după un timp o să-ți treacă și o să te poți concentra pe ce vrei tu de la viață. Suntem miliarde. N-are rost să faci compromisuri pentru un om care vrea altceva decât vrei tu când cu siguranță sunt tipe cărora planul tău li s-ar părea minunat. Plus, e un test de tărie testiculară. Dacă ai coaie să o lași pe asta pentru a-ți urma visul, înseamnă că chiar îl vrei și nu e doar gargară de om supărat pe viață, de spus la o bere după muncă. Ea e parte din problemă, nu parte din soluție. Iar soluția ta e una drastică. Să-i dai papucii e un prim pas serios spre soluție, dacă chiar vrei o soluție și nu e doar o discuție frumoasă.

 Femeia, ca de obicei, face parte din problema bărbatului. Nici că se poate mai corect de atât.

Link.