Romani in gameplan

Foarte probabil să mai fi ridicat subiectul în discuție. Nu cred că ar fi ceva nou dacă, binînețeles, cine citește rândurile acestea joacă ocazional. Există noțiunea de pub gaming, unde, nu contează dacă ești gamer înrăit sau ocazional, un server face cărțile cu jucători aleatori. Așa că nu trebuie să depui vreun efort social, care, de multe ori, e obositor și time-consuming. Nu mai trebuie să îți bați capul să îți faci prieteni, să te organizezi într-o echipă, să vorbești live pe skype, să elaborezi strategii etc. Doar intri în pub și joci un meci, analog cu pub-ul real, unde doar intri și bei o bere, fără să cunoști pub-ul în general, oamenii de acolo, fără să fie reguli sociale de clientelă.

Românașii noștri în pub-uri se disting remarcabil, chit că în pub-uri nu se aduna vreun anumit specific de clienți, ci o diversitate. Prima dată urlă în loc să vorbească. Tot pub-ul îi aude. Dacă e de stat la coadă, se întoarce, apoi revine și se face că se uită la bar. Face un pas lateral și intră în fața celorlalți, că doar el nu e fraier. Dacă se întâmplă ca fata de la bar, o slăbuță blodină cu botișor de gâscă, să îi pună cu un strop mai mult lapte, face un tărăboi grozav (pățit ieri în realitate). Cu voce tare, toți să-l audă. Bate cu palma pe bar și cere managerul. Ceilalți din spatele lui, din coadă, sunt întârziați de eveniment, dar așteaptă răbdători. 

Românașii noștri in pub-uri se disting remarcabil. Bineînețeles că unii oameni mai naivi cred că nu are nicio legătură cu viața reală, socială. Că nu așa se comportă un român în societate cum se comportă pe un joc online. E deprimant de fals. De fapt, este același lucru. E tot un pub, chiar dacă nu e un local. Primul lucru ce îl fac e să facă pe șefii. Se începe cu alegerea caracterului de joacă. Dacă cumva cineva a ales caracterul preferat înaintea lui, iese afară din joc. Dacă nu, le spune celorlați ce caractere să-și aleagă pe un ton insistent. Explică unde trebuie să meargă fiecare. Apoi în joc. Cere să fie adc (un fel de killer în serie, care dă ultima lovitură la câtți mai mulți monștri). Îl las (pățit azi în realitate). Moare. Dă vina pe mine că am fost acolo și nu am făcut nimic. Noroc că nu m-am apucat să vorbesc în românește, altfel s-ar fi apucat să mă înjure în română. Mă enervează că mă face retard și schimb lane-ul (locația), să-l las singur să se desfășoare. Moare. Dă vina pe mine că nu am fost acolo. Îi instigă pe toți ceilalți jucători să mă raporteze la sfârșitul jocului. Scrie într-o engleză stricată că sunt retardat și dă ordin la toți să mă raporteze.

Într-adevăr, am început foarte greu și prost jocul, însă se mai putea recupera (ceea ce am și făcut). Am avut chiar cel mai lung killing spree (11 kills) și multikill (3). Am avut cel mai mult gold câștigat. Dar, zic, la început a mers foarte prost și chiar murisem de vreo 5-6 ori fără niciun kill. Nu neapărat că eram noi slabi. Erau ei buni, că nici ei nu erau legume. Și aici apare ceva fantastic, absolut caracteristic pentru români din generație în generație, de sute de ani. Deznădejdea. Nimic nu a părut prea greu la început jucătorului român în cauză. Totul era ușor, doar să ascultăm de el. Entuziasmat, dădea ordine la toți. Moare de două ori, este terminat. Aproape că vrea să renunțe, să iasă din joc. Urlă și înjură. Absolut toți ceilalți sunt de vină, el nu. O, da, am și uitat să menționez. Fura kill-urile la toți ca să îi dea bine la scor.

Bineînțeles acestea nu sunt lucruri noi. Eu am mai tot zis cât de idioți și violenți sunt românii pe pub-urile din jocurile online și că, de fapt, aceast comportament se reflectă în viața de zi. Nimic nou. Doar că eu am scris articolul acesta pentru că am avut o revelație corelată la obiect.

Tot aud cu joburile / afacerile / cazările din străinătate și ceea ce aud mai des este legat de țepe. Toată lumea se plânge că doar românii dau țepe altor români și că doar românii de acolo trag pielea de pe tine, nu patronii străni. Și iau statele de plată și te plătesc mai puțin și își opresc ei diferența, te cazează la suprapreț într-o chirie dată gratis de patronul străin care nu înțelege găinăriile de gen etc etc. Și citeam deunăzi pe internet cum, în Germania, un cocalar cu beamve x3 (nu mai țin minte exact) a depășit o coloană la semafor și s-a băgat în fața tuturor. Și în coloană era poliția (în civil), care l-au oprit și l-au chemat pe narator (el însuși șofer în coloană) pe post de traducător, pentru că cocalarul nu știa vreo limbă străină. Doar limba română. Și în timp ce cocalarul se ruga de celălalt român să le spună polițiștul să îl ierte, acesta traducea în engleză, dar apoi adaugă de la el rugămintea lui să îi ieie carnetul pentru totdeauna și să îi dea o amendă cât mai mare. Iar polițiștii zâmbeau și cocalarul nu înțelegea de ce.

Și revelația mea, ca să închei, este următoarea: că românii care dau țepe altor români și își bat joc de ei la muncă în străinătate au o anumită justificare. Pentru că dacă un om ca jucătorul de care ziceam mai sus, cu nume de scenă Șacalu (doamne), om matur, de 26 de ani (se poate observa că și-a pus data nașterii în nume, ca mine, de altfel), mi-ar fi vreodată coleg de muncă sau subordonat, ar face la fel cum a făcut în joc. Ar face pe șeful prima data. Ar urla ca un animal în loc să vorbească. S-ar certa și ar da vina pe alți colegi. Ar încerca să fure munca altuia și să se laude cu ea, cât timp el nu face nimic. Și poate că tocmai asta face chiar acum, în momentul ăsta. Iar eu, pe un om ca ăsta, l-aș fute la greu. Mi-aș bătea joc cât aș putea de el și i-aș opri / fura salariul și i-aș da țepe. Și aș fi justificat.

Bonus, poza cu ȘaCaLu și ochiul său zbenghiu de țigan borât cu care dă el multi fatale în League of Legends, futu-i în cur perdeaua cu îngerași cu îngerași cu tot: