Trecand peste experienta orgasmica a maicutei Teresa care a propulsat-o pe loja cereasca a sfintilor care au "patimit minuni", pe langa ultimele studii, care sparg tabuul pietrificat pe peretii varuiti a cutiilor craniene religioase, care arata clar: toti barbatii se masturbeaza. E normal; e biologic; e insasi Mama Natura, confundata cu logica lui Dumnezeu (cateodata chiar Dumnezeu se supune ei) care plesneste in organismul uman barbatesc, impingandu-l sa-si verse coaiele, producand o alta doza de sperma, proaspata si sanatoasa, intocmai cum femeia sloboade ovulele nefecundate lunar. Trecand, asa cum ziceam, de toate astea, incepem in Antichitate la un personaj religios celebru si ajungem azi pana la un personaj mediocru, dar acelasi.
Exercitiul mintal este coplesitor. Parintii tai, aia pocaiti, aia de te jordaneau ca "asa scrie la biblie", gen Aurel Binder, tatal necajit, si-au facut laba. Popa tau de la beserica, cand iti da sa manci impartasania, trupul lui Cristos Mangaietoru, ti-o da cu mana lui masturbatoare. Papii, toti, au fost masini de masturbat in adolescenta, poate in afara de primul, ala umbla regulat la curve de a prins sifilis si nu mai avea nevoie sa mimeze actiunea. Nota bene ca curvele erau de obicei baieti - deci si poponareala. Cardinali, primari, presedinti etc. Calugari si elevi de la seminarul teologic, se intampla si la noi constant, cand nu ii mai satura Domnul de laba incep sa se arda in cur unul pe altul. Preotilor catolici le e mai greu, asa ca ajung sa futa copii mici, iar lucrurile astea nu sunt indepartate, se intampla acum, in timp ce scriu randurile astea.
Cand te bati cu natura intotdeauna o sa ti-o iei in cur.
Acum, in prezent, stim putin mai multe, dar avem si biblioraftul plin de exemple din trecut, ceea ce oamenii aia nu chiar o aveau. Daca acum, in prezent, prin statul Delaware, US, cat si in Romania, preoti pedofili fut copii, acum 1000 de ani avem popi si cardinali care futeau baieti. Dar inca 1000 de ani in urma? Pe vremea Cristosului?
Pai il avem pe sfantul Augustin care ne zice gen:
Lord, give me chastity and self-control — but not yet.
— Prayer of the young Saint Augustine, c.380 A.D.
Iar oricum ar da-o crestinii nelamuriti pe forumurile lor de apologetica unde cauta raspunsuri si "adevarul" cu explicatii de genul a facut o gluma, avea umor si ca se referea la faptul sa nu il faca pur acum, ci mai incolo, datorita smereniei, inseamna exact ceea ce inseamna. 380 Anus Domini. Si acum sa mergem si mai incolo cu vreo 100-200 de ani. Sfantul Pavel. Care nu a trait chiar in vremea Cristosului, dar imediat urmatoare, si i-a facut autobiografia, a adunat manuscrisele si a intemeiat cat de cat religia - cel putin, asa ni se spune, varianta cealalalta fiind conspiratia romana de a inventa o religie sa ii tina sub control pe supusii-i prea-multi. Iar el ne spune, citire:
Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii.
Iar aici este o doza de hermeneutica/obscuritate/esoterism, pentru ca un crestin sadea, din ala ce merge la biserica, nu intelege nimic din asta, in timp ce e convins ca asculta un text sacru de nepatruns, dar divin numaidecat, iar unul mai evlavios, gen educat, intelege ce il invata Dogmatica. Adica stele si cai verzi, lupta impotriva dracului. Acum, noi, oameni rationali si cu scaun la cap, ba chiar intelegatori cum se face un studiu, ce e ala argument, dovada, experiment stiintific, cu notiuni tehnice la indemana etc, am putea analiza textul fara nimic altceva si gasi in el... nimic. Pentru ca ne lipsesc notiunile de gnoza. Este in Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, contextul aici:
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Deci sa ne pregatim de lupta, dar sa fim gata pentru pace - contradictie ciudata, pentru Pavel trage logica de par. Nu putem discerne mai mult fara sa nu intelegem o mica parte din gnoza. In gnosticism, care e un fel de aceeasi Marie cu alta palarie, o ramura crestina, gen pocaitii mentionati mai sus ai antichitatii, se crede ca Creatorul este Satan, nu Dumnezeu. Ei si-au dat seama de chestia cu laba (si nu numai, cu toate slabiciunile umane), au inteles ca e naturala, asa ca au concluzionat ca trupul uman este primit de la Diavol, nu de la Doamne-Doamne, deci, ispitele sunt cumva explicate mai pe inteles. Inevitabil, notiunea de Dumnezeu a condus la un Dumnezeu deasupra naturii, care nu e subjugat de legile si regulile ei. Dumnezeu e in afara naturii, asa cum e la greci (sau la crestinii moderni, in afara timpului ca sa fie ne-muritor). Dumnezeu nu e creatorul; Satan este. Dumnezeu si-a pus doar o parte din el, sclipirea de foc, spiritul, sufletul, ma rog, in creatia Diavolului. Munca religiosului se rezuma in a se lupta cu trupul satanic si cu toata materia lumii acesteia, ca spiritul sau de foc sa nu fie pangarit si lipit de obiceiurile trupesti/pamantesti. Carne, mancare, bauturi, trup, laba etc. Are mai mult sens chiar decat insasi crestinisumul nostru, chit ca se regaseste cam aceeasi idee si la noi. Ceea ce face Pavel in aceste versuri nu face decat o delimitare a religiei sale fata de gnostici: noi nu suntem gnostici. Notiunea de lupta a fost ridicata la un nivel nou de abstractizare: nu corpul nostru este inamicul, ci altceva, acolo, sus in aer, unde nu chiar il vedem, dar e abstract. Ceea ce e ironic, caci atunci Dumnezeul gnosticilor e mai abstract decat Dumnezeul crestin si Diavolul lor e mai aproape si poate fi simtit, pe cand al crestinilor a devenit brusc mai abstract, pe cand Dumnezeu a devenit mai uman si mai iertator cu pacatele trupului.
A dus asta la mai putina laba? Nu, deloc. Teoretic, gnosticii ar trebui sa fie mai "curati" decat crestinii, iar crestinii ar trebui sa fie mai promiscui, pentru ca pentru ei trupul de dat de Dumnezeu, deci cumva laba, sexul, imbuibarea cu mancare si bautura s-ar cam accepta si justifica. Dumnezeu a vrut sa fie asa omul. Practic, a fost cam la fel. Ba chiar s-au nascut ramuri crestine care isi atingeau "mantuirea" prin orgii sexuale si betii, cazul Raspuntin e demn de studiat, cat si unele grupuri din Italia de acum un mileniu, unele mentionate in cartea Numele Trandafirului de Umberto Eco, de ambele parti, gnostice si agnostice.
Avem o pseudo-explicatie tulburatoare a "doxologiei ortodoxe" asupra acestor versete a lui Pavel. Oricare cititor are sentimentul ca lipseste ceva din text si citeste tot timpul cu instinctul ca sare adevarul incendiar in orice secunda. Nu apare nicaieri; textul e monoton si nu ne zice nimic, e o gargara. Incepe cu
Sfântul Pavel nu s-a luptat împotriva "ființelor în trup", ci împotriva unui mare dușman spiritual: diavolul.
Ceea ce similar cu ce zice Pavel, doar ca cu alte cuvinte. Si nu este "impotriva fiintelor in trup" ci este "impotriva trupului" - deci, o semi-greseala din exces de zel in a explica. Iar lupta - ideea de adversar se duce si se inalta tot mai mult, devenind ceva tot mai intangibil - diavolul. Cineva acolo, nevazut, nestiut, de ne-atins, un fel de Soros modern, nu stim cum face/lucreaza, dar stim ca toate ni se trag de la el.
De ce articolul e tulburator, cum am zis mai sus? Pentru ca pune intr-o ierarhie minunata trairile lui Pavel. Primul:
„Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un trimis al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos." (2 Corinteni 12,7-9)
"În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh". (Ep 6,10-12)
Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui“. (2 Ti 4,7-8)
Ceea ce nu ne spune nimic altceva decat ca Pavel a fost macinat de instinctul labei sau de a merge la curve; dupa ce laba tot si-a tras-o, probabil a gasit un baiatandru homless pe care l-a luat sub aripula sa protectoare, iar apoi "Dumnezeu l-a mangaiat in slabiciunile sale", cum altfel sa ceri mantuire daca nu esti pacatos si slab?, ba chiar l-a asigurat ca ii este indeajuns "harul" pentru mantuire, deci poate sa se masturbeze linistit/futa in cur pre-adolescenti linistit. Ghimpele in trup era o pula in cur, iar bataia lui Dumnezeu peste obraz era o pula erecta de tanara 17 ani. La ce bun sa mai impotrivesti? Ca doar " lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui", deci a sexului cu minori, ci impotriva unui Diavol abstract pe care nu il vedem, nu auzim si nici nu il simtim. Iar la sfarsit, probabil din cauza varstei si alimentatiei, libidoul s-a diminuat si, implicit, "l-a doborat pe Diavol". Textele sale subinteleg clar credinta ca corpul nu este diavolesc, e ceva oarecum dat de la Domnul = justificat in viciile sale. Asta e secretul sau "adevarul", elementul lipsa din articol.
Cand l-am provocat pe distinsul domn semi-cioroi de mai sus, a carui singura preocupare de nou-venit in oras a fost sa-si gaseasca o beserica, mi-a raspuns linistit si sincer (din pacate, am sters comentariul ca era ofensator), ca "alea erau vremuri demult trecute, iar acum a trecut la alt nivel, si cauta sa-si reverse iubirea catre Dumnezeu". Da, a pacatuit, dar acum e okay, s-a reinventat, s-a spalat de pacat, l-a curatit Domnul. Mai ales cu ajutorul varstei. Trairile Sfantului Pavel sunt aceleasi in acest personaj.
Ceea ce ma mira e cum oamenii astia au tinut in mana dovada ca nu exista Dumnezeu, ba chiar l-au frecat cativa kilometri, si tot au scornit explicatii stupide si au continuat sa invete lumea de neprihanire. Si ce ma da gata e gloata uriasa care pune botul la labagiii astia si nu le urla pe fata ipocrizia.
Si-as putea sa ma opresc aici cu articolul, caci am gasit fraza de sfarsit mai sus. Dar apare intrebarea de ce imi pasa mie de ipocritii astia? Pai, imi pasa, pentru ca eu cred ca omul trebuie sa fie sincer, sa "caute adevarul", de data asta, forma completa si obiectiva, sa il expuna, sa stea sa se opreasca si sa cantareasca balanta gen ce e de facut? si sa se schimbe. Cred cu tarie in datoria omeneasca de a se imbunatati constant. Esti iliterat? Citeste. Esti gras? Slabeste. Citeste mereu, educa-te, intareste-ti corpul si mintea constat. Devin-o uber-mann, incearca sa atingi perfectiunea si incearca sa ii tragi si pe ceilalti dupa tine dand inapoi. Iar lucrurile astea se fac la nivel de societate, nu la neaparat la nivel de individ. Or, ce sanse au copiii aia sarmani din satele moldovenesti parasite de lume pe care ii vad eu in poze in Facebook ca apel umanitar? Da, societatea, organizata cum e, trebuie sa aiba grija de puisorii ei, iar asta nu e socialism - ba dimpotriva, e logica simpla. Scoala, educatie si sanatate - toate ar trebui intretinute de stat. Iar cu religia crestina avem o problema majora: a) nu constituie un factor de civilizare, or preotii romani isi fac castele pe banii enoriasilor si chiar le convine sa ii tina fraieri b) se opun cu totul educatiei, in special celei sexuale. Laba e un pacat; deci nimeni nu o spune pe sleau, se ascund si sunt ipocriti. Educatia sexuala, cea care invata copilul de unele reguli elementare de igiena a procesului biologic pe care il va trai indiferent de existenta orelor de educatie sexuala in sine, gen cum sa eviti sa ramai insarcinata, cum sa previi bolile cu transmitere sexuala, cum sa traiesti afectiv experienta in sine - e ceva normal, nu ceva de blamat si sa te simti prost, e fix cea care e ponegrita de biserica, refuzata si "luptata" impotriva ei. Razboiul sfant, ce mai...
Imi amintesc de Cipri, baiatul pocait cu care am impartit chiria, si, ce pacat!, baiat atat de inteligent si tehnic, era spalat pe cap de propaganda pocaita. Cica "educatia sociala murdareste sufletul pur al copilului! De ce sa ii invete pe copii cum sa faca sex, care e logica?". I-am raspuns ca educatia sexuala nu "te invata cum sa faci sex", te invata ce sa faci atunci cand o sa faci sex sa previi chestiile amintite mai sus, si ca copilul ala nu "e pur", ca ala stie instinctiv cum sa-si faca laba si o sa si-o faca indiferent. Apoi l-am intrebat... Saracul s-a facut ca are treaba, mi-a intors spatele si a plecat in camera lui; cu spatele intors a gasit un raspuns sa mi-l dea: "de ce sa iti zic eu tie daca mi-am facut laba sau nu?..."
Imi amintesc de Cipri, baiatul pocait cu care am impartit chiria, si, ce pacat!, baiat atat de inteligent si tehnic, era spalat pe cap de propaganda pocaita. Cica "educatia sociala murdareste sufletul pur al copilului! De ce sa ii invete pe copii cum sa faca sex, care e logica?". I-am raspuns ca educatia sexuala nu "te invata cum sa faci sex", te invata ce sa faci atunci cand o sa faci sex sa previi chestiile amintite mai sus, si ca copilul ala nu "e pur", ca ala stie instinctiv cum sa-si faca laba si o sa si-o faca indiferent. Apoi l-am intrebat... Saracul s-a facut ca are treaba, mi-a intors spatele si a plecat in camera lui; cu spatele intors a gasit un raspuns sa mi-l dea: "de ce sa iti zic eu tie daca mi-am facut laba sau nu?..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu