USHA - tara muncitorilor

Am vazut George Carling demult. Pe youtube, desigur, macar ca sunt in tara colectibilelor unde il poti avea pe caseta VHS, disc vinilin, CD sau BlueRay si este o cultura incetatenita a stand-show-urilor - de aici cred ca a pornit in toata lumea, de fapt. L-am vazut atat de demult incat am si uitat ce a zis. Daca il revad, mai imi aduc de aminte cate ceva. Dar nu tot. 

Cand am venit prima oara in Chicago am dat de un distins domn ce ne-a devenit land-lord. "Ne-a ajutat" sa gasim un culcus, pe bani, desigur, plus ca ne-a aratat Chicago-ul din masina, iar apoi ne-a dat sfaturi pretioase in ce priveste munca, mai ales ca se simtea cu un coi oparit ca noii sai chiriasi nu aveau income de unde sa plateasca chiria. Omul era absolut dezgustator, nu lucrase o zi in viata lui, bazandu-se pe chiria catorva apartamente pe care parintii lui, originari din Ungaria, le-au cumparat cu munca grea. Si ne povestea, in prima seara cand ne-a dat o plasuta cu cozonac si alte chestii ca un cadou de bine-venit in SUA, ba chiar printre lacrimi, emotionat, in special ca era recent divortat, in plina criza a varstei si isi imagina ca tot asa ar fi aratat si parintii lui, de un copil si un nene care au dat de o geanta pe care scria Made in USA, iar cand copilul l-a intrebat ce inseamna USHA (ungurii pronunta s-ul sh), badea i-a raspuns mandru gen tara oamenilor muncitori. Muncitor in sensul: mesteri, maistri sau in engleza skilled, asemenatori mestesugarilor de breasla de mai demult, unde un om instruit si cu o certificare dupa o scoala (nu facultate) lucreaza, face bani, traieste decent, este apreciat si respectat etc.

Si poate ca avea dreptate, ca vorbim de anii 60-70, unde cu o meserie puteai trai decent. 

In prezent, lucrurile s-au schimbat, totul e Made in China, iar SHUA, chiar daca "tara oamenilor muncitori", scolile tehnice sunt si nu prea sunt, dar parca tot mai sunt, union-urile cer sa ai un altfel de sange, de exemplu in Chicago irlandez sau prieteni irlandezi, iar plata se invarte intre $10-15 / hr, salariu care nu ti-ar permite sa traiesti decent daca nu ar fi cele inca 20 de ore saptamanal de over-time. De-asta zic muncitorii romani ca "sclavie" - nu numai in SUA, ci in toata lumea anglo-saxona. Asa se ajunge si la comentarii complet imbecile despre repatriere ca urmatorul:

Foarte buna hotarirea cu repatrierea.Si eu am facut-o,acum 2 ani si ma felicit.Dupa 23 de ani de America.Nicaieri nu-i ca acasa.Probleme sint in Romania pentru ca lumea e saraca.Nu e cazul,daca ai pus ceva deoparte in America.Dupa atitia ani de platit chirii,mortgage-uri,rate la masini,asigurari medicale f scumpe,,vacante ioc,viata sociala ioc,mincare teribil de proasta...ma simt ca-n prima tinerete.Casa,masina,bani la banca,am deschis o mica afacere,bat Europa tot timpul anului,mincare extraordinara,aer curat,fara stres,mergem la petreceri,gratare,meciuri de fotbal,viata sociala,terase cu bere,camping...simt ca traiesc.Pentru prima oara dupa 24 de ani ,nu mai am 1 dilar datorie la vreo banca sau vreun payment de facut.Traiesc cash.Cu totul platit jos,la anii pensiei pot trai ca un imparat cu social security check.In America nu-ti ajunge checkul ala pentru chirie si mincare.Nu va luati dupa toti care va spun ca e groaznic in Romania.Nu-i asa.Romanul e bolnav sa se vaiete non-stop,e puturos,comod,invidios,ranchiunos,mitocan si total neinspirat in antreprenoriat-de aia n-au succes in ceea ce fac si se pling toata ziua.Eu i-am ignorat,le-am zis sa-si vada de ale lor si m-am apucat hotarit de treaba.Si merge de sfiriie,concurenta nu-i mare ca in America,faci treaba serioasa si buna,banii vin mult mai repede ca-n America-unde te omoara ratele si taxele.Majoritatea celor care va sfatuiesc sa ramineti in America ar pleca si ei,miine,insa nu pot-toti sint bagati pina in git in datorii,nu pot pleca nicaieri.Vor plati rate si datorii pina la moarte.Asta-i America...” aici faci banii,aici ii lasi,niciodata nu-i aduni”-mi-a luat 20 de ani sa ma conving de asta.Mai bine mai tirziu decit niciodata...

Putem sa studiem comentariul distinsei doamne si sa notam niste observatii. De exemplu, ca romanul average e complet cretin, semi-analfabet, iliterat, nu stie sa scrie corect, nu intelege realitatea, cum si de unde ii parvin banii s.a.m.d., dar astea le-am mentionat in alte articole. Pertinent la articolul prezent este ca romanul average face munci de sclav, platite cu rata mentionata mai sus, iar ca sa supravietuiasca in Vest, face ore suplimentare, care ii fura viata sociala. Bineinteles ca firmele care angajeaza nu au si beneficii ca match la pensie sau asigurari medicale - de-aia zice doamna de "asigurari medicale f scumpe" - eu platesc, de exemplu, $16 dolari pe saptamana gen, literalmente mai putin decat CAS si CASS-ul romanesc... 

De ce a scazut profesionalizarea si, implicit, plata? Asta e subiectul articolului. 

Din cauza automatizarii. Pentru ca procesul de automatizare nu presupune inlocuirea angajatului, asa cum cred toti. Nu presupune scoaterea lui completa din ecuatie. Ceea ce se presupune este scaderea salariului angajatului, pentru ca el devine din mester simplu muncitor, treaba specializata facandu-se cu bratul robotic ireprosabil. Procesul de productie devine el in sine gandit anume pentru rutina fara de minte a omului de a trage de un maner si a-l anclansa la loc. Iar lucrul asta se intampla in absolut orice domeniu in afara de ingineria automatizarii in sine, chiar si in IT, pentru ca asa cum se mirau pe un forum romanasii nostri din strainatate, acum 20 de ani sa fii programator trebuia sa fii olimpic la matematica, sa gandesti out-of-the-box, sa rezolvi probleme de logica dificile prin algoritmi cat mai eficienti, iar acum, in prezent, e destul sa fii terminat o facultate, chiar si din aia platita de stat pentru ca esti cioroi (dau un exemplu mai jos), pentru ca oricum munca ta de programator se rezolva prin incarcarea de date sau cautarea de date cu niste tool-uri care nu existau acum 20 de ani. Plata? Desigur, mult mai mica. Asa cum am mai zis, un electrician castiga mai mult decat un programator in SUA, aviz celor cu conceptia romaneasca ca trebuie sa ai facultate si cat mai multe diplome si scoli daca vrei sa ajungi departe. 

Exemplul de azi. Se ia un cioroi (mulatru, dar daca te uiti la fata lui intrevezi somnul mintii), care a facut o facultate de IT si lucreaza in IT la firma mea, si ce face el cand gaseste un stick pe jos? Il baga in laptop, sa vada ce e pe el, sa transeze problema:

[02.05.19 02:26]
i hava a flash drive i need to turn into you guys
[02.05.19 02:26]
someone from lowes found it and it has old project information on it

[02.05.19 03:02]
[ Photo ]
I put the flash drive on top of the printer by the time clock under the matrix

Ce face un coleg german de 60 de ani care vede asta si care, teoretic, ar trebui sa fie lasat in urma cu tehnologia? Isi pune mana in cap:

[02.05.19 06:10]

[In reply to]
Be careful with flashdrives found anywhere. It's a old hacker trick to put infected sticks somewhere ( e.g. parking lot). This is in order to get access to the companys network.

Avem de-a face deci cu o generatie atat de inculta incat nu au auzit de cele mai simple reguli de securitate in IT dupa ce au terminat o facultate de 4 ani in IT. Niciun interes, nicio pasiune, nicio cunostinta, nicio minte.

Cand i-am propus la cumnatu-meu, stiindu-i viata grea din Romania, sa vina in SUA, sa lucreze ilegal pe perioada turistica, m-a intrebat daca poate sa lucreze ca bucatar, pentru ca ii place si are si ceva scoala. I-am zis ca nu. El credea ca bucatarii sunt platiti bine, sunt niste artisti desavarsiti in prepararea mancarurilor unde se cere simturi de alte dimensiuni, experienta si ajustare a parametrilor culinari tacticoasa ca unui spion ce merge pe sfoara; nimic mai fals. Bucatarii in SUA in restaurantele de duzina iau cutia cu mancare (gata pregatita in halele de productie), ii desfac capacul si o pun in cuptorul electric, care are ceas si suna dupa perioada corespunzatoare. Nu e nimic inteligent sau challenging acolo; e o munca de maimuta sau de robot, si chiar ar angaja maimute si roboti, dar maimutele nu au calitatea de a sta concentrate 10 ore pe zi iar robotii nu au finetea miscarilor, iar aici tot trebuie cineva cu o mana si un ochi de om, ca sa aseze cum trebuie mancarea. 

Se scade gradul de profesionalizare = se scade plata. 

Si asa ajunge la scurta secventa a lui George Carlin on "the American Dream" care ajunge exact la ceea ce am ajuns eu prin proprie-observatie (sau, ma rog, as fi pastrat printr-un cotlon ar subconstientului aceasta informatie), si care ne explica si de ce-ul, adica cine sunt faptasii.

Ipoteza mea este ca in toate tarile supra-dezvoltate se ajunge la asa ceva: la o forta impresionanta a corporatiilor care domina prin coruptie politicul; la mersul pe directia e mai usor sa importi maimute latine sau cioroi africani decat sa iti educi proprii tai copii, asa cum ziceam in articolul anterior.  Tradarea e mare si nu ar putea sa duca numai la ura. Muncitorii sunt multi, platiti tot mai putin, cu viata sociala furata, iar copiii lor, lasati in daycare in fata televizorului, se prostesc tot mai tare, generatie cu generatie. 

Sa fii roman in strainatate e, totusi, o calitate: ai vazut "viata de dincolo", cum e sa fie saracie, si asta iti da puteri, te ambitioneaza si nu te face sa iti pierzi capul in fata socialismului sau a reverse-discriminarii, chiar daca e coplesita de toate celelelalte instincte tigano-romanesti: minciuna, coruptie, hotie. 

Poate ca eu o sa le iau banii americanilor si apoi ma duc inapoi in Romania, doar in "beneficiul" copiiilor mei, cine stie... Mai bine mi-as vedea baiatul inginer si sa nu-si permita decat o pereche de blugi o data, cum a fost taica-so, decat portar analfabet la uzinele americane care-si permite o duzina.