vineri, 8 noiembrie 2019

Cand si-au spus prima oara romanii romani

Trecem peste episodul ciobanilor care declarau mucalit in fata colectorilor de taxe unguri ca ei sunt "pastores romanes" - adica pastorii romanilor, adica, din nou, ei platesc taxe romanilor si nu altora, apartinand, deci, unui defunct imperiu. Indiferent de etnie, bineinteles ca nu români, nici nu se punea vorba de asa ceva pe atunci, vorbind o oarecare latina, acesti oameni nu se recomandau ca români sau romani (locuitor al Romei, nici macar cetatean strain al Romei) in momentul acela, doar ca platitori de taxe romanilor, sub juristrictia romanilor, pentru ca, se stie, toata lumea a auzit de ei, desi nu i-a mai vazut nimeni de ceva vreme, erau o forta legendara cu care nu te pui, asa ca mai bine sa lasam oamenii astia in pace, ca ei platesc protectie la altii.

Sa zicem, deci, ca logica de mai sus nu e relevanta. Dar atunci cand?

Pai, a fost un moment datorat concursului mai multor factori, unii dintre ei complementari. Primul, ca au inceput sa aiba bani. Nu bani - bani, ci bogatie, cu o inertie in ea, asa cum exista acum in Vest (vesticii nu lucreaza mai mult sau bine decat românii, nici nu ar fi mai inteligenti decat ei; doar stau pe un munte secular de bani de aur pe care ii invart de la un an la altul pasandu-i de la stat la firme si apoi inapoi, mai tragand si cate ceva de la colonii - outsourcing si export). Banii i-au facut prin retragerea prin munti si jefuirea a tot ce tinea de Bizant, apoi au depus banii in turmele de oi - brandul lor, scump si exotic, fiind branza si casul. Al doilea, ca aveau armata. Bineinteles ca daca ai bani ti-o permiti. Era de origine cumana, ei erau razboinici si luptatori. Devenisera o forta militara importanta in regiune. Al treilea, ca aveau vecini mai importanti, mai puternici si cu oarecare cultura; era nevoia de auto-identificare printre ei. Asta se facea prin aliante si prin... inventarea unui mit national (toate natiunile il au, mai mult legenda, dar il au). Deci 3-4 factori circulari: bani -> armata (colecteaza taxe/jefuieste alte sate) -> din nou bani -> politica (nevoia de identitate printre vecini) -> din nou armata (inmultita de tineri patrunsi de patriotismul creat de politica) -> si ne reintoarcem la banii de la inceput. Iar cand ai bani, atunci simti nevoie sa te manifesti, sa te exprimi. De la nevoia de supravietuire treci la nevoia de expresie: cine sunt eu? ce cultura am eu? cu ce sunt eu diferit de vecinii mei? etc...

Ca sa nu mai lungim mult povestea, eu locuiesc in SUA intr-o zona anume, nordul Sudului cum ar veni, cultura fiind sudista. Bineinteles ca toti americanii sunt legati genetic intre ei si oarecum similari, dar totusi, nu chiar, diferentele de la o zona la alta sunt observabile si, ceea ce e impresionat, sunt vechi, de sute de ani. Nu o sa credeti, dar cand am fost la un teren de baseball si am vazut poze cu echipa de fete ziceai ca toate erau surori sau verisoare (in afara de cioroaice, desigur). Eu am inceput sa sudui ceva cu inbreed rednecks si nevasta-mea a inceput sa faca glume cu antrenorul susceptibil de a fi tata tuturor. Blonzi, robusti, grasi, privire calare, carnosi la fata, mandibula proeminenta, cap dolicocefal, cam la fel sunt toti. Fac parte din lumea anglo-saxona, dar nu aia buna, ci aia mai saraca, primii ce au emigrat din pricina saraciei (si daca nu credeti ca exista aia, cautati pe youtube filme cu verisorii lor din UK, ca e acelasi popor, era un serial cu ei, cum beau si se drogheaza si le cresc altii copiii, din generatie intr-alta). Tarani la maxim si foarte asemanatori cu românii, sentimentali, afectati, bucurosi de necazul altuia, mandri de ei si cu o superioritate fata de "baietii finuti de la oras" care nu stiu sa isi repare nici macar truck-ul. Fara dinti in gura, predispusi catre alcool si droguri, cearta domestica si copii multi. Acesti oameni nu au construit nimic. Dar absolut nimic. Ma refer si la cladiri si la institutii. E vorba de o perioada de vreo 400 de ani de cand locuiesc aici. Iar nu, conacele acelea albe de tip palat a stapanilor de sclavi erau sub 1% din totalitatea Sudului. Si nici alea nu mai sunt. Adevarul e ca Sudul a fost sarac si este pana acum cu oameni ne-educati dintr-o generatie in alta, gena i-a tradat.

Dar, oricum, in final, au facut ceva bani, ca doar e America. Si ce poti face cu ei? Pai... cultura, ca sa le arati la yankei cine esti si ca si tu poti. Sa le dai valoare.

Asa ca am fost ieri de am vizitat parcul principal (?) al Nashville-ului. Taman in mijloc, replica perfecta a parthenonului. Inauntru cica era muzeu, dar aveau niste poze clasice cu ei acum 100 de ani, ei fiind americanii, cum l-au construit, cum dejunau in parc in fata lui, cum au mers cu barca etc. Asa se faureste istoria, pe tipicul maghiar: iei ceva de renume si te dai beta-mascul pe langa el, ca apoi 100-200-300 de ani sa zici ca tu erai miezul, de fapt. Mai erau vreo 2-3 duzini de tablouri, ca cica arta, dar slabut de tot. Ilar, erau si doua de-al unui român (vezi cum se potriveste, români - rednecks, de minune, nu alta), abstracte si proaste, la care taica-meu a strambat din nas si a zis cu palma intinsa, "ce e asta, dom'le, nu inteleg, de ce n-a pictat fain, de ce n-au pus tablouri faine".

Asa se faureste istoria, cand nu o ai, iar tendinta e naturala si spontana si apare mai peste tot. Au auzit si taranoii astia, care in afara de ferme si barn-uri departate unul, care n-au citit vreo carte antica si care nu au absolut nicio legatura cu Grecia Antica, nici macar cu Europa de Sud-Est, ceea ce a fost Bizantul, nefiind inruditi genetic, cultural sau absolut orice, de cultura elina. Asa ca au trantit o copie in orasul lor, un sat extins, ca sa para inteligenti si oameni de cultura. Stresul exterior, de la alte orase care erau, intr-adevar, focare de cultura, cat si zbaterea interioara de cladi ceva cultural, ce lipsea cu desavarsire, i-a impins sa ia cu imprumut. Sa aiba si ei o cladire copiata de la altii de renume, asa, dupa 400 de ani de nimic daca tot nu citeau si nu scriau nimic.

Momentul cand "vlahii si cumanii spun despre ei ca sunt romani" e, evident, momentul acela, cand aveau niste bani, armata si vecini vestiti. Cand nu mai erau in partea stanga a spectrului dimensional supravietuire - nevoie de expresie. Nu era nici vorba de continuitate daco-romana acolo, teoria limbilor face ca in campii, asa cum cum e a Baraganului, o limba inlocuieste pe alta. Mai la sud, asa s-a intamplat si in Bulgaria, iar si mai la sud, zona mai muntoasa, a persistat greaca, dar si alte zeci de dialecte si limbi, zona aceea e fragmentata; dar nu si putin mai sus de linia Jireček, unde s-a netezit totul cu o latina vulgara. Acolo s-a nascut a doua oara româna, in campia aceea, contradictoriu printre oameni exclusiv de munte, pe un teritoriu româno-bulgar. Asa ca au auzit popoarele alea nomade care s-au consolidat si s-au topit unul intr-altul de Roma. Si si-au spus ca sunt urmasii lor. De ce nu? Nu au facut si altii la fel? Nu au facut si italienii la fel? Acum sa nu vina si randul românilor? Limba ce o vorbesc nu e a cetatenilor Romei? Asa ca, printre puteri vestite si culturi stabile, solii si mesagerii au adus vestea unui popor ce se trage din Roma, stabilit in apropierea unui rau, Olt, care era cunoscut din vechime, mai ales intr-o zona ce se numea tara Fagarasului. "Astia suntem noi, atentie lume, sa stiti si voi" - asa s-a auzit glasul lor in Europa (Bizant) din acea vreme. Anul domini? Secolul al 11-lea, mai mult dedesubt de Dunare decat deasupra. Cand au venit ungurii (cu austriecii in spate, desigur) prin Tara Fagarasului, au fost mai domoliti; prin zona aceea, Hunedoara, au lasat romanii sa ramana nobili, nu ca in alte zone, unde i-au saracit si intaranit complet. Motivul? Ca aia erau "descendentii romanilor si a dacilor", a colonistilor veterani romani, vita nobila si divina, cel putin asa se spunea. Inclusiv la Vatican, caci baronii locali cereau coroane papalitatii si se converteau la catolicism (cumanii au fost catolici), asa cum cereau ungurii de atunci. Nici vorba; nu mai era continuitate de mult, colonistii si localii au fost maturati si asimilati de cateva ori pana atunci. Nu era vorba de memorie sau de vreun populatie daco-romana. Era vorba de mitul natiunii care era recent creat, care odata popularizat in vecini, era luat in seama si ei credeau in el. Vlahii si cumanii de acolo aveau origini balcanice si, respectiv, cumanice si cam atat, iar bagajul genetic local care il au corespunde, bineinteles, unei populatii-umbra amorfa si eterogena din cotloanele vailor si dealurilor. Puteau sa isi spuna bulgari, caci Imperiul Bulgar era suprapus peste tara lor; puteau sa isi spuna bizantini, caci si ala era un Imperiu renumit. Dar au ales sa se alieze cu bulgarii impotriva absolut oricui, inclusiv Bizantului, sa incurce lucrurile inspre satisfactia lor, fara niciun castig, ca in prezent, cum se bucura românii de paguba altora straini, ramanand distincti; si-au pastrat limba stiind bine ca este cea a Imperiului Roman cat si mandria de a fi "urmas" al acestuia, caci altfel, de unde ar fi aparut pe lume?

Anul de gratie? Pai, inainte de Hoarda de Aur nu prea aveau bani, desi erau acolo si erau confirmati; dupa retragerea mongola, secolul 12, au aparut statele. Atat cel Vlah, cat si cel Ungar (ineptiile cu Regatul Ungar din anii 1000 sunt echivalentul dacopatilor de la noi; oamenii aia erau diferiti antropologic cat si lingvistic de maghiarii moderni). Surprinzator, locurile de putere au ramas disponibile fara mongoli. Ei si le-au gaurit si largit cu sabia, in toate directiile, si stiau sa conduca (si sa colecteze taxe) cum stiau sa isi gospodareasca vitele. Dupa plecarea lor, oricine mai breaz putea sa faca doar un pas... si sa se aseze pe jiltul de lemn cu perna rosie.

Si cam atat. O alta lectie de istorie. Bonus:
Faptul că, potrivit lui Kinnamos, „se spune” („legontai”) că vlahii sunt colonişti aduşi din Italia a fost adesea luat drept un indiciu că cei care „spuneau” asemenea lucruri erau vlahii înşişi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu