Va
dati seama ca cel mai naspa job pe care il puteti avea e ala sa mergi
din usa in usa si sa convingi oamenii sa semneze sau sa le vinzi ceva.
Avem o petitie de semnat pentru cainii vagabonzi si un set de cutite
originale din Germania la 50 de lei, pentru d-voastra le lasam la 39.
Cati ati fi capabili sa faceti asta? Cat de umiliti v-ati simti? Cat de
mici la suflet si mizeri? Cum l-ati privi pe omul ala din fata dvoastra,
in ochi, tulburat si el si voi, in mijlocul familiei lui, intrerupt din
viata, rutina lui obisnuita, ca sa va acorde o favoare, un minutel, pentru
comisionul vostru de 5%? Si sa mai si negociati cu el, asa, poate va mai lasa un leu mai mult...
Acum imaginati-va ca trebuie sa faceti asta pe la sate, pe la cei mai saraci oameni, cu multi copii, pe la bordeiele lor din chirpici ce se surpa peste ei. Si nu trebuie sa le vindeti nimic, trebuie sa ii convingeti sa isi dea unul din copii spre adoptie internationala. Le iese si lor un ban, o mie, doua mii de euro, ce sansa nesperata, ganditi-va la banii aia ca picati din cer, ii scoate nitel din saracie, apuca si ei sa isi bage lumina in casa. Cu pretul absentei aluia mic. Dar o sa avem mai multe pentru ceilalti fratiori. Pantalonasi, ghetute sa mearga la scoala, dulciuri. Va iese si voua aia 5% frumosi, ca miza e mai mare acum. Doar ca trebuie dusa putin munca de convingere. Sunt oameni needucati si slabi la minte, dar instinctul matern, catre puii lor, e la fel ca la toti. Dar cel mic o sa aiba o viata mai buna, asta e decizia corecta, nu? Va aduceti si nevasta sa vorbeasca, ea vorbeste ca o femeie, mai altcumva, are si ochii umezi. Nu e ca si cum am face ceva rau, toti trebuie sa traim, sa ne adaptam, asa sunt vremurile, grele. Mama sterge lacrimile cu palma batatorita, da din cap cu buzele stranse, uitandu-se la copil. Aici trebuie sa semnati, stiti sa va scrieti numele?
Ii inmanati femeii o foaie scrisa de d-voastra cu angajamentul "vizitarii copilului o data pe luna", cu buna stiinta ca adoptiile nu functioneaza asa si el va trai... in Canada.
Si apoi ajungeti presedintele tarii.
Acum imaginati-va ca trebuie sa faceti asta pe la sate, pe la cei mai saraci oameni, cu multi copii, pe la bordeiele lor din chirpici ce se surpa peste ei. Si nu trebuie sa le vindeti nimic, trebuie sa ii convingeti sa isi dea unul din copii spre adoptie internationala. Le iese si lor un ban, o mie, doua mii de euro, ce sansa nesperata, ganditi-va la banii aia ca picati din cer, ii scoate nitel din saracie, apuca si ei sa isi bage lumina in casa. Cu pretul absentei aluia mic. Dar o sa avem mai multe pentru ceilalti fratiori. Pantalonasi, ghetute sa mearga la scoala, dulciuri. Va iese si voua aia 5% frumosi, ca miza e mai mare acum. Doar ca trebuie dusa putin munca de convingere. Sunt oameni needucati si slabi la minte, dar instinctul matern, catre puii lor, e la fel ca la toti. Dar cel mic o sa aiba o viata mai buna, asta e decizia corecta, nu? Va aduceti si nevasta sa vorbeasca, ea vorbeste ca o femeie, mai altcumva, are si ochii umezi. Nu e ca si cum am face ceva rau, toti trebuie sa traim, sa ne adaptam, asa sunt vremurile, grele. Mama sterge lacrimile cu palma batatorita, da din cap cu buzele stranse, uitandu-se la copil. Aici trebuie sa semnati, stiti sa va scrieti numele?
Ii inmanati femeii o foaie scrisa de d-voastra cu angajamentul "vizitarii copilului o data pe luna", cu buna stiinta ca adoptiile nu functioneaza asa si el va trai... in Canada.
Si apoi ajungeti presedintele tarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu