La serviciu

Si acum sunt la serviciu si stau si scriu
Zi de zi ma duc la munca
Plec pe intuneric cand sunt stelele sus pe cer
Ajung inapoi acasa tot pe intuneric cand ele inca nu sunt acolo
Si zi de zi, sapte zile pe saptamana, eu lucrez,
asa ca ce sa fac?
Ma scuz ca trebuie sa ma duc la "camera de odihna"
asa cum m-a corectat o colega nemtoaica cand i-am zis ca ma duc la baie
si stau pe colacul de veceu si nu ma gandesc la absolut tot
si scot telefonul si ma pun pe un joc
ca imi place ca sunt bun si castig mereu
iar la sfarsit le dau la toti "like" ca sa imi dea inapoi
intocmai cum se pupa in fund unul pe altul oamenii din corporatie
pentru ca imi ridica titlul de elita
iar colegii mei de lucru nu stiu nimic de asta,
nu stiu de viata mea dubla legendara de pe veceu
unde eu sunt un zeu si nu un simplu muncitor.
Cand ma ridic in picioare apa se trage singura
stergand orice activitate trecuta si orice urma de memorie,
e ca apa de botez care care sterge gloria omului de alta data
Si eu sunt renascut ca un alt om
cu o viata de cacat, dar totusi ma simt bine si usurat
pentru ca am renascut si sunt in viata.
Cand ies afara, schioapat putin si incerc sa ascund asta
ca piciorul meu este amortit
iar lumea de la robinete ma intreaba "salut-ce-mai-faci?"
si eu le raspund fastacit,
sper sa nu-si de-a seama.
Poemul asta v-ar putea dezgusta pentru ca am scris de caca,
Dar ganditi-va: oare nu cea mai buna arta poetica a fost scrisa pe peretii veceurilor?