marți, 14 octombrie 2014

Cum inteleg eu femeile

Totul a pornit dintr-o discuție pur aleatoare cu un coleg de servici. Având în vedere ora redusă (3-4 dimineața), monotonia patologică, mediul halucinant sub lumina neonului, ne-am coborât involuntar scuturile de bărbați și am început să spunem lucruri pe care nu le-am mai spus vreodată altora.

Tema principală era ce dorim de la femei. Mai exact, complexitatea dorințelor. El spunea că acum, la treizeci de ani (maturitate), avem dorințe mai complexe decât la douăzeci de ani (adolescență), argumentul lui fiind că am devenit mai complecși. Eu spuneam că dorințele noastre nu s-au schimbat, au rămas la fel de complexe, argumentul meu fiind că suntem mai lucizi în ce privește sentimentele și găsirea soluțiilor pentru dorințele noastre. Doar mediul a devenit mai complex. De exemplu, eu mă îndrăgostesc nebunește de A. Dar eu am o relație de 3 ani cu B. Sau chiar logodit/căsătorit. Inima mea îmi spune să mă duc după A. Rațiunea îmi spune să rămân la confortul stabilității ce-l oferă relația, care s-a întins și pe o perioadă de timp de neneglijat, cu B. Sentimentul/dorința este acceași din adolescență. Cum ajungi la el/ea... ei, aici s-a schimbat ceva față de perioada adolescenței, unde nu exista responsabilitatea omului matur. Recomand un articol unde realitatea bate filmul la un nivel fantastic, unde o femeie întreabă din disperare, efectiv, pe necunoscuți online, ce să aleagă între soț și amant. Articolul pare hazliu la prima vedere, dar în momentul în care devii empatic lucrurile sunt tragice.

Bineînțeles, problema ține de mai multe variabile, nu doar cea a mediului. Una dintre ele este cea a schimbării femeii. În mod cert o femeie nu este aceeași și la douăzeci de ani și la treizeci de ani, diferența este atât de mare, încât Balzac a scris o carte pe seama ei: Femeia la treizeci de ani. Ca să putem stabili gradul nostru de complexitate a dorințelor, trebuie să cunoaștem, așadar femeia.

Aici intrăm pe o notă ușor comică. Pentru că prietena mea mi-a spus că sunt rece. Nu mă interesează, nici nu caut să stau la discuții pe temele astea, le refuz și închid din start, pentru că mi se par prostești. Că de fapt, eu nu înțeleg femeia. Articolul de față l-am scris tocmai să dovedesc contrariul. Să dovedesc că, de fapt, eu cunosc femeia. Când eram adolescent am citit despre Frank Sinatra. El zicea că iubește și admiră femeile, dar că, ca orice bărbat, nu le poate înțelege. Mi-a plăcut vorbele lui. Le-am adoptat rapid și chiar le-am citat de câteva ori unor femei, dar numai acum, fără să citesc alte articole despre ce zic bărbații, doar din pură meditație izolată, mi-am dat seamă că mă înșel. Eu chiar cunosc femeile și mai mult decât atât, înțeleg și legile ce le guvernează funcționarea mașinistică.

Așa că, să trecem la prezentarea unor poze de pe facebook, pentru că de ce nu? Ar putea constitui lejer un instrument de cercetare și interogare a ființei umane, ba chiar conducerea facebook-ului a condus anumite experimente pe grupuri sociale. Lăsăm detaliile decente, gen locul nașterii, domiciliul, locul de muncă și unde a studiat, pe care absolut toate și le fac publice pe facebook.

Eu văd în fiecare zi cum femeia:
  • iși etalează gusturile în ce privește arta
  • ce știe să gătească
  • ce îi place să mănânce
  • își face coafura preferată
  • se machiază
  • ce jocuri se joacă
     
  • se îmbracă
  • se căsătorește (și mă doare sufletul că nu o să mă credeți că am văzut și poza locului unde a spus DA, și nu mai găsesc)

  •  are tentative naive de a face politică
  • are răbufniri de mahalagioacă (probabil e pe menstră)
  • și de activism feminin
  •  arată în bikini
  •  aleargă la un cros pentru o cauză nobilă (nu a alergat niciodată în viața ei până acum)
  • e gravidă (și primim și asigurararea liniștitoare că continuăm să creștem)
Și alte mii de postări irelevante, de poze cu bebelușii altora în brațe, citate Poptamas, postări cu câini și pisici ce își caută stăpân, buchete de flori, torturi aniversare, poze de grup de la nunți (numai și numai de la nunți), și poze de plaje de concedii.

Orice, dar absolut orice, postare de gen ascunde în spatele ei un clinci psihologic. Nu cred ca am timp și spațiu să mă desfășor pentru fiecare, dar o să închei lămuritor.

Femeia vrea iubire. Este o mașină făcută pentru a simți. Atât trebuie să știm ca să o înțelegem (referitor la discuția din prima parte a articolului, putem concluziona că eu nu am dreptate și colegul meu are dreptate - nu te poți pune cu iubire). Dar iubire nu este ceea ce credem. Dacă am face un exercițiu mental chiar acum, să găsim sinonime sau definiții, am ajunge probabil să spunem: interes, afecțiune, dragoste, dor etc. Dar astea sunt doar năzbâtii de a aburi femeia pentru sex. Adevărata definiție a iubirii este:

mișcare.

...............

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu