Iisus invidios pe Baal

Ascultam, acum o ora, la volanul masinii fiind, un interviu cu un parinte duhovnic.  

Am butonat derizoriu, in speranta unei emisiuni cu vorbe, nu cu melodii sirenice ce il invoca pe batranul cu genele, cand am planat ca un avion de hartie pe frecventa. Prima reactie a fost de ura; da, de ura nevinovata, stringenta si clocotitoare. Semn ca sentimentele mele si judecatile mele, ca niste siroaie lungi si zburdalnice, s-au fixat intr-o albie instinctuala a prejudecatii.

Dar nu fac greseala prejudecatii. Prejudecata e buna, intr-adevar, insa daca ai sansa de a sta la discutie, de ce nu ai face? In secunda urmatoare decid ramanerea pe postul de radio. Hai sa judecam la rece. Hai sa ascultam, hai sa intelegem, hai sa vedem argumentele.

Am prins doar sfarsitul emisiunii. Am eliminat orice subiectivism. Recunosc ca jumatate din conversatie a fost in regula, cealalalta jumatate fiind elucubratii fara noima, fara sens, a la Toni Poptamas sau Irina Binder.

Dar a venit, pe asteptate totusi, lovitura. Asa, ca de la revedere. Sa se incheie grandios. Si zice popa o snova de pe vremea cand era el ficior, ceva de genul:

Un om avea trei copii. I-a lasat, s-a dus la manastire, s-a calugarit. Dupa trei ani, insa, nu mai putea de dorul lor si tot ofta intruna si se gandea la copiii lui, cum sa-i vada, si, mai mult, sa ii aduca la manastire. Staretul l-a vazut intristat si l-a intrebat de, caci nu stia, omul ii ascunsese lucrul ca avea copii. Dar acum i-a spus totul, iar staretul l-a lasat sa mearga dupa copii si chiar i-a permis sa ii aduca la manastire. Omul s-a bucurat, s-a dus repede acasa, a ajuns acolo, insa doi dintre copii dormeau. Al treilea, cel mai mic, nu. Asa ca l-a luat pe el de mana, l-a dus la manastire. Acolo l-a cautat pe staret sa i-l arate, insa nu il gasea nicaieri. Pana la urma l-a gasit la bucatarie. Staretul a vazut copilul, l-a sarutat pe frunte, l-a admirat, si i-a spus omului arunca-l in cuptorul cu foc. Omul si-a insfacat copilul, l-a aruncat in cuptor. Dar iata, tot jaratecul focului s-a prefacut in roua, sau ca roua, nu mai stiu exact, si copilul a fost nevatamat. Exact ca fiul lui Abraham etc. Terminat.

O sa dezbatem povestioara putin mai tarziu. Pentru ca, pe moment, sa vin rapid cu contra-povestioara, cat timp fierul e cald. 

Andrea Pia Kennedy Yates, Texas, si-a omorat cei cinci copii ai ei prin inecare in cada. Mai incolo scrie pe wikipedia. Cert este ca familia ei avea profil de crestini evlaviosi, reflectat prin multe altele. De exemplu, cand cuplul s-a casatorit, au anuntat glorios ca vom avea atatia copii cat ne va permite natura. Iubirea de Dumnezeu s-a manifestat inclusiv prin numele copiiilor: Noah Jacob, John Samuel, Paul Abraham, Luke David, Mary Deborah. Asa, cate doua nume de sfinti, nu unul, pentru fiecare, sa fie siguri ca ii primeste Iisus Christos Mantuitorul la fragedele varste de 7, 5, 3, 2 si, respectiv, 6 luni. Ca doar nu a spus-o in vant ca lasati copiii sa vina la mine. Daca sunt oameni atat de intelepti in ale descifratului codului secret biblic ca au ajuns la suma de 6000 de ani de la crearea pamantului, la meniul vegetarian impus de Dumnezeu, la refuzarea transfuziei sangvine, de ce nu ai ajunge la concluzia ca Iisus a cerut jertfe de copii? Se pare ca in toata binecuvantarea jertfei a avut un rol bine definit un pastor religios, cu ajutorul unei predici, a carei urmari secundare si total lipsite de legatura a fost si vanzarea unei auto-remorci familiei in cauza. Se pare ca intelepciunea de viata a acestui ministru al pacii era condensata intr-un newsletter pe nume Vremuri Primejdioase (The Perilous Times). Ca incheiere, matusa a povestit psihiatrului ca savarseam al saptelea pacat capital; copiii mei nu erau drepti; erau poticniti pentru ca eu eram pacatoasa; in felul cum i-am crescut ei nu mai puteau fi niciodata salvati; erau condamnati sa arda in flacarile iadului. 

Deanna Laney, Texas, a fost condamnata pentru doua omoruri a fiilor sai, Joshua, de 8 ani, Luke, 6 ani, si ranirea celui de-al treilea copil, Aaron, de 15 luni. Se pare ca cel mai mic ingeras cu nume biblic, ca in povestioara cu capra cu trei iezi, a supravietuit atacului. Nu va bucurati insa, caci starea lui era critica la momentul ciripitului porumbelului sfant, iar urmarile preconizate erau de genul ca nu va vedea niciodata si intotdeauna va fi dependent de cineva. Caci, mama, a auzit in sinea ei vocea lui Dumnezeu, care isi cerea jertfa. Ultimul lucru ce l-au trait copiii era mama lor lovindu-i in cap cu un bolovan. Totul s-a facut cinstit, ca doar si-a marturisit crimele, ba chiar ea a sunat la 911 si a anuntat ca si-a omorat copiii. Dilema era mare: ce fel de mama ar fi fost pentru copiii ei daca nu ar fi ascultat de Domnul nostru Mantuitorul?

Victoria Soliz, Arizona, a incercat sa-si inece copilul de 3 ani intr-o budinca. Din pacate, in acest caz, nu s-a putut duce pana la sfarsit jertfa, copilul scapand nevatamat, cel putin fizic. Victoria a declarat ca Iisus i-a spus sa isi omoare copilul. 

Si aici inchei, intr-un numar magic, numarul de trei. Dar voi nu trebuie sa va opriti aici, ca Dumnezeu e mare si infinit. Ca si google, dealtfel. Cautati american woman kills children because god asked it si o sa intampinati o puzderiee de stiri, site-uri de cancan ce e drept, insa si altele mai serioasa, care trateaza in maxim 100 de cuvinte vieti nevinovate de infanti. Totul inspre slava Domnului. Cele trei exemple de mai sus demonstreaza existenta a unor oameni prosti, usor de manipulati, cu probleme psihice, nu majore (sa nu faceti greseala sa credeti ca un om cu probleme psihice este egal cu nebun), minore, tratabile, din sudul americii, cu multi copii, cu nume religioase, care asista la servicii religioase (har libertatii cultelor), care se intalnesc cu pastori, oameni prosti, manipulatori, cu probleme psihice, nu majore, sa nu credeti ca sunt majore, tratabile, cu nume religioase, care ofera, contracost, servicii religioase, dar nu numai, ci si o intreaga psihologie si sfaturi de viata. Problemele sunt minore; rezultatul, insa, gratie regulilor jocurilor, numerelor aleatoare si sansei, in cateva cazuri conduc la urmari majore. La tragedii.

Niciun inger nu a venit sa tina in palma lama cutitului.

Nici un Iisus nu prins mana incarcata cu bolovan si apoi sa fi tinut o predica a aruncatului de pietre, cum are el obiceiul.

Nici un porumbel alb si sfant nu a zburat peste fetele umflate cu ochisorii inchisi si umflati ai copiilor submersate sub placa lucie din cada. 

Si acum revenim la povestioara noastra, cea a duhovnicului, cea a parintelui, acest indrumator de suflete ratacite si ghid spiritual. Povestea, in primul rand, face parte din categoria povestilor, a intamplarilor neverosimile, sincer, chiar asta e termenul tehnic de catalogare a ei. Cele trei povestiri de mai sus ale mele sunt toate adevarate, sunt verosimile. In al doilea rand, nu are finalitate. De aceea am si mentionat sfarsitul ei literal. Nu are concluzie, nu are talc, nu are invatatura. Si acum sunteti tentati sa cautati concluzia. Reciti-o. Nu are absolut niciuna! E doar o insirare de cuvinte fara sens. E fara noima. Nu are nicio legatura, nicio inteligenta. Nicio logica. Chiar daca s-ar parea ca are. Sau ca transmite ceva. De fapt, e complet nula. Reciti-o si puneti-va intrebarea ce invatam noi de aici sau ce morala tragem de aici? In al treilea rand, povestirea noastra neverosimila are puncte de basm. Omul a stat trei ani pana ce sa il apuce dorul si avea trei copii. Apare numarul magic, deci. Dupa trei ani se duce la copii, nu i-a vazut, insa nu ii trezeste din somn! Inexplicabil pentru un ce nu si-a vazut copiii dupa atata timp. Copilul treaz este, bineinteles, cel mai mic dintre toti, mezinul mitic, cel legendar, din basmele lui Petre Ispirescu. Staretul ii cere sa isi arunce copilul in foc, fara logica, insa parca, parca, de inteles pentru niste oameni nebuni. Jaratecul focului s-a facut ca roua, sau s-a prefacut in roua, ceea ce incalca orice regula a fizicii, sau chiar imaginatia umana! Poate ca jarul era acoperit de cenusa, iar copilul nu s-a ars, intocmai fachirilor ce merg pe carbuni incinsi, dar pana sa se prefaca in roua, ei, asta e nerozie si lipsa de imaginatie.

Dar problema grava nu e faptul ca un crestin evlavios nu ar intelege aceste argumente de a transforma povestioara lui in basm. Daca i le enumeri, poate chiar ar recunoste-o: da, mai pula, asta e doar o poveste;  probabil ca nu s-a intamplat niciodata asa ceva, nici nu mi-as arunca copilul in foc oricine mi-ar zice-o, dar in inauntrul lui, el tot are o retinere. Tot simte ca asta e adevarul, sau ca asa trebuie sa fie, chiar daca nu e asa zi de zi. Adica in realitate. Ca povestea de mai sus totusi poarta o semnificatie, ca poarta iubirea lui Dumnezeu... Ca s-a intamplat, de fapt, pe alt plan, planul spiritual. Ca, in ceruri, asa va fi. Ca tu sa vrei sa iti omori copilul sa iti arati iubirea de Dumnezeu, dar ca o sa fii oprit intotdeauna, iar El sa iti zica, stai ca numai glumeam, amandoi sa izbucniti in lacrimi de bucurie si sa va imbratisati iubindu-va. Adica si cu copilul, deci trei in imbratisare, sa nu il uitam si pe copil. 

Desigur, un alt crestin, mai inteligent, ar putea aduce argumentul ca nu a fost vocea lui Dumnezeu, ca a fost vocea lui Satan, ca Dumnezeu e bun si nu ar cere asa ceva. Argumentul asta e la fel de amuzant ca cel cu crearea pamantului. Atunci cand un crestin te lamureste ca pamantul nu ar avea cum sa apara din nimic, ca a fost nevoie de cineva sa il faca, tu ii raspunzi atunci ca pe Dumnezeu cine l-a facut? Iar crestinul iti zice mandru de logica lui ca El nu are inceput, nici sfarsit. Pe Dumnezeu nu l-a facut nimeni. Si incheie victorios, nebagand de seama ca tu ai folosit acelasi argument ca al sau, doar ca el are voie sa il foloseasca, iar tu nu. De ce sa fie vocea lui Satan? De ce nu a lui Iisus? Eu zic ca a fost a lui Iisus, de vreme ce asta au marturisit femeile, care erau evlavioase si asistau la slujbe si ascultau de pastori, voi ce ziceti?

Sau poate ca e doar o poveste ilogica, insa ce pare logica, pentru ca face apel la sentimente, induioseaza si tulbura, spusa de un om tulburat mintal miilor de ascultatori, dintre care, conform regulilor jocurilor, numerelor aleatoare si sansei, vreo 2-3 (hai sa il numaram posterior pe sucevean, ca sa fie numarul magic 3) sufera de bigotism, care nu e nimic serios, e doar o tulburare psihica minora, tratabila...