E doar un mit. E strans legat de mitul initial, posibil cauzator, acela ca lucrurile nu o sa mai mearga asa cum merg acum prea mult timp. Se intampla la oameni saraci ajunsi in straturi superioare financiare. E instinctul ala de supravietuire care ii indeamna sa profite cat mai mult cand au ajuns la ciolan, din groaza ca lucrurile se vor schimba in rau. Imi aduce de aminte de instinctul licantrop al cainelui care intotdeauna mananca cat are in farfurie, niciodata nelasand-o goala, prevazator pentru urmatoarele perioade de famine.
Cand eram in corporatie, localizata, bineinteles, in mijlocul de dealuri dese, areal satesc, auzeam multi muncitori, spalati, imbracati in uniforma curata, cu papuceii ESD curati (caci li se interzisesera sa-i mai scoata afara pe poarta cand conducerea a aflat ca bombeul metalic era folositor in muncile campului), cu parul frezat si aranajat si cu lantisorul de aur la gat, cum ziceau ca firma asta nu o sa mai tina mult. Salariile erau mici, raportat la UE, insa indestulatoare pentru un om care nu iesise din satul natal. Insa hala noua, care era imensa, birourile, domnii de la birouri in camasi casual, mirosul de plastic si vopsea, masinile industriale din productie ii copleseau. Noua viata era atragatoare si parca, parca, mai lipsita de griji. Iar ei se adaptasera in replica prin a se imbra si aranja frumos. Traiau altcumva. Erau la alt nivel social. Erau electricieni, mecanici, sefi de linie, oameni cu carte, oameni instruiti. Erau aproape burghezi. Am intrebat o colega de la Planning. S-a uitat putin neintelegatoare la mine si mi-a zis sa imi caut de treaba, ieri tocmai vazuse un plan de productie intins pe urmatorii 7 ani. Insa oamenii erau cert convinsi ca firma va da faliment in curand si vor trebui sa isi gaseasca altceva de lucru. Va fi mai greu.
Venisem la un vecin de strada cu scopul de a-i cere ajutor in emigrare. Nu il vazusem niciodata, dar na, acolo era unde vroiam si eu sa ajung. Ca sa scurtez discutia, intr-o jumatate de ora m-am convins de om. Chiar daca era muncitor, puternic fizic, omul era slab si nedescurcaret. Avea smartphone, dar nu stia sa caute pe internet un job sau ce e ala craigslist. De 10 ani nu reusise sa invete limba tarii si, implicit, nu reusise sa-i ia nici macar cetatenia. In primele 7 luni nu isi reusise sa-si gaseasca de lucru. Asta intr-o tara unde, pe o strada principala, daca o iei la plimbare o oricica buna, e improbabil sa nu gasesti 2-3 anunturi de angajare postate in vitrinele sau usile afacerilor. Omul era atat de buimac incat a declarat ca ma ajuta numai pe mine si sa-mi las nevasta acasa, ca nu isi asuma responsabilitatea. Saracul isi luase bacalaureatul doar ca sa primeasca viza, ajutandu-l, bineinteles, copiii de acolo, caci el tragea catre 40 intre pustani de 19 ani, incercand grosolan sa ii plateasca (l-au refuzat, spre uimirea lui). Iar la sfarsit, a declarat solemn, ca asa e zvonul, ca nu va mai merge asa de bine cum merge acum, si asta in curand. Asa ca va trebui sa ma grabesc si sa trag tare cat apuc, ca mai incolo ba.
As mai adauga ca mitul asta e verisor cu mitul crestinului idiot de rand, care crede ca traim vremurile din urma si ca va prinde in viata sfarsitul lumii.
Dar mitul despre care vreau sa vorbesc este unul nou, nemaintalnit pana acum. Mi-a luat ceva vreme sa il detectez. Se pare ca se manifesta la indivizi impulsivi si competitivi, ajunsi in joburi corporatiste, joburi unde munca e usoara (sau pare usoara), e platita foarte bine si li se pare ca sunt nepotriviti acolo. Am intrat intr-o discutie pe un forum, eu faceam ceva campanie de strangere de fonduri, iar omul imi raspunsese ambiguu, ca el nu doneaza, ca cu cat merg lucrurile mai prost in Romania cu atat imi merge mie mai bine. Din cate zice el despre sine, se pare ca e un baiat care a facut in mod exceptional foamea prin Romania si Anglia, poate vreo cateva saptamani, inclusiv dormit pe strada cu toate facilitatile complementare incluse. Se luptase, atat in tara cat si dincolo, invatase pe branci, cu o ambitie nebuna, concurand brutal si facand galagie si protestand cand alti colegi au prins promovari nedrepte, si ajunsese la un salariu mai mult decat bunicel in IT. De fapt, e indestulator, asta e un cuvant nu ideal, dar foarte potrivit, pentru ca descrie traiul din perspectiva persoanei. Eu nu l-am provocat, neintelegand, de fapt, ce vrea sa zica, dar ceilalti da. Asa ca avem:
Ca eu sa pot am cleaners pe-aici si sa fie ieftini, tre’ sa moara de foame la ei in tara si sa le para asta ceva gen super combinatie. La fel pentru aia care lucreaza la Tesco sau curata strazile sau sterg mosnegii la cur sau pula mea.
Daca nu moare nimeni de foame, nu poti angaja de-astia – cine pula mea viseaza sa stearga bosorogii la cur? Dar heeei, cand mor de foame la ei in tara, pai, vin aici – cap in hand – si se roaga sa primeasca voie sa stearga cururi pentru cativa ani inainte de a fi trimisi inapoi.
Daca nu moare nimeni de foame, nu poti sa te duci la ei in tara si sa-ti deschizi acolo afacere, sa-i tratezi ca pe animale si sa-i platesti ca pe sclavi. Asa ca, daca vrei sa ai succes, trebuie sa te cateri pe muntele de mizerie al altora. De-aia e zero sum game.
Pai, daca tipele alea ar avea bani la discretie, joburi bine platite la orice colt, cine plm ar mai munci acolo – eventual in scutece, ca sa nu-si ia pauza de toaleta?
Stai tu linistit, ca-i cum zic eu, nu cum crezi tu. Trust me, cu cat mai prost merge-n Romania, cu atat mai bine pentru mine si pentru aia care traiesc in tarile cu apa calda. E chiar GG.
Si fix asta ziceam si eu. Mizeria si saracia ii conving pe aia sa stearga la cur. GG, ca fara ei, ar fi bosorogii murdari. Si pute, plm.
Ca sa mearga din ce in ce mai bine “peste tot”, au trebuit sa scada unii nivelul de trai foarte serios. Inclusiv in US si-n UK.
Ca sa poata trai si aia din Africa/Asia cat de cat decent (cat de cat, ca aia oricum se omoara intre ei sau ii mananca hienele, same shit), trebuie sa nu-si mai permita britanicu’ sa aiba maimuta la usa care sa-i ia haina si sa-i spuna “sahib”. E simplu, nu?
Mie mi se rupe pula daca se umple tara de saraci (btw, migratia a scazut de la Brexit incoace, deci mai baga o fisa). Ce-ti spun eu e ca, daca se umple de saraci din alte parti, saracii aia vor munci aici pe bani de seminte (ca viata e complexa si are multe aspecte) si nu vor mai munci la ei in tara. Prin urmare, vor ajuta economia de-aici, nu pe-aia “de-acasa”.
Coaie, cat de greu e sa intelegi treaba asta?
Ca sa am eu aici instalatori si electricieni si doctori si asistente si taximetristi si vanzatori de cafea la Costa si strazi curate maturate de maimutoi, inseamna sa nu mai aveti voi acolo maimutoi, doctori etc.. E simplu, ce dracu’.
Ca sa poti tu sa faci plinu’ ieftin la pompa, tre’ sa crape de foame sute de mii/milioane de sirieni, irakieni, libieni si ce se mai nimereste. Pentru ca pantof si cartof. Ca sa pot eu sa cumpar capsuna aia sau uleiu’ de masline sau portocalele ieftin, tre’ sa fie sclavagiti p-acolo tot felu’ de disperati care dorm cate 30 de intr-o baraca. Ca daca le-ar merge bine si alora 30, eu nu mi-as permite sa cumpar portocale, intelegi?
Nu glorific sistemu’, da’ treaba e cum va zic eu. Ca sa castige unu’, tre’ sa piarda altul. Altfel nu prea se poate.
Hell, hai sa mergem mai departe. Esti sirian. Si te trezesti ca americanii si rusii si restu’ inarmeaza diverse grupuri pe-acolo si da-i cu razboi civil and shit. Asa ca fugi din tara si pula mea. Doar ca pe drum iti mai ingropi copiii – daca le mai gasesti hoiturile, desigur. Si pe urma ajungi in vreun lagar de-ala de refugiati si belesti si-acolo pula, se-ntelege.
Si toate astea pentru ca Iulian are nevoie de petrolul tau.
Iar tu incerci sa-mi explici mie ca “era mai nasol pentru ei daca n-aveam eu nevoie de petrolul lor si tu de portocalele alora”. Da, lol, doar ca nu.
Dar asta-i in mare irelevant. Relevant e ca tu cumperi tricouri de 3 la 10,000 facute in inchisori prin China sau in sweatshops in Vietnam sau Bangladesh si ti se rupe tie pula ca a picat fabrica pe aia si-au murit, tu ai tricou ieftin.
Da’ la baza, daca te uiti, o sa vezi ca belesti pula. Acum 500 de ani erai serb pe terenu’ aristrocratului. Munceai pe-acolo ca sa te lase sa muncesti pe terenul lui, gen. Acum muncesti ca sa poti sa-i platesti chiria landlordului.
Pai, normal ca era mai ieftin pentru statele civilizate, ma, pula. Si aia-ti explic eu.
Daca te uiti la cum traiau gringos dupa WW2, o sa te inchini. Muncea barbatu’, nevasta acasa cu copiii, vreo 2 rable, casa luata-n rate, totu’ venit la botu’ calului.
Now, intrebarea este “tu crezi ca aia traiau la nivelul ala, la care acum nici nu poti sa visezi, pentru ca era atat de ultra productiv barbatul ala american … sau era din cauza ca jefuiau la liber alte tari prin diverse mijloace?”. Ca despre aia e vorba.
Dupa parerea mea, standardul de viata a scazut la modul general. Pentru unii (fiecare cu bubble-ul lui, ca-i IT sau altceva) a crescut. Da’ pentru a creste pentru ei, a scazut mult – MULT – pentru altii. Altii care-s mult mai multi.
Now, mie-mi convine. Tie-ti convine. Mortaciunilor din Bangladesh nu prea stiu daca le convine si, intrucat sunt cam morti, e dificil sa-i intrebam – da’ as estima ca nu prea le-ar conveni, daca ne-ar putea raspunde. Pentru mine e misto ca iau portocale fara sa ma uit la cat costa. Pentru plm stie ce romance sclavagesc pe-acolo 16 ore pe zi intre doua violuri, pula mea, probabil ca-i mai putin misto. Si, pana la urma, asta-i tot ce-ti zic eu: ca sa ne mearga noua bine, tre’ sa suga altii pula.
Se aplica si la haleala si la restu’. Ca eu sa pot lua haleala fara sa ma uit la pret – inclusiv chestii facute-n UK – niste dorei muncesc la cules si pula mea ca ultimii sclavi. Si-s cazuri de-astea la tot pasul, inclusiv in UK. Daca tu ai nevoie sa crezi ca astea-s exceptii ca sa dormi mai bine noaptea, go ahead. Eu doar iti spun ca nu-s.
Argumentele sunt splendide si apetisante. Te face sa ai o stare de evrika, de desteptare, de deschidere a ochilor. Si le intelegi. Imi vin, si mie, ca o manusa, atingand o coarda sensibila, caci si eu cand trec pe langa muncitorii ce instaleaza noile balustrade la locul de munca, imi dau seama ca sunt baieti asa ca mine, doar ca eu am un job de 10 ori mai bun decat a lor si platit dublu. Imi vin si mie intrebarile, oare nu e ceva necurat la mijoloc? Ce am facut eu sa merit o asemenea favoare, jobul meu si banii mei? Sunt membru pe facebook in niste grupuri de emigranti, vad oameni care posteaza joburi pe 1100 de euro lunar la spalat vase. Aia sunt salariul meu pe o saptamana! Fara a mai pune la socoteala ca ala e job temporar, nicio persoana nu e capabila sa munceasca 230 ore pe luna, asa cum declarase unul, sau infernalele 12 ore pe zi - 6 zile pe saptamana, mai mult de cateva luni, asta daca nu vrea sa-si fure singur viata. Altii, in italia, au anuntat ca plaseaza in joburi, contra cost, desigur, 5E pe zi, la un salariu de 25E pe zi, in agricultura. Cu atat lucrez eu pe ora! Oamenii astia sunt romani, au aceeasi istorie ca mine, am avut aceleasi sanse la inceput. Mai ales, eu nu sunt bun; nu sunt zmeu, nu sunt ideal, jobul meu e usor, oricine ar putea sa il faca. Ce i-ar impiedica, pur si simplu, sa vina sa imi ia locul meu de munca? Care e diferenta de om, intre mine si ei, ca eu nu o vad? De ce eu nu lucrez si iau mai multi bani si o duc mai bine decat ei?
Insa lumea a avansat prin cooperare. Succesiv, cooperarea, iar mai apoi, concurenta, intre oameni deja uniti intre ei. Nu incape indoiala. Nu argumentez, ca nu am locul necesar. Pe alocuri, da, factorul uman, lacomia si cultura, da, a dus la excese, dar acestea nu sunt litera de lege, posibil e, sa zicem... unu la suta? Ori ce s-ar alege de o populatie vesnic exploatata de ea insasi? Adica ca... Romania? Logic, faptul de a-i merge prost cuiva nu cauzeaza imediat bunastarea altuia. Aditional, corolarul nu e valabil, este vorba daca ii merge bine lui cineva cand altuia ii merge prost si nu invers. Totodata, corelatia nu implica cauzalitate. Nu neaparat iti merge tie bine pentru ca altuia ii merge prost. Realitatea nu bate cu Romania. Daca moare capra vecinului, nu, prostule, nu iti merge tie brusc mai bine. Mitul, se pare ca, e atractiv pentru romani, in care e incetatenita dezbinarea, saparea pe la spate si bucuria de a-i merge altuia mai rau. In special celor care beneficiaza de mirajul strainatatii, unde traiesc ne-saraci. Doar ca un corporatist din IT a explicat-o la alt nivel cu argumente aparent logice.
Jobul ala, de 1100 de euro, postat mai sus, erau poate 2000 de euro dupa ce si-a tras, tot un roman, partea leului. Ca si celalalt, ce isi lua cei 5E pe zi. Contribuind, bineinteles, la decaderea sau infranarea unei societati (atat afacerea alora cat si diaspora) in folosul egoist, avand aceeasi mentalitate retrograda.
Nu e nicio cotcherie la mijloc. Realitatea e neuniforma - oamenii sunt neuniformi. Suntem ceea ce suntem la momentul dat. O alta caracteristica a mitului este ca face presupunerea gresita ca oamenii sunt egali, doar valorile sunt impartite in mod ne-egal. Viata e incorecta, tocmai din cauza aia, ca toti suntem indreptatiti la aceesi cantitate de cascaval - tipic unei societati iesite din comunism recent. Dar baietii aia ce rascheteaza parchetul nu sunt capabili sa invete un job de IT, nici nu au sansa si nici nu relatiile necesare. Pur si simplu nu au putut ajunge unde sunt altii, pentru ca nu sunt egali. Nici macar nu ala a fost parcursul lor in viata, promovarea la ei insemna sa isi faca propria lor firma de raschetat. Asa ca nu. Nu imi merge mai bine pentru ca cei pe langa care trec spre biroul meu dau cu matura si sterg cu carpa usile de sticla. Nu imi merge mai bine cand ii vad pe muncitorii din constructii, in blugii lor scortosi si murdariti, de fapt, ma deprima, stiind ca eu puteam fi in locul lor, mai ales cand am lucrat cateva saptamani ca baiat la raschetat podeaua si mai ales ca provin dintr-un mediu sarac si am ajuns unde am ajuns. Vederea lor te atinge, iar ca sa treci mai departe, ori reactioneazi prin empatie, ori prin sentiment de dominanta. Eu, intotdeauna, empatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu