Cum extremistii atei sunt la fel de idioti ca cei ortodocsi

Pentru mine, eu fiind un ateist agnostic, este foarte greu să mă integrez într-un mediu creştin, superstiţios şi social-ritualic. De mult timp caut o apartenenţă la un grup, undeva să mă simt că fac parte din ceva mai mare, mai grandios, undeva unde să am o semnificaţie şi să dau o semnificaţie, undeva unde să mă simt... bine.

 Întâmplător am ajuns ieri să citesc despre „Cruciada“ Facebook contra ateilor din România: două pagini şi două grupuri au fost şterse de pe reţeaua socială, un articol care l-a prima vedere mi-a stârnit sentimente de revoltă: adică, cum, ştergi aşa uşor pagini şi grupuri de pe Facebook? Ce s-a întâmplat cu libertatea de opinie? Ulterior, aveam să mă lămuresc. Aşa că, mai târziu, când mi-am adus de-aminte de el, l-am căutat şi l-am găsit: Grupul Atei și Agnostici Români.

Am rezistat o zi în grup. Aseară am trimis cererea, pentru că este grup închis şi nu poţi observa dinainte ce se petrece în el, azi am primit, cred, acceptul, iar acum, zbor de pe el.

Primul lucru ce l-am observat pe grup a fost un post pinned de la unul dintre administratori care atenţiona împotriva injuriilor. Mi s-a părut puţin ciudat, deşi nu chiar înţelegeam ce anume. Adică, toată lumea mai scapă câte-o vorbă ardelenească, nu? Mi s-a părut rezonabilă atenţionarea şi chiar am comentat cu "ok, şefa". În momentul comentării s-a deschis toată listă de comentarii şi observasem că nu erau rezonabile. Toate, băi, dar toate erau împotriva atenţionării. Unul dintre comentatori a numit-o pe admin 'Dumnezeul ateiştilor', iar acum trebuie să asculte de ea. Altul a întrebat dacă 'Atacul la delfini este permis ?'. Şi încă unul 'incet incet dispare democratia.' Restul nu erau de acord cu detalii din postarea adminului. De ce olteni? De ce ţigani, că merită? De ce? Faptul că mulţi aveau spirit critic şi puneau întrebări nu era rău. Era rău că nu judecau mai mult de atât. Nu erau în stare să conştientizeze că comentariile lor reprezentau conţinut dummy, vid, fără valoare, şi care duceau spre dezordine. Şi până la urmă, ce e aşa de greu să urmezi o regulă? Apartenenţa la grupul social de pe facebook este un privilegiu, nu un drept, iar adminul are proprietatea de a ghida şi modera discuţia, ignorarea lui însemnând o rupere din societate. 

 Ca orice lucru nou pe care îl încep, mă documentez sistematic. Era societatea mult căutată? Oameni faini cu care poţi discuta şi împărtăşi părerile? Aşa că am început să verific postările. Am derulat multe pagini... şi am citit şi am văzut. Bineînţeles, conţinutul este tip Facebook: text scurt cu sau fără poze, poze şi filmuleţe, toate urmăribile în cel mai scurt timp, toate anti, împotriva creştinismului, islamismului, tratând ilar şi batjocoritor unele idei, gen creaţionism, ritualuri ortodoxe sau restricţii islamiste. Conţinut pentru petrecerea timpului, risipirea lui, doar atât. Tipic Facebook. Per săptămână, ultima, pentru că sunt extrem de multe postări şi îmi este imposibil să le văd pe toate, am găsit doar 2 care să aibă vreo valoare anume. Prima era un link către blogul unui psihiatru care compara punctul de vedere creştin cu cel al psihologiei în ce priveşte sexualitatea (mai multe despre gay). Al doilea lucru semnificant l-am uitat, probabil era o simplă ştire de pe Daily Mail.

Aşa că am vrut să vin şi eu cu cei doi bani ai mei: am postat clipul de pe youtube cu dezbaterea dintre Bill Nye şi Ken Ham. Efectul nu a fost chiar cel scontat, se pare că am făcut un repost, deşi nu îmi aminteam să fi văzut dezbaterea în sine postată când am derulat să văd postările pe ultima săptămână. Este adevărat că nu am căutat cu instrumentul din dotare, dar chiar şi după ce am postat, am căutat şi nicăieri nu am văzut să se posteze. În schimb, erau doar nişte anunţări şi serii de întrebări, gen cine credeţi că va câştiga etc. Aşa că toţi care au comentat la postarea mea au comentat negativ. Iar acum mi se contura în mod sentenţios imaginea despre utilizatorului mediu din grup. 

Utilizatorul mediu din grup este adolescent şi suferă de terebilism. Probabil a fost şocat când era copil mic, cam orice din ce îi spui el interpretează ca pe o provocare, ca pe o jignire. Întotdeauna răspunde înapoi, cam cum sunt ţăranii de pe cătunele carpatine: nu se lasă mai prejos, 'i-o zice el'. Nebuni, dar nebuni din ăia violenţi. Tipic români, uşori iritabil, violentatori, care se bat în ego-uri şi în injurii, cel care scoate o vorbă cât mai dospită sau proaspătă e mai bun. Nu se compară sau se judecă corect argumente şi afirmaţii. Cel mai tare-n clanţă, sau, mă rog, în gură, e mai apreciat decât altul care are dreptate. Cel care dă cel mai tare replică, care te face din cuvinte, care scoate cea mai 'inteligentă' dumă. Majoritatea au şi simţul proprietăţii: dacă frecventează grupul de 2-3 săptămâni îi iau pe cei noi în primire, ca şi cum grupul ar fi proprietatea lor recunoscută public şi marcată cu urină. Pe toţi îi caracterizează limitarea la cunoştiinţele lor, la bătaia de joc a unor lucruri religioase, extremismul şi convingerea până la moarte că ei au dreptate, deci pot să stea liniştiţi, şi ceilalţi sunt proşti. EXACT, dar exact aidoma creştinilor. De fapt, ateii de pe grup sunt foarte asemănători cu ortodocşii sadea. Căutarea cu ipocrizie a celor mai mărunte detalii şi a celor mai insignifianţi oameni pe care îi iau drept reprezentanţi ai mediului de care îşi bat joc şi pe care îi prezintă caricatural. Am văzut inclusiv agramaţi, care vorbeau cu 'abea' în loc de 'abia'.

O să dau doar două exemple. Unul pentru ilustrarea prostiei violente, celălalt pentru extremism.

La re-postul meu au răspuns mai mulţi, toti anti, toţi care căutau să dea o replică 'tare'. Unul dintre useri, Tantza Terorista,  mi-a scris: 

 în caz că nu s-a mai văzut fodată: sus sub frontispiciu, pe bara de meniu unde scrie numele grupului, după care Members, Files și alte vrăjeli, în capătul din dreapta e o lupă. simbol antic al căutărilor neostoite. o vorbă din bătrîni zice să nu te duci să dai în cap cuiva pînă n-ai folosit lupa magică. 

Aici este momentul în care m-am folosit de căutare şi tot nu am găsit dezbaterea în sine postată pe grup, doar discuţii despre ea. Deşi nu mi s-a părut violent, doar genul de răspuns care să fie apreciat pentru replică, nu i-am răspuns. Şi continuă într-o notă mai dement-veselă, chit că nu vorbeam cu ea:

gii. io nu m-am uitat și nici n-am de gînd. dacă nye pierde vremea nu tre' să facă toată lumea la fel. ah, dar, stai, de fapt nu m-am uitat pentru că la momentul ăla făceam sex. și-a fost atît de acrobatic, încît mi-am petrecut următoarele cinci zile refăcîndu-mă. nici nu mi-am dat seama că-ntre timp mi-a scăzut nivelul de ateism.

Ia uite ce comentariu ilar. Cât de inteligent ticluit. Ia uite cum ne explică userul, bănuiesc că este de sex feminin după nume, însă nu îi dau peste vârsta majoratului, cum ea este diferită. Ea nici nu are nevoie să se uite la dezbatere ca ceilalţi, nici nu o interesează. Ia uite cum s-a înscris într-un grup social, unde utilizatori împărtăşesc informaţii conform părerile şi opiniilor lor, de pe o reţea de socializare, iar ea alege să fie tocmai anti-socială, ca să fie băgată în seamă. Să fie specială şi să fie diferită. Şi cum încalcă ea tabu-urile omului mediu, cel privitor la sex, ca să stârnească sentimente neclare, ca să se simtă superioară lui. Deşi nu îmi dau seama de ce un om normal mulţumit de viaţa lui sexuală ar avea nevoie să se mai şi laude sau să vorbească despre ea în public. 

Santo, dezbaterea despre dezbatere și, mai-nainte de ea, dezbaterea despre utilitatea acelei dezbateri și în general a dezbaterii cu creștinii, toate astea s-au... dezbătut deja ad nauseam pe grupul ăsta. tot ce trebuia să faci era să dai o căutare, fiindcă așa e de bun-simț. probabil nu-ți dai seama cît de prezumțioasă e atitudinea ta, altă explicație nu (vreau să) am.

Şi ultimul comentariu, în care ţine să mă lămurească ca au fost dezbateri pe grup (ce-i drept, grupul nu e forum de dezbătut). În momentul acesta am căutat până ce am găsit celelalte 4-5 postări (dar nu şi clipul în sine, după cum am mai spus) şi am verificat comentariile. Per postare erau în jur de 10 comentarii în care majoritatea ţineau morţis să spună că ei nu se uită că e pierdere de vreme şi ceva legat de superioritatea lor cum că ei nu se uită că îşi pierd vremea. Că doar ei sunt tari în credinţa lor ateistă şi nimic nu îi clinteşte, iar o dezbatere de genul ăsta e floare la ureche pentru ei şi au lucruri mai bune de făcut.

Pot să jur cu mâna pe inimă că, deşi toţi s-au ferit să spună, doar unul singur s-a lăudat că a văzut 30 de minute din conferinţă, maxim 3 din cei 2.419 membri ai grupului au văzut conferinţa cap-coadă, iar eu sunt unul dintre ei.

Al doilea exemplu, după cum spuneam, este legat de extremism. Este vorba de un preot, săracu', care înjură în aeroport că nu primeşte viză. Filmuleţul este vechi, mulţi îl ştiu, mulţi l-au văzut la ştiri. Majoritatea ştiu şi cine este cu adevărat. Comentariile sunt gen:

l-am vazut de 100 de ori . nu ma satur niciodata

Nu e nevoie de comentarii, dar e mai veche decât potopul.

 Daca s-ar mai face re-posturi cu preotul, ar avea aceleaşi rezultate. Ideea este că degeaba filmuleţul este vechi, ori că l-au văzut de 100 de ori. Ideea este căutarea de informaţii. Extremismul înseamnă să judeci un om sau o situaţie înainte de a fi văzut s-au auzit toată povestea. Informaţii de fond, care ar putea explica cum 'părintele' nu este, de fapt, un părinte, dar chiar şi aşa, cine ar crede comunicatul BOR? Aşa că mai săpăm niţel şi ajungem la faptul că a fost arestat în SUA de 2 ori şi că de fapt, are cetăţenie americană, îi găsim chiar numele. Aceeaşi comportare de creştin bătut în cap: este destul doar să prezinţi ceva într-o lumină nefavorabilă ca să fie judecat negativ instantaneu. Nimeni, absolut nimeni, nu caută mai departe informaţii sau are open-mind, aşa cum se laudă toţi că au.
 
Acum observ că un utilizator a scris:

In cazul in care nu exista deja, am putea crea un subgrup care sa limiteze la postari, sa spunem, cu continut nou, abstract, interesant, impersonal? (Probabil ca avem fiecare o lista de adjective)
Confirmarea colegilor din grup in ceea ce priveste serialele la care ne uitam, muzicile cu care credem ca ne identificam sau superioritatea argumentelor noastre in conversatii lipsite de miza mi se par etape importante in structurarea personalitatii. (Fara ironie).
Dar pentru cei care au joburi solicitante si cu ore lungi si vieti personale complicate, ar fi de folos un grup care sa filtreze un anumit tip de postari... Distibuire de articole bine gandite si dense in idei si nu comentarii cu iz de lustruire de sine... Etc...

Da, nene, ştiu ce vrei tu. O societate aşa cum căutam şi eu. Am dat însă peste nişte copii mai proşti şi mai fanatici decât creştinii. Tot grupul este plin de postări batjocoritoare şi ofensatoare. Nu întâmplător intră creştini şi reportează toate lucrurile astea, iar Facebook-ul le şterge sau închide, aşa cum a făcut cu paginile. Nu este vorba de vreun abuz a Facebook-ului: postările, într-adevăr, încalcă legile bunul simţ în ce priveşte toleranţa şi respectarea opiniilor şi obiceiurilor altor oameni. Nu există (decât foarte rar, cum am mai spus sus de cele 2 posturi pe săptămână) posturi de o valoare educativă sau de dezvoltare personală. Toată informaţia este pur anti, nu are nicio fundaţie bine stabilită, nicio valoare concretă. Pe grup, aşa cum zicea cineva care chiar a dat report grupului şi paginii, nu există ateişti; există doar antiteişti. Părerea mea este că orice om curios de ateism şi agnosticism care intră pe grup nu îşi găseşte reazăm şi ghidare şi este tentat să plece sau chiar să desconsidere ateismul şi agnosticismul.

Aceastea sunt doar două exemple. Însă, să vă imaginaţi că majoritatea posturilor, pe lângă caricaturi şi bătai de joc, sunt în spiritul aceleaşi idei.

Ca încheiere...

Pentru că un utilizator mediu de pe grupul Atei şi Agnostici Români ar sări la gâtul meu, aidoma unui creştin, ca să critice ce am scris, sau mai bine, ba chiar, în viziunea lui dacă ar face atac ad personae ar fi mai de apreciat, tind să spun... ce înseamnă pentru mine ateismul agnostic:

•  toleranţă şi rezonabilitate - să fi ateu, odată ce ai ieşit de sub dogma unei religii, constituie o eliberare. Şi automat asta vine cu o toleranţă. O deschidere, un open-mind, capabil de a purta conversaţii şi chiar de accepta temporar (cum se pun actorii în pielea personajelor) alte idei, ipoteze, chiar doctrine religioase. O sete de a vedea toate variantele posibile în căutarea unor descoperiri ce îţi fac sufletul să tresalte de bucurie. Dacă Bill Nye, un om inteligent, inginer de profesie, popular pentru promovarea ştiinţei, a acceptat o dezbatere cu un creaţionist, religios, cum se face că un 'ateu agnostic' de-ăsta român sadea de-al nostru este prea important pentru asta? Cum de se face că tocmai agnosticismul este cel ce impulsionează un om să caute dovezi, să asculte alte variante ale 'adevărului', să cântărească faptele, şi chiar agnosticismul este cel care rezidă din conflictul între învăţătura cea veche şi noi dovezi, dar ateiştii şi agnosticii noştri român nu se complac la asta?
• corectitudine - faptul că eşti ateu nu îţi conferă automat dreptate. Oricine poate avea dreptate, iar asta se face în urma cântării faptelor. De fapt, poţi chiar să nu ai dreptate că nu există Dumnezeu. Din cauza asta se spune că eşti un ateu agnostic.
• egalitate - înainte de a fi ateu, eşti om, la fel ca ceilalţi oameni, indiferent de etnia, religia, orientarea lor sexuală. Eşti egal cu ei. Faptul că eşti ateu nu îţi conferă superioritate sau putere asupra creştinilor. Este doar o pură orientare religioasă. Ateismul are aceleaşi manifestări ca o religie. De exemplu, pe Grupul Atei şi Agnostici Români majoritatea sunt fanatici areligioşi.
• dreptate - în prezent, ţara noastră este una majoritar religioasă. Sunt unele lucruri care nu sunt corecte, cum ar fi plătirea obligatorie de servicii religioase la care nu asişti. Pe lângă asta, sunt multe taxe şi impozite iraţionale şi stupide. Acesta este doar unul dintre ele. Să insişti doar pe unul dintre ele este clar o ignoranţă. Ca şi cum dacă ar fi toţi atei s-ar rezolva toate problemele. Este o exagerare sau un vis deformat.
• bun-simţ - unii religioşi nu îşi bat joc de atei. Câteodată, îi mai ard pe rug. Dar asta fac numai ultraşii lor. Restul, care reprezintă majoritatea, îi lasă în pace. Pentru că au bun simţ. Acum 2000 de ani în urmă, ultraşii păgânilor ardeau creştini. Este doar o simplă turnură de situaţie în timp. Ultraşi şi extremişti sunt în fiecare tabără. Dar tocmai ce îţi conferă superioritate e bunul simţ. Faptul că eşti un extremist ateu nu te face mai bun decât unul religios cu bombe la gât.
• lupta pentru dreptate, având în vedere toleranţa, rezonabilitatea, corectitudinea, egalitatea, dreptatea şi bunul-simţ, adică toate cele de mai sus. Şi care se duce într-un mod intelectual, bazat pe metode, cercetări şi experimente ştiinţifice şi raţionale, pe dovezi şi argumente.

În ultimul moment, am mutat cursorul de pe butonul de pe ieşire din grup. În schimb, am blocat notificările de la ei şi am renunţat să mai postez sau să comentez. Sunt încă un membru, oficial, dar neoficial, am fost doar o zi.