Azi găsisem altceva în frigider. Un articol scris de un manager despre studenţii inapţi veniţi în practică la firma lui. Articolul este scris aici:
De ce vei ramane toata viata un taximetrist cu facultate. În timp ce am pus linkul de pe blogul lui, observ că are ca motto: “v-am lasat saraci si prosti …v-am gasit si mai saraci si mai prosti” ( Constantin Brancusi despre poporul roman). Foarte inteligent. Omul e inteligent. Vrea evoluţie. Am reprodus aici întregul lui articol, citat, bineînţeles, în cazul în care dispare de pe blog, din cauza feed-back-ului negativ ce îl primeşte continuu. În timp ce îl citiţi, vă rog să vă imaginaţi că este stereotipul managerului sau directorului neaoş românesc, indiferent de instituţie (de stat sau multinaţională). Este important acest lucru, ca să înţelegeţi cercul vicios menţionat de mine în comentariu.
Intr-o zi ma suna HR-ul si ma anunta ca o sa am o echipa de studenti
la un internship in departamentul meu. Aproape o injur pe madam . Bietii
studenti nu aveau nici o vina. Vor sa invete si ei cate ceva din mediul
real pentru ca in mod evident facultatea nu are cum sa-i pregateasca .
Problema mea era alta – aveam foarte multa treaba tot departamentul si
timp foarte putin pentru ei asa ca …vor fi cam liberi.
In sfarsit… ii cer sa le faca o evaluare si sa mi-i trimita doar pe
cei mai destepti . Si iata ca ma trezesc cu cinci studenti doua fete si
trei baieti . Ii impart rapid pe cate unul la fiecare birou alaturi de
oamenii mei ca sa vada cum se munceste si imi vad de treburile mele.
Timpul trece si privind aiurea prin jur, involuntar, le observ
comportamentul . In timp ce oamenii mei munceau in ritmul obisnuit (
adica nebun ) ce credeti ca faceau studentii nostri ? Unul vorbea la
telefon , o fata scria mesaje pe telefon si zambea , altul se juca cu
pixul pe o foaie , altul era in bucatarie isi facea o cafea . O singura
studenta micuta si bruneta statea aplecata peste birou concentrata la
monitor impreuna cu angajatul meu notandu-si febril diferite lucruri.
La ora 12:00 au venit sa ma intrebe daca pot merge la masa . Au mers
la masa si s-au intors cam peste o ora jumatate . In timpul asta oamenii
mei mancau direct pe birou . A doua zi acelasi comportament pana cand
au realizat ca nimeni nu le verifica pauzele si incet incet pauzele de
tigara s-au lungit si rasetele la fel . O singura fata ,cea mica si
bruneta, facea ture intre birouri , isi lua notite , rontaia la un
covrig in timp ce scria si in cele din urma a ajuns sa-mi inghesuie
omul la birou dupa ce si-a facut singura rost de un laptop de la IT
Intr-o alta zi am mai observat ceva . Un pahar de plastic era cazut
pe jos chiar in fata locului unde se iesea la tigara . Rasete , veselie
, tigari stinse pe pervarz si ignore total la paharul de pe jos …cu o
singura exceptie – stundenta mica si bruneta care s-a aplecat
instinctiv, l-a ridicat si l-a aruncat in gunoi in drum cu niste hartii
in brate spre alt etaj.
S-a sfarsit si internshipul si vin toti gramada la mine sa le dau
feedback . Prefer sa ii fac sa vorbeasca despre ei . Incep sa
povesteasca despre bursele cu care au mers in strainatate cate un an
sau un semestru , despre piata muncii din Romania care nu ofera nimic
unui student foarte bun ca ei , despre planurile lor, despre cum se face
scoala in Romania vs UE etc . In cele din urma ma intreaba (redau
dialogul asa cum mi-l aduc aminte) :
“Ce ar trebui sa facem noi sa ne angajam intr-o companie ca aceasta ? Ne-ar ajuta un master in strainatate sau un MBA ?”
“Nu , nu va ajuta. Nu puteti face nimic” raspund eu.
“Cum nimic ? Nu ne putem angaja ? “ intreaba ei mirati
”O
sa va raspund sincer – nu va puteti angaja si nu stiu daca o sa lucrati
vreodata intr-o firma ca asta oricate studii ati avea cu o singura
exceptie “ si am aratat spre fata micuta , bruneta
“De ce? “ m-au privit toti stupefiati.
Am ezitat un moment dar am hotarat sa le spun direct . Mi-am ales cu
grija cuvintele si le-am zis de ce nu au nici o sansa sa se angajeze si
de ce nu vor lucra niciodata intr-o firma serioasa oricate studii ar
avea . Una din fete mi-a spus cu lacrimi in ochi ca ea nu a venit aici
sa munceasca , ca ea a venit sa invete . Spunea asta in timp ce iphoneul
alb ii licarea vesel in mana de la messengerul deschis chiar si in
timpul conversatiei noastre . I-am spus ca nu are de ce sa fie trista
tocmai a primit una din cele mai importante lectii din viata ei si daca
doreste sa invete atunci sa invete lectia aceasta . Le-am mai
explicat ca nimeni in lumea asta nu te plateste degeaba , ca de cele mai multe ori trebuie sa fi atat de bun incat sa fi indispensabil si mai ales ca inteligenta daca nu este sustinuta de atitudinea potrivita , de dorinta de a te autodezvolta si de pasiune , nu inseamna nimic .
Poate ca le-am dat o lectie cam dura dar viata e dura si bobocii
astia sunt aceeasi care ma intreaba dupa ani de zile de ce nu pot sa
avanseze , de ce nu isi gasesc un job mai bun si care se lamenteaza in
convingeri de genul “ in Romania nu te angajeaza nimeni daca nu ai pile”, “daca nu ai noroc nu poti avansa” etc
Următorul fragment de mai jos este comentariul meu cu mici modificări. Să reţineţi însă ideea unui stereotip de manager ce reieşea din articol. Este important pentru cercul vicios pe care niciodată nu o să reuşim să îl spargem. Din cauză că suntem români. Suntem proşti şi ne urâm unul pe celălalt. Şi niciodata nu o să ajungem la nivelul ţărilor vest-europene.
Misto articol, s-a punctat bine defectele tinerilor absolventi.
Insa.
Problema nu este univoca sau unidirectionala. Ce avem in discutie este un sistem format dintr-un binom (de ex. profesor-elev, firma-angajat). Problema este bidirectionala. Este un lucru cert ca facultatea umple capul studentilor cu multe informatii teoretice, insa deloc practice. Eu de ex. in timpul a 4 ani de inginerie am fost in 2 excursii la fabrici. 2 excursii in 4 ani. Iar practica se rezuma la un referat scos de pe internet.
Cu timpul avansam, asa ca s-a ajuns la cooperari internationale de mult succes (de ex. programul Erasmus) si cooperari intre firmele si fabricile locale. Daca primele "scoateau in lume" studentul, imbogatindu-i cunostiintele culturale, cele secunde TREBUIAU SA DEA APLICABILITATE CUNOSTIINTELOR TEORETICE ale studentului. Altfel, spus, SA INVETE PRACTICA.
La facultate nimeni nu te invata cum sa lucrezi. Ce sa lucrezi. Cum sa te comporti la un loc de munca. Cum sa fi un angajat. Cum sa fi un manager. Cum sa conduci. Cum sa ai o firma. Cel mult, ai o disciplina numita Management unde inveti pe de rost niste informatii seci pe care le uiti. Toate lucrurile acestea se fura. FACAND LUCRURILE ACEASTEA, nu invantadu-le.
Si aici e vesnicul cerc vicios, similar cu atat de popularul profesor-elev. Studentul e vinovat, dar e vinovat partial. Angajatorul (sau managerul caruia ii sunt atribuiti practicantii, practic, cel RESPONSABIL de ei) trebuie sa fie destul de atragator. Trebuie sa le confere entuziasmul necesar si sa le sporeasca curiozitatea. El este cel care treabuie sa le dea atitudinea potrivita (asta in cazul in care o are si el) sa ii indrume spre un comportament de angajat, sa ii formeze si sa le dea exemplu prin sine insusi.
In concluzie, si tu ai o parte din vina, draga angajatorule, si mai ales, ai o atitudine dispretuitoare si vadit pornita pe comparatii. Reiese din cum ai scris articolul. Atitudine din aia de taran care tinde sa se compare cu ceilalti din jurul sau, chiar daca ceilalti nici nu te baga in seama si nici nu vor se masoara cu tine, fiind mult mai maturi. Probabil esti un taran ajuns si acum urasti pe toata lumea care are o viata mai buna decat tine si au lucruri pe care tu nu ti le-ai permis. Tu ai lucrat ca un rob, iar alţii au deja bani pentru aceleaşi lucruri si asta te roade. Ai mentionat de prea multe ori iPhone-ul fetei aleia, de parca ala era dumnezeul avenitilor si neavenitilor in performanta profesionala. Ai exact mentalitatea unei "pile". A unui comunist agramat ajuns pe functie de conducere, ce pune baza pe aparenta si nu pe esenta: studenta aceea micuta care isi nota lucrurile (probabil ca avea memorie scurta) era tocilara si lingusitoare si incerca din rasputeri sa ajunga la nivelul judecatii celor din jur. Probabil ca adopta si un comportament aparent de "om silitor", altfel de ce dracu' ar ridica un pahar de plastic de jos si sa-l arunce la gunoi cat timp sunt oameni platiti sa faca asta si ea ar trebui sa lucreze altceva. Ceea ce iti place. Pentru ca nu conteaza rezultatele, asa-i, conteaza sa munceasca ceva. Chiar daca nu au ce, sa ii vezi tu ca muncesc si nu stau. De-aia ai erectie cand iti vezi angajatii ca mananca pe birouri in timp ce lucreaza, cand in orice firma respectabila au pauza de masa, intr-adevar, pe timpul lor, DAR O AU. Si are o durata aleasa de angajat, pentru ca productivitatea nu este influentatea de vasta ei intindere. Este influenta de lipsa ei.
Tipic romanesc. Hai sa ne cacam unii pe altii si sa aruncam pe ceilalti. GG, esti la acelasi nivel cu studentii, sau chiar mai jos, pentru ca nu ai reusit sa ii schimbi prin entuziasm. Nici tu nu l-ai avut vreodata, de-aia ai si injurat-o pe madam HR care, dupa parerea ta, "ti i-a bagat pe gat", ba chiar erai invidios pe puţinul entuziasm pe care îl aveau, prin râsetele lor. Că doar la serviciu nu se râde, se stă robot. Tu vei ramane toata viata managerul care trebuia sa fie taximetrist. Iar angajatii tai stiu asta si te injura in gand, tarane. Nu vei fi niciodata respectat de ei. Nici studentilor nu le-ai părut un om demn faţă de care nu trebuiau să îşi verifice telefonul. Iar articolul depaseste pragul minim de greseli gramaticale facute din graba, lucru semnalat de majoritatea comentatorilor: eşti blogger, dar nu ştii să scrii bine? Esti, ca orice taximetrist, un agramat. Salut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu