duminică, 1 iunie 2014

De ce te caci ca proasta pe facebook

Vedeți voi, să cugeți pe seama prostiei e lucru greu. E ca și cum ai merge pe o monocletă, pe muchia unei prăpăstii, încercând să ții în echilibru un ou pe vârful nasului. Majoritatea minților luminate ce au încercat să filosofeze sau să eseieze pe tema asta au sfârșit prin a-și mototoli pergamentul și a-l arunca în foc, nemaisuportând arsura unui sentiment jignitor pentru ei. Atunci au început să uite, să nu se mai gândească la prostie, și să-i deie înainte. Prin urmare, au devenit toleranți.

Dar totuși, există o linie. Există o linie lată, atât de gradientată încât pare pierdută ca urma varului vechi pe-un perete de bloc, însă recogniscibilă de orice bărbat inteligent. Spun bărbat inteligent, pentru că majoritatea articolelor ce pledează împotriva pozelor cu progenituri pe facebook sunt scrise de bărbați. Ceea ce mă face să mă întreb... oare e un subiect jenant și motiv de polemică doar pentru bărbați, aidoma celui cu alăptatul în public? Este ceva ce ține de gusturi, iar gusturile sunt sexiste? Sau linia lată de care vorbeam eu mai sus are un nivel interior de colaps a răbdării și toleranței fiecărui om, unui bărbat corespunzându-i un nivel mai coborât, iar unei femei un nivel mai înalt? Iar femeia, având în tolbă și ipocrizia specfică, să nu strâmbe vizibil din nas?

DE CE ÎȚI PUI POZE CU TINE GRAVIDĂ PE FACEBOOK?

Iată o întrebare existențială pentru mine. Pentru că după cum văd eu lucrurile, lumea ce gravitează în jurul pozei tale cu burta la gură se împarte în 3 categorii:

  • cei care se bucură. Adică în jur de 6 oameni: tu, beneficiarul serviciului (adică bărbatu-to) și părinții voștri. Dar tu și bărbatul tău vă vedeți burta zilnic, iar părinții voștri m-aș îndoi că au facebook
  • cei care nu se bucură. Sunt indiferenti. Adică toți de pe facebook. Aproape toți
  • ultimul contingent de vreo câțiva oameni care interpretează chestia asta ca pe o provocare, ca pe o măsurare de puteri între mine și tine. Aici mă încadrez și eu.
Pentru că vezi tu, eu nu îmi dau seama exact de ce ți-ai pune poze cu burta la gură pe facebook. De progenituri am vorbit în alt articol, pe vremea când credeam că le-am văzut pe toate. Mă înșelasem. Zilele acestea am văzut inclusiv poze la foaia maternală, unde scria "ma cheama ... , m-am nascut in ... si am 3,4 kg", exact cum postează alții certificatul de pedigree al câinelui. Dar asta e o altă poveste. 

Și cum vorbeam, eu nu știu de ce vrei să îmi arăți mie asta. E un trofeu? Demonstrează complet și univoc că ești fertilă și nu ești lesbi? Că îî merge mașinuța lui tăticu'? E un mesaj că nu ți-o mai tragi cu alții? Sau că în ciuda vicisitudinilor vieții ai reușit să te reproduci? Și că acum trăiești miracolul vieții? Exact la fel ca cei 107.602.707.791 de oameni care au trăit pe Terra până acum? Că e ceva mai superior decât orice alt proces natural fiziologic, mai bun decât o poză cu mine facând laba sau poza cu tamponul prietenei mele? Că aduci un serviciu întregii lumi, care este deja suprapopulată? Că ești mai superioară decât mine că tu ești gravidă și prietena-mea nu?

Nu știu, băi fato, ce ai în cap. Dar eu o iau ca pe o provocare, chit că nu sunt sigur pe mine de ce fac asta. Poate că intră în bagajul meu instinctual de mascul, să îți urăsc sarcina și progeniturile care mi le fâlfâi pe sub nas, așa cum în diverse specii de animale masculii omoară puii altor mascul, admițându-și doar puii lor. Sau poate că este în mine un ceas biologic care îmi spune că la vârsta asta, de 28 de ani, am întârziat cu paternitatea. Și de-aia te invidiez. Sau poate că ești tu proastă și vrei să tragi clopotele și să dai trâmbiță în public cu ceva irelevant din viața ta personală, ceea ce pe bărbați îi obosește, iar pe femei le macină. Vrei să fii invidiată, sau ceva de genul. Ca mai apoi să te plângi public că ești bârfită și săpată pe la spate. Și invidiată de toți dușmanii. Bravos. Pe mine m-ai făcut invidios. Invidios că nu sunt la fel de prost ca să nu mă mai afecteze lucrurile astea și să mă entuziasmez ca și cum ar fi relevante pentru toți. Să uit și eu, și să îi dau înainte. Să fiu... fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu