De fiecare data cînd citesc un text religios, nu pot sa trec peste comparările oamenilor cu oi, struguri, sau spice de grîu.
Am avut odată un coșmar în care se făcea că toți oamenii, în naivitatea lor optimistă, se rugau la un dumnezeu, să-i mîntuie şi să-i ajute, speculînd şi bucurîndu-se de ceea ce se va numi Viaţa de Apoi.
Dacă nu va fi nicio viaţă de apoi, iar noi, nu am făcut altceva decît să urmăm regulile unor înşelători, tocmai ca să fim bucate frumoase şi nestricate la masa inteligenţei monstruoase din Valhalla, ce ne va consuma şi ne va digera în nimic, spre satisfacerea unei nevoi primordiale şi egoiste?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu