Ilogica crestina - partea I

De pe facebook:

Irina Binder

Dacă detest ceva pe lumea asta, atunci detest afirmaţia rostită fără pic de discernământ la oricare nenorocire care se întâmplă: „Aşa a vrut Dumnezeu.”
Mă întreb: ce om care îl iubeşte, care îl respectă sau care îl cunoaşte, cât de cât, pe Dumnezeu, poate face o asemenea afirmaţie? Ce om îl poate desconsidera atât de mult pe Dumnezeu, încât să îl insulte atât de urât, încât să-l învinovăţească de toate nenorocirile şi de toate relele lumii?
De ce pentru toate greşelile noastre, pentru neatenţii, iresponsabilităţi, slăbiciuni şi neputinţe trebuie să fie altcineva răspunzător şi vinovat, nu noi înşine?
Oare atunci când se întâmplă câte un accident, apasă Dumnezeu acceleraţia în locul oamenilor care nu adaptează viteza la condiţiile de drum? Oare El este neatent?
Atunci când un nenorocit ordinar violează o copilă sau o femeie, îl pune Dumnezeu să o facă?
Oare atunci când cineva ucide, loveşte Dumnezeu cu obiectul care cauzează moartea?
Oare atunci când oamenii tratează lucruri importante cu superficialitate, trebuie să vină Dumnezeu să verifice, să repare, să se asigure că avionul, helicopterul, trenul, maşina, sunt bune de călătorie?
Oare Dumnezeu cum se simte când noi îl acuzăm de toate nenorocirile, ca pe cel mai rău, mai nedrept, mai ucigaş și mai nemilos din lume?
Dumnezeu nu face alegeri în locul nostru... şi dacă îngăduie anumite lucruri, e pentru că respectă ceea ce ne-a oferit: liberul arbitru. El ne-a creat o lume frumoasă, cu cele mai frumoase condiții și posibilități, cu dreptul deplin de a face alegeri, unde noi ar fi trebuit să trăim în pace și în armonie...
Un lucru e cert: prea puţini îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu... prea puţini îl respectă şi au înţeles ce vrea El de la noi... deşi vrea atât de puţin... deşi merită atât de mult... iar noi? Îl insultăm, îl învinovăţim, îl subestimăm şi îl îndurerăm...
Nu daţi cu piatra în mine, gândiţi înainte... nu Dumnezeu m-a pus să scriu acest mesaj și nu Dumnezeu vă pune să fiți orgolioși, încât să nu vă placă adevărul din rândurile mele...

Uimitor, 1.455 de persoane apreciază asta. Nu e nimic surprinzător ca o gloată să nu-și cunoască sau să-și înțeleagă complet religia de care aparțin. De la femei (majoritatea comentariilor provin de la femei) vin comentarii total cretine, gen

Dumnezeu te a inspirat sa scrii.asemenea cuvinte ,,ADEVARATE,

și

Total de acord . Dumnezeu ne da numai lucruri frumoase. Depinde de noi , ce facem cu ele. Si nici bolile nu au fost date de Dumnezeu. Ele exista din cauza stilului nostru de viata dezordonat. Numai bine va doresc !

 și

E greu să accepti că tot ce ti se întâmplă este rezultatul gândurilor,vorbelor si faptelor proprii,este mult mai simplu să-l facem răspunzător pe Dumnezeu!Numai că toate se vor repeta până vom întelege si vom recunoaşte!

 iar mai încolo însăși autoarea comentează ca să întărească percepția conform căreia, deși evenimentele nu le consideră aleatoare, le transferă responsabilitatea de la persoana divinității la propria persoană:

Eu nu cred că Dumnezeu ne dă necazuri. Nu cred într-un Dumnezeu călău și tiran. Necazurile ni le facem noi sau ni le fac alții. Cred că plata păcatelor nu se întâmplă aici și acum... și nu prin necazurile pe care le avem.

Greșește și cînd spune că nu primim plata păcatelor în timpul vieții, dar sărim peste acest mic detaliu. Doar nu toată lumea știe dogmatică. Deci, avem trei variante în ce privește responsabilitatea evenimentelor:

• Dumnezeu, divinitatea, care coresponde oamenilor spirituali
• propria persoană, care nu corespunde oficial nimănui, decît unei logici greșite
• fenomenului aleator, care corespunde persoanelor ateiste.

Dacă vă gîndiți puțini, veți observa că variantele sunt în ordine crescător logică și ordine descrescător spirituală. Atenție! Variantele sunt considerate exclusive. Putem să spunem că relele ni se întîmplă că am greșit, iar Domnul m-a pedepsit pentru asta fără să încălcăm logica de mai sus. Însă nu putem să spunem că relele ni se întîmplă doar pentru că noi suntem de vină, iar Domnul nu are nicio legătură.

Dar... aici e vorba despre o persoană religioasă. Creștină. Creștinismul este clar specificat. Timp de 2000 de ani filozofi și apologeți de primă clasă tot au explicat și evoluat formele preexistente creștinismului, care au o perioadă de înca 1500 de ani. Nu cred că există vreun subiect care să nu fi fost abordat în creștinism, chiar dacă nu a fost pe deplin clarificat și există mai multe puncte de vedere. Tocmai diversitatea punctelor de vedere au condus la mai multe ramuri religioase și zeci de mii de secte. Dar... aici vorbim de ortodoxism. Ortodoxismul este clar specificat. Concepția greșită a Irinei este atît de gravă încît depășește specificacitatea ortodoxismului și intră profund în rădăcinile creștinismului general, ba chiar aș cuteza să zic mai mult, cărămizile constructive ale religiei de orice tip.

Orice homo religiosus crede într-un plan, într-un destin, în semne, în semnificația întamplărilor. Crede în semnificația propriei existențe. Creștinul nu scapă acestei credințe, nu ar avea cum, pentru că este ceva de bază oricărei religii. Da, scoaterea lui Dumnezeu în afara logicii întîmplărilor și conștientizarea că evenimentele nu au vreo semnificație și sunt pur aleatoare ar aduce un nivel mai mare de logică. Însă, atunci s-ar elimina însăși baza speranței, credinței în mîntuire/înviere, viața de apoi, răspunsul rugăciunilor, optimismul. Așadar, postarea NU SE INCADREAZĂ în limitele creștinismului. Este doar o încercare eșuată de a aduce puțină logică credinței. Dar nu merge așa. Credința e... ilogică, tocmai pentru că crezi fără motiv rațional.

Ultima notă: ați observat că am folosit în paragraful sus varianta conform căreia evenimentele sunt aleatoare și nu urmează vreun plan. Poate vă întrebați de ce nu am folosit varianta conform căreia propria persoană este responsabilă pentru evenimente, așa cum a folosit-o Irina în pledoaria ei. Ei bine, am spus mai sus că este o logică greșită. În prezent, nu s-a demonstrat prin vreun studiu sau experiment științific că persoanelor religoase (evlavioși, clerici, ctitori) nu li se întîmplă evenimente negative, sau li se întîmplă mai puține rele decît ateilor. De fapt, distribuția întîmplărilor pozitive și negative are o pondere echilibrată, care ar corespunde unor șanse, evenimentului aleator. Ba chiar, mai mult, s-ar putea considera din acest punct de vedere că nu există în realitate întîmplări rele sau bune, ci pur și simplu întîmplări și atît. Această concepție este cea mai logică.

Surprinzător, tot o femeie a menționat reala dogmă ortodoxă în acest domeniu într-un comentariu:

Nu.i adevarat. Dumnezeu ne da si necazuri, si astea din 2 motive: plata pt pacatele noastre sau calea catre mantuire.

În acest caz, da, se poate vorbi de o anume responsabilitate a persoanei proprii în ce privește necazurile, cum că Dumnezeu ne dă necazuri ca să ne curețe de păcate pentru a ne putea mîntui, însă, asta ar implica clar faptul că așa a vrut Dumnezeu. Adică fix lucrul presupus greșit de către Irina.

În încheiere, vă recomand lectură opțională parabola pomului roditor, găsită printre manuscrisele de la Marea Moartă. Dovada vie că de pe acum 2000 de ani, în creștinism, se refuta evenimentul aleator și că Dumnezeu te pedepsește cînd te revolți. Adică să fii atent, că Dumnezeu vine peste tine.