Românii și-au ales președintele.
Surprizător, pe cel ce nu era favoritul, pe cel care nu era socialistul,
pe cel care nu era pe placul melancolicilor vremurilor de mai demult.
Nimeni nu prea înțelege cum. Mulți
părerologi explică. Lucian Mândruță se bate cu pumnu-n piept de câte a
făcut el de pe străzile pariziene, de unde s-a dus ca să transmită.
Bloggerii asumă orgolioși succesul lor și cititorilor lor, internauții.
Eșecul îl justifică prin PSD nu a avut blog, site, facebook. Analiștii
politici explică cum a fost un vot masiv negativ, împotriva lui
Ponta, nu pentru Iohannis. Fiecare maistru judecă după meseria sa și
consideră că are întâietate.
Adevărul este că nu a fost o minune. Pur
și simplu oamenii s-au săturat de minciuni, de jeguri, de mocirlă.
Campania PSD a fost vârf de lance în ce privește asta. Iar oamenii au
ales un om civilizat. Normal. De bun simț. Cartofii de canapea, văzând
pe ecrane cum conaționalii și rudele lor stau câte 12 ore în ploaie să
voteze, situație concertată tot de PSD, s-au ridicat și au votat în 15
minute, solidari cu ei.
Singurul
lucru magic ce rămâne în peisaj este însuși președintele ales.
Necunoscut nici acum, enigmatic, tăcut. Nimeni nu cunoaște ce îi poate
capul, inclusiv viitorii colegi de politică, care se comportă precaut.
Circa 200 de persoane, viitorii foștii subordonați, cei de la
instituțiile sibiene, se bucură pentru rezultat și se întristează pentru
pierderea șefului în același timp. Or, asta e de neconceput pentru ura
și săparea tipic românească. Două treimi din românii de pretutindini se
bucură pentru el. Am văzut persoane pe facebook care, din extaz, au
postat trăiască Regele nostru!, aluzie la vechii lideri nemți. Este primul președinte pe care oamenii îl iubesc. Magic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu