miercuri, 22 ianuarie 2020

Cum pizdele nu isi inteleg propria pizda

... si chiar creaza o arta proasta in general pe baza sentimentelor de frustrare.

A aparut niscai scandal cu decernarea premiului Eminescu pentru poezie. O debutanta care a folosit cuvantul pizda in poezia a fost premiata, iar toata lumea a sarit in aer. Sute de semidocti si pseudointelectuali, aidoma celor ce tipa ca manele ar trebui bagate in seama si ce prosti sunt cei care isi bat joc de ele, s-au repezit sa posteze pe Facebook, cu screenshot-uri cu tot, ca uite, ce ignoranti sunt romanii din ziua de azi.

Abordarea este strict romaneasca: neam de certareti, nu pot face nicio constructie inovativa si obiectiva; se asteapta sa arunce cu piatra altii, ca apoi sa o ia de jos si sa o arunce inapoi. Toata luarea de vederi este strict diferentiala; de contrast. Tu spui de un tablou ca e fain/naspa. Cineva vine si te face prost, fara a mai critica estetica tabloului in sine. Meta-critica. Dar cineva ar trebui sa le explice astora ca ceea ce fac nu are nicio legatura cu arta si cultura in sine.



Cam asa s-ar traduce toata starea de spirit, doar ca vine de la oameni care sunt spalati indeajuns ca sa nu aiba pamant sub unghii. Faptul ca se invarte prin cercuri mai educate (adica au mai citit o carte-doua) nu o face mai inteligenta. E acelasi cacat. Te-a facut ma-ta prost daca nu iti place pizda ca poem.

Reacția criticului literar Cosmin Ciotloș:
Debutul unei poete tinere (și, din punctul meu de vedere, foarte puternice) e, de câteva zile masacrat pe diverse pagini de Facebook. Văzusem câte ceva, dar m-am gândit că nu sunt decât simple ricanări ale vreunui wannabe cu ambiții. Cele peste patru sute de comentarii peste care am dat astăzi m-au îngrozit, însă. Fără îndoială că reacția ascunde, din nou, sub un izolator străveziu, un fir incandescent de misoginism; dar, cu sau fără el, ce mă terifiază la acești comentatori (altminteri, pătimași și încordați în verdict) e completa lipsă de cultură literară. Inabil mascată. Cu fard ieftin. Nu-i cunosc, dar îmi închipui că sunt oameni care au, la ei acasă, în oglindă, bune sentimente față de cărți. La ce le-or folosi? Ce rost are să le vorbești? De ce să ți-i dorești în public la lansări?

Ca să fiu bine înțeles, subliniez că nu e vorba despre gust aici. Îți poate displăcea un poem, îți poate displăcea un poet, poți înclina către o formulă anume (și chiar e indicat...) abia când nu ești cu totul ignar.”
Reacția criticului literar Mihai Iovănel:  
incredibil că în 2020 cuvântul „pizdă” folosit într-o poezie mai poate scandaliza pe cineva.

dar se pare că fix asta s-a întâmplat cu volumul Anastasiei Gavrilovici după ce a luat Premiul Eminescu pentru debut: „De cinci zile primesc tot felul de mesaje. Că să mă fac coafeză sau croitoreasă, că nu mă pricep la poezie. Că o femeie fără pudoare e ca o cană fără toartă. Că să mă duc cu poeziile mele la premiile Pornhub sau la sexshopuri, nu la evenimente culturale.” Cu atât mai freaky cu cât unii dintre scandalizați dețin CV-uri de profesioniști ai literaturii (profesori etc.)
Reactia poetei:
Nu prea mă interesează ecoul pe care l-a avut gestul meu acolo, sau că niște jurnaliști s-au simțit lezați și au luat foarte tragic ce am spus, în loc să facă un exercițiu de sinceritate cu ei înșiși și să recunoască ce e de recunoscut.

Era un ziar local, botoșănenii țin cu dinții de Eminescu și, probabil, tot ce nu seamănă cu el e descalificat.

Mai degrabă m-am amuzat de ce am citit, am râs, chiar mi se pare interesant că publicitatea asta negativă mi-a atras tot mai mulți cititori, oameni care mi-au luat apărarea, care mi-au distribuit poemele pe rețele de socializare, care s-au pozat cu cartea mea sau au pus poze fix cu poemele alea “scandaloase”. Zici că a fost un mic manifest, când de fapt eu n-am făcut mare lucru, am zis două fraze acolo. și, în general, nu-mi irosesc energia și timpul cu oameni a căror mentalitate nu s-a sincronizat cu realitatea imediată.
 Apropos, asa arata capra, un fel de clona tanara diforma a lui Issac Asimov, de sex incert:



Dan Alexe, profitand de oportunitate, a scris de etimologia slava a cuvantului pizda, completat detasat... Ce sa mai zici? Mai imbatraneste omul, nu mai e capabil de noutati, repeta aceleasi povestioare de cand era el tanar...

O alta pizda, pe numele ei Lorena Lupu, i-a luat interviu greselii genetice aici. Ia auziti ce zice:
 Părerea mea e că e nevoie de astfel de ciocniri, să destupăm minţile încuiate ale literaţilor români.
Ei, mai tineti minte cand am scris postarea asta unde vroiam sa explic ce inseamna stanga si dreapta, ca termeni politici? Poate fara succes? Pentru ca povestea e lunga si trebuie formulata corespunzator: cat mai scurta si cu cuvinte cat mai puternice. Ei, bine, eu cred ca dreapta/stanga sunt inclinari ce se regasesc inauntrul omului, incepand cu cei 7 ani de acasa, adica cand isi formeaza in mod covarsitor personalitatea ce il va urmari pentru tot restul vietii, cu educatia si starea familiala, rolul jucat intre frati (cel mare sau cel mic), scolarizarea si cartile citite, in fine, cum se raporteaza el la lume. Inevitabil, daca e sa vorbim de mediul politic, asta il va diferentia si il va face sa se apropie de una dintre cele doua tabere.

Ca nota separata, amintiti-va ca aproape toate basmele romanesti il au ca protagonist mezinul familiei: baiatul cel mai mic, luat in deradere, ignorat, care se juca in cenusa, dar care devenea cel mai dezghetat si turbulent dintre frati, ajungand unde niciunul nu a ajuns. Observatia asta este notata chiar in psihologia moderna: fratii cei mici sunt supravietuitorii, rebelii, acuzatorii, pregatiti sa se razboiasca si sa schimbe lumea injusta. Capetele revolutiilor/rascoalelor sunt preponderent formate din acestia, cam peste tot in lume. In timp ce fratii cei mari sunt mai ascultatori de parinti si devin autoritari (conservatori), cei mici sunt cei de stanga, liberali.

Unu. In arta se regasesc aceste doua concepte. Ba, chiar, o spun membri ei, si chiar au inventat un termen pentru asta: intelectual de stanga, intelegandu-se ca nu prea are treaba cu politica, insa opera lui este in directia aceasta. Nesuprinzator, apare chiar ca intrebare in testul political compass ceva de genul credeti ca tablourile abstracte sunt arta? Pentru ca, vedeti voi, liberalii in arta au dat tablouri mono-colore de zeci de milioane de dolari, o banana lipita de perete de $120,000 si asa mai departe. Feministele (sau femi-nazi, e tot una), au ajuns obsedate de pizda lor, asa ca una dintre amazoanele acestea ce luptau impotriva oamenilor albi si nazisti l-a pictat pe Trump (Raging Trump) cu menstra proprie.

Nota separata: asa cum am spus in articolul politic, faptul ca esti liberal sau conservator nu te face sa fii de dreapta sau de stanga; scala nu este uni-dimensionala, ci binara: are doua axe. Poti sa fii conservator de stanga sau liberal de dreapta. De fapt, e mai usor de urmarit asta in graficul de mai jos (apropo, e rezultatul meu a testului political compass - e gratuit, faceti-l si voi).


Insa, multe contradictii se gasesc printre oamenii polici - de exemplu, noul val de tineri conservatori de pe internet sunt... atei, desi regula spune ca cei de stanga sunt seculari (comunistii suprimau religia). In realitatea practica, liberalii s-au dus inspre stanga, in SUA facand parte din Partidul Democrat, care a devenit in ultimele doua decade extrem de socialist, iar conservatorii inspre Partidul Republican (tocmai ce vorbisem mai sus de mezinii rebeli ce au daramat aristocratiile prin rascoale, ceea ce nu se pupa deloc cu respectatul autoritatii a conservatorilor). Dar divagam.

Ideea era ca pana si taica-meu, comunist/pesedist convins, melancolic dupa anii comunismului unde totul mergea bine, venit in vizita la mine, pe holurile Partenonului din Nashvile, TN, a exclamat imbufnat, aratand cu palma deschisa a lehamite, catre un tablou abstract (niste linii aurii taiate pe un fundal albastru inchis): poftim, dom'le, nu inteleg, de ce nu au pus tablouri frumoase, nu din astea?! Chiar daca aparent e de stanga (si e), si ne-am fi asteptat la mai multe deschidere de minte, ceea ce ne scapa din vedere este ca comunismul era prin excelenta autoritarian, adica... Arta din comunism era reproducerea fidela a fructelor si legumelor de pe conserva sau tineri marsaluind inspre propasirea patriei.

Si poate chiar de-asta sunt intelectualii majoritari de stanga (cel nou): pentru ca o anumita inteligenta te impinge catre nou, catre deschidere, catre progres, iar asta inseamna ca omul in cauza inclina inspre stanga, si in jos, spre libertarianism, un om inteligent nesuportand rigorile reci a unui sistem invechit. Toate aceste sunt creatii recente in cultura vestica: SUA, UK, Germania samd... Si numai acolo.

Doi. Am mai spus aici ca in lume este un val, o miscare gigantica de propaganda leftista, venita cu precadere din Vest. In special SUA, pentru ca materialele consumate, filmele, muzica, chiar poeziile de acolo parvin. Chiar si cele straine sunt scrise in... engleza, sau, cel putin, traduse in engleza. Tanarul roman de azi are de ales intre un proces plictisitor si greoi de citire sau a destrabalarii continue pe youtube sau Facebook. Informarea lui... acolo se formeaza. Filmuletele de 10 minute (inevitabil de cultura americana) au luat locul citirii cartilor de ore in sir.

Nu e nimic surprinzator ca o studenta la Stiinte Politice l-a intrebat pe Iohanis, presedintele in functie, daca este de acord cu introducerea unui "universal basic income", nici macar netraducand termenul si nici macar neintelegand ce inseamna el. Pentru ca, sarmana fata, ea crede ca chiar face parte din guvernare (da, este politic, pentru ca este un instrument de atacare a politicienilor de dreapta, insa nu face parte dintr-un sistem de guvernare sau buna functionare, fie politic sau economic). In acelasi timp, o masa numeroasa de romani folosesc argumentul ad Hitlerum (daca spui ceva rau il evoci pe Hitler, ca tu fiind raul absolut ca te asemeni ca el) si rasist. Astea sunt termene cu excelenta Vestice: nu isi au locul in cultura romaneasca. Pe plaiul mioritic nu exista Hitleri care sa fi curatat rasa superioara romaneasca (mai degraba, Ceausisti care i-a declarat pe toti egali, cu totii fiind oameni ai muncii) sau alte rase. Tiganul, ocupand un loc special in mentalitatea romaneasca, nefiind sclavul romanilor doar pe baza de culoare sau etnie. Nici vorba de asa ceva. Ce este mai tulburator este ca inclusiv jurnalistii romani folosesc termene de genul, Dragos Patraru, mascariciul gesturilor, saltimbancul incoerentei, un fel de Dan Puric care vorbeste cu talent fara sa spun nimic corect sau concret, l-a facut pe primarul Tg-Muresului extremist, voma, rasist, nazist, ca apoi sa spuna ca omul ar trebui anchetat si dat afara; adica, hai sa vorbim ipocriti de civilizatie in timp ce arestam oameni pe baza vorbelor, el folosind vorbe mai urate decat el.

Trei. Putem concluziona pe baza lui unu si doi ca poezia fetei este profund inspirata din miscarea stangista ce vine din Vest. Antecedente sunt (cum nu ar fi, tinand cont ca toata cultura tinerilor parvine de acolo!), asa ca nu e nimic surprinzator. Smaranda Ursuleanu a scos in 2017 Pizda mea. In carte, cu rosu, este imprimeul pizdei ei. S-a dat cu ceva vopsea acolo jos si si-a lipit o coala peste ca "sa faca arta".
Suna familiar cu ce se petrece in Vest?

Lucrurile astea nu se petrec doar la romani. La cehi este Jana Orlova, care are poezii proaste de genul:
At night when I'm alone
and I am afraid of local anaesthesia
I walk through his apartment
with the taste of steel in my mouth
si
Feelings
are for wives
I can fuck and hate fully
I can leave
without payment
si
I sit in the bathtub and weep
it takes an hour, it is flowing
it can’t be stopped
You screw me out of compassion
it is flowing, it can´t be
Stopped
Din nefericire, nu stie psihologia sexelor: barbatii niciodata nu fut din mila, asa cum numai femeile ar putea-o face, ci ei privesc toata chestia ca un castig, ca un premiu, sau, cand sunt sentimente negative, ca o razbunare: na, sa iti dau, curvo, ce iti trebuie!, insa niciodata din mila.

Poeziile astea nu sunt oarecum originale. Fac parte din miscarea feminista. Insa, ca orice feminista, este o miscare ilogica si... proasta. Ar putea fi aia arta? Ar putea fi, nu zic nu. Oarecum arta de nisa, specifica unui grup restrans de oameni, asa cum sunt grupurile obscure si esoterice de pe Facebook unde se vehiculeaza meme pentru care ti s-ar bloca contul. Aici, grupul este, desigur, format complet din femei (sau descelerati care nu cred in binaritatea sexuala), si toate sunt, preponderent, urate, diforme, grase si frustrate sexual, vrand sa se razbune oarecum pe barbati si pe arta lor, in acelasi timp, concurand. Minte (si se minte si pe ea) cand spune ca inspiratie ii vine din vise si imagini. Ii parvine din cultura feminista. Minte din nou cand zice ca nu e frustrata sexual.

Lucrurile trebuie sa mearga si mai departe, negand biologia insasi, caci femeia, intotdeauna inferioara ca putere barbatului, era cea care gatea oasele de mamuti ce barbatul le vana. Era cea care isi petrecea tot timpul in pestera, sprijinand barbatul, avand grija de copii samd. De-acolo apare chestia ca "exista mai mult decat doua sexe", incercandu-se o anihilare a dualismului. Inevitabil, merge si la schimbarea limbajului: sa se inventeze, dom'le, pronume noi pentru persoanele non-binare: in loc de ei, sa spui zei, in loc de ea, sa spui zea sau ceva de genul. Aceste noi cuvinte pentru LGBT apar in Canada si chiar se militeaza pentru introducerea de legi suprimatoare a rautaciosilor ce nu le folosesc. Ce zice fata noastra, poeta?
Avem multă treabă, fetelor, trebuie să revoluționăm nu doar poezia, ci un întreg limbaj.
Adica...  aceeasi branza re-rumegata, polemica vesnica a minoritatilor din Vest...

Inainte de asta, zice foarte ignorant:
Asta îmi aduce aminte de ceva ce învățat la stilistică în facultate, că există o tendință în româna vorbită de a investi unele substantive feminine cu conotații negative, mai ales atunci când le folosim în adresare directă, ca apelative (gen ciumă, scârbă, e bâtă), formații feminine cu sufixe (secătură, pocitanie, putoare, nătăfleață) sau despre cum unele substantive masculine la origine se încadrează în femininul peiorativ (o Iudă, o caiafă).
Orice om educat stie ca "pizda" din zilele noastre are o calitate pozitiva. Are o masina pizda, dar pizda de tot. Stii cum arata fata aia? Pizda. Geaca ta e pizda. In schimb, "pula" are conotatie negativa. Arati ca pula. Ce faci, mai, pula? Spre deosebire de fratii nostri moldoveni, la care pizda a ramas de conotatie negativa, dat fiind etimologia ei. Iar pula este... feminin; o pula, doua pule. Dar, hei, ce e mai usor: sa pui o poza cu tine cum privesti meditativ prin rotocoale de fum de tigara, declarand simplu ca barbatii sunt porci, sau chiar sa fii mai atent la detalii ca nu e asa?

Patru. Poezia fatucei este mediocra, putin peste mediocritate. Astfel, declara cineva pe Facebook:
Problema nu e atit a impactului asupra unei parti a publicului folosirea unor astfel de cuvinte, cit a faptului ca unii poeti folosesc asemenea cuvinte doar sa socheze, suplinind astfel lipsa valorii poeziei pe care o scriu.
Pe buna dreptate. Pentru ca pe asta se bazeaza miscarea feminista stangista: de a soca. De a-si arata pizda, dar plina de floci si de menstra. De a alapta in public si de a lupta pentru asta. De a se imbraca socant si sumar si a-si atarna suncile in metrou, in timp ce are scris pe sanii desalati "sunt frumoasa!", incercand sa schimbe notiuni si biologii. Frustrarea e tot mai mare, cu cat isi dau seama de adevarul biologic: femeile sunt facute pentru a face copii si a sustine barbatii vanatori. Valoarea unei femei este cat de bine arata ea si cam atat, in timp ce un barbat de 50-60 de ani inca mai poate "vana", adica produce bani, administra o firma, scrie carti, fiind un model pentru ceilalti mini-vanatori, si chiar fute bine. Echivalentul barbatului fiind o femeie grasa si batrana pe post de secretara. Psihologia deriva de aici: asta sunt! na, daca iti place! pizda, pizda, pizda! Pizda in sange! Grasime! Par pe pizda, la subrat! Obezitate! Pizda! Sunt urata, asa cum zici, poftim, te fortez sa privesti! Frumosul nu e doar ceea ce iti place tie, ci eu decid ce e frumos! Paradoxal, feministele inteleg ca sunt urate si privite urat, cand incearca sa schimbe lucrurile, negand tocmai asta.

In mod gresit, este inteleasa de femei ca ceva senzual si sexual; insa, este fix opusul: tarasenia este contra-sexuala, detailand orice ce i-ar face unui barbat pula flasca. Basca faptul ca este impusa fortat si se incearca "educarea" celorlalti sa schimbe paradigmele naturale a ceea ce inseamna frumos. Arta obscura si esoterica ce deriva din asta, miscarea e ilogica - insa, pana la urma urmei, ce arta este rationala si izvorata dintr-o minte sanatoasa?, este, asadar, diametral opusa artei sexualitatii (chiar a celei oarecum neutre, cu tablourile clasice cu nimfe goale si satiri). Un lucru e cert: produce ingrozitor de mult arta proasta. Pe langa cateva chestii de luat in seama, zgomotul de fundal reprezinta majoritatea. E prea mult. E prea prostesc. Sunt racnetele unui porc gras si alb unde cineva incearca sa asculte cu atentie universitara daca apar niste note muzicale, iar porcul este calare pe profesor, care nu ii poate scapa. 

Asa ca, sa citim poezia:
cât de bine

cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
acupunctura dacă ești femeie
la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
dar a cui nu e
te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
emoțional de-aici provoacă greață

la semafor șoferul dă drumul la muzică
și începe să-ți scarpine membrul fantomă
cât de biiine
Pizda ar fi putut lesne inlocui cu urechea sau balonul stomacului, acolo unde ai fluturasi si simti emotii, fara sa schimbe catusi de putin structura (nu are structura deloc de fapt, e complet ne-recitabila, am incercat cu nevasta-mea) sau simbolismul ei. Asa-i ca ar fi putut sa fie inlocuita cu absolut orice fara sa o schimbe? Da... 

Acolo s-a folosit pizda de dragul socului. Iar daca zici ca aia nu e arta atunci esti misogin. Nu e inovativ. E o fortare artificiala de a fi in pas cu lumea. Am citit si celelalte 3-4 poezii moca de pe interneti. Sunt chiar deasupra nivelului de mediocritate. Nici pomeneala de foarte bine, nici bine, poate satisfacator. Nota 6 din 10, cu un punct deasupra notei de trecere. Putin mai bine decat de ignorat, dar foarte, foarte putin. Nu pierzi nimic. Eu, dupa 2 pahare de wiskey, sunt capabil sa scriu o poezie de aceeasi calitate. Probabil fara cuvinte obscene in ea. Dar eu nu am calitatea de a fi femeie si feminist si protestatar (deci erou) impotriva sistemului injust si patriarhal, deci nu o sa fiu apreciat. Oarecum ii inteleg pe aia ce s-au legat doar de un cuvant, in loc de toata poezia in general. Le era si alora ciuda ca e enervant de putin mai bine decat mediocru. De ce n-ar fi putut sa fie ori buna ori proasta? Asa ca hai sa ne legam de un cuvant ca sa o declaram poezie proasta.

Cinci. Ce concluzionam si cum? E o poezie buna? Poate poezia abstracta sa fie arta? Poate sa apara cuvantul pizda pe alocuri? Pai, e si nu e. Cum am zis, ramane tot arta, desi cred cu tarie ca arta se poata masura, exista scale si scari, iar gusturile si culorile nu se discuta ramane o prostie infernala, un pretext sub care cineva iti baga in fata un cacat in farfurie. Poezia e una normala, decent de satisfacatoare, unde s-a introdus artificial un cuvant obscen sub influenta culturii feministe din Vest, ca sa fie in pas cu "realitatile vremii".

Arta aceasta e obscura si esoterica, cum am zis de 3 ori pana acum. Ce se intampla in cazul acesta? Pai, simplu. Nu razbate in public; nu capata popularitate generala, oricat ar urla din toti bojocii balenele albe ca uite, ca e frumos!. iar daca te declari dezgustat inseamna ca esti misogin, fascist, nazist si om alb rau privilegiat. In muzica si in cinema termenul este "subcultura" sau "underground". Pe Facebook circula o gramada de meme "ilegale", extrem de violente si abjecte, de fapt, de acolo rezulta umorul, dar niciodata nu vor fi acceptate in public; grupurile sunt urmarite si inchise, userii banati. Nu e vorba de "minti incuiate" asa cum a zis pizda de mai sus, e vorba de judecata obsteasca, iar acolo, nu poti sa vii cu cuvinte obscene de genul asta, ci cu ceva care sa placa la toti. Ca si cu meme rasiste si anti-semite, de altfel... Si mai ales, sa nu uitam, poezia ei putin peste mediocra nu e inovativa, face parte dintr-o miscare ampla, globala, iar criticii, in loc sa isi faca treaba, analizand poezia, lovesc cu superioritate pe atacantii ei... ce incult esti, bai, ca nu o intelegi! E momentul sa progresam, sa folosim pizda fara suparare! Cata arta si cultura literara, dom'le, si e neinteleasa de misoginii astia!

Ramane o intrebare: ce se intampla daca ii spui unei fete pizdo, chiar in acest context? Oare se supara sau o ia de buna? O ia ca o relatie de superioritate barbat-femeie, pentru ca ea are pizda si nu pula, sau o declaratie de intelegere a omniprezentei si atotputernciei organului feminin, atat de covarsitoare incat ea, ca persoana, a fost redusa la el? Poate ca ar trebui sa scrie feministele noastre despre asta, pentru ca in cultura din Vest nu se regaseste nicaieri! Faptul ca ii zici la o femeie pizda ar fi oarecum original romanesc...

Bonus. Desi am terminat mai sus, revin cu un exercitiu. Doua din comentariile rautaciosilor la poezii, cele mai exemplare, incarcate de o semnificatie foarte grea, gen ideea de Dumnezeu (adica incalcarea sacrului, sacrilegiul blasfemia):
Un medic psihiatru ar descifra cu siguranță poeziile și ar pune un diagnostic precis. Eu nu pot decât să rămân uluit și să cred că autoarea nu s-a gândit niciodată la Dumezeu și nu știe că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii! Pare afi o poezie bahică, halucinantă, din care aburii alcoolului se ridică spulberați de un vânt malefic!
si
Tind sa cred ca ”domnisoara” are probleme grave atat la etajul superior cat si la vizuina. La fel de mult cred ca acei insi care i-au acordat acel premiu sunt scapati si inca neprinsi dintr-un sanatoriu. Intr-o Romanie sanatoasa asa ceva nu are ce sa caute nici macar in spatiul virtual, ca sa nu mai zic de concursuri. Traiasca P(rostia)C(rasa)R(omaneasca)
Acum, o mema (esoteria lui Epstein, care nu s-a sinucis, plus rasismul):


Oricare dintre cele doua comentarii, ale unor ne-initiati, s-ar fi potrivit de minune aici. Pentru ca asta este ceea ce este: creatii de nisa. Intocmai ca Povestea pulei de Ion Creanga, din 1877; de ce nu a intrat in uz comun de atunci pana acum? Exact! Pentru nu era o creatie inovatoare si progresista care sa intampine dificultati in acceptarea ei, era o creatie de nisa, de subcultura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu